Ca la mai toate alegerile şi la actualele alegeri prezidenţiale, miza prezentată este salvarea ţării de un inamic suprem – „dictatorul“, „comunistul“, „omul care nu-şi iubeşte ţara“ etc. Și ca la mai toate alegerile, soluţiile salvatoare sunt oarecum de bun simţ: mai puţină hoţie, treabă făcută bine, oameni mai uniţi etc. Prin demonizarea contracandidatului se creează impresia facilă că pentru ieşirea din impas, nu este nevoie de idei politice deosebite sau politicieni strălucitori care înţeleg complexitatea unei ţări de milioane locuitori aflată într-un context politic internaţional complicat, ci doar ceva „normalitate” – o „normalitate” care ar fi cel mai bine reprezentată de faimosul „bun gospodar”, manager competent şi pragmatic. În consecinţă, statul trebuie condus, normal, ca … Continuă să citești →

Uniunea Europeană a zilelor noastre este una a crizelor: criză economică, criză bancară, criză a datoriilor, criză pe piața muncii, în general putem vorbi de o criză de legitimitate și identitate, o criză a democrației. Populiști și extremiști de dreapta din toate colțurile Europei se folosesc de această stare de criză ca să-și impună propriile interese. La prima vedere mersul lucrurilor pare simplu: sărăcia, corupția și lăcomia băncilor zguduie încrederea cetățenilor în instituțiile democratice europene, drept pentru care populiștii le pot ataca și folosi în scopurile lor. Marile partide de multe ori pun problema în felul acesta, însă soluțiile pe care le oferă nu par de loc convingătoare, iar alegerile ce urmează probabil vor confirma această … Continuă să citești →

Protestele din iarna anului 2012 și toamna din 2013 ridică niște subiecte sociale importante din două motive: pe de o parte au atins niște domenii foarte sensibile – sănătate, ecologie, energie –, iar pe de alta au reliefat felul în care le abordăm – prin mecanisme de piață, alte feluri de organizare privată, de stat sau intercalări între acestea. S-a pus desigur în tot acest timp și mult accent pe criticarea corupției (începând din 2013, inclusiv și pe cea a corporațiilor), dar criticile acestea nu au intrat neapărat mai puternic în atenția publică în cei doi ani. Fără a dori să minimalizez în vreun fel problema corupției, consider că ea este mai degrabă un efect a … Continuă să citești →