Articole de Alexandru Mamina

Despre Alexandru Mamina

Alexandru Mamina este licenţiat al Facultăţii de Istorie – Universitatea Bucureşti, Doctor în istorie al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”. A publicat: "Societate, instituţii, reprezentări sociale – studii de istoria mentalităţilor şi a imaginarului", Editura Enciclopedică, 1998, "Manual de istorie pentru clasa a VII-a" (coautor), Corint, 1999, "Caietul elevului pentru clasa a VII-a" (coautor), Corint, 2000, "Manual de istorie universală pentru clasa a XI-a" (coautor), Prut Internaţional, 2001, "Dimensiunea religioasă a gândirii contrarevoluţionare franceze", Corint, 2002, "Structurile intelectuale ale romantismului revoluţionar şi contrarevoluţionar. Cazurile istoricilor francezi, germani, români", Cetatea de Scaun, 2007, "Paradigme revoluţionare în secolul al XIX-lea (tipuri europene şi manifestări româneşti)", Editura Academiei, 2008, "Social-democraţie şi cultură. De la marxism la postmarxism", Cetatea de Scaun, 2010. "Redefinirea identitatii. Pentru o social-democratie critica", Cetatea de Scaun, 2010. "Marxismul occidental si marxismul oriental (ideile, societatea, cultura)", Cetatea de Scaun, 2011.

Extrema dreaptă informală (despre finanţa internaţională)

Extrema dreaptă se asociază în general cu discursul împotriva libertăţii individuale şi a suveranităţii naţionale în accepţiune luministă. Ea contestă ideea individului creator de drept, sau altfel spus – ideea că cetăţeanul este sursa ultimă a guvernării legitime, contestă reprezentativitatea democratică a sumei voinţelor subiective, opunându-i o viziune religioasă ori metafizică asupra politicii (dreptul divin, „pământul şi strămoşii“, totalitarismul statal sau voinţa de putere). Preferă aşadar conducerea autoritară şi eventual paternalismul corporatist, în detrimentul deliberărilor parlamentare şi al organizării sindicale. Extrema dreaptă se defineşte de asemenea prin raportarea polemică la „duşmanul din interior“, care devine şi „ţapul ispăşitor“ al răului social. Modelul exemplar pentru extrema dreaptă îl oferă fascismul (folosim termenul generic, fără a mai distinge … Continuarea

Publicat în Enter | 6 comentarii

Criza ideologiilor şi deficitul democratic

În virtutea unor experienţe istorice acumulate de mai mult de două secole, ideologiile şi ideologizarea politicii sunt privite cu reticenţă de toţi adepţii ordinii instituite şi de toţi promotorii unui fel de armonie arcadiană, de la tradiţionalişti până la comuniştii instituţionalizaţi, ce reconvertesc armonia visată în inerţie birocratică. Pentru aceştia, fie că s-au numit Edmund Burke, Louis de Bonald sau Leonid Brejnev, angajamentul activ în sensul unor valori şi pentru o anumită formă de putere a fost mereu suspect şi indezirabil, întrucât nu numai că emana un aer subversiv, dar conferea subversiunii şi greutatea principiilor. Iar după cum spunea un preşedinte sud-american dintr-un film: cutare rebel este numai un bandit, dar un bandit şi un avocat … Continuarea

Publicat în Enter | 10 comentarii

Pentru un partid de stânga

TEMA: Alegerile au fost. Ce ne mai rămîne de făcut?            Ca să preiau o butadă celebră, chiar dacă nu te interesezi de politica reală, politica reală se interesează de tine. E adevărat, există personaje pitoreşti care – psihologic vorbind – nu au depăşit universul ludic al copilăriei, în care dacă tragi cu pistolul de plastic ţi se pare că eşti mare luptător. Sunt unii care, pentru că se joacă de-a revoluţia pe hârtie, îşi închipuie că sunt o primejdie pentru capitalismul mondial, când de fapt – cred că am mai arătat-o în altă parte – nu sunt o primejdie decât pentru ei înşişi. Pe undeva e firesc să procedeze aşa, deoarece revoluţia adevărată e o … Continuarea

Publicat în Enter | 55 comentarii

Miza alegerilor din decembrie. Chestiuni tactice

TEMA: Alegerile au fost. Ce ne mai rămîne de făcut? În decembrie anul acesta nu se alege între dreapta şi stânga, din singurul şi bunul motiv că în România nu există un partid de stânga autentic. Nu se alege nici între subordonarea faţă de Fondul Monetar Internaţional şi „patriotismul economic” (formula îi aparţine ministrului francez al Redresării productive, Arnaud Montebourg), în condiţiile în care România, mă tem, va asculta în continuare de Fond. O să cred în perspectiva unei schimbări sub acest aspect abia atunci când Mugur Isărescu nu va mai conduce politica bugetară şi economică a ţării din postul de la Banca Naţională, iar Iulian Iancu va deveni ministru. În decembrie nu se alege nici … Continuarea

Publicat în Enter | 32 comentarii

Dreapta onestă şi dreapta ipocrită (Despre antidemocratismul contemporan)

Atunci când invocăm generic dreapta, ne referim la doctrinele şi regimurile care preferă formulele de guvernare elitiste sau autoritare şi care promovează un model de organizare socială inegalitar. Există, desigur, nuanţe. Se poate identifica un centru-dreapta, după cum din zona dreptei anumite orientări s-au reconfigurat în sens demofil (cazul catolicismului social). Totuşi, elementele definitorii rămân cele amintite. Sub o formă sau alta, toţi reprezentanţii politici şi intelectuali ai dreptei au criticat reprezentativitatea democratică de factură luministă şi ideea egalitară – materializate prin excelenţă de Revoluţia franceză şi partidele socialiste. Fie le-au contestat principial (Joseph de Maistre, Herbert Spencer, Benito Mussolini), fie le-au considerat valabile dar inadecvate momentului, ori le-au resemnificat într-un registru care excludea dezbaterea publică … Continuarea

Publicat în Enter | 66 comentarii

Privatizare – etatizare – socializare

Pentru reflecţia de stânga, discuţiile referitoare la privatizarea combinatului Oltchim trimit la o chestiune fundamentală: aceea a proprietăţii asupra mijloacelor de producţie, sau într-un sens mai larg – a accesului la decizia economică. Alături de participarea la decizia politică, acesta din urmă este definitoriu pentru profilul oricărui sistem social. O acţiune de stânga consecventă, care vizează schimbarea raporturilor sociale generatoare de exploatare, ajunge în mod necesar la substanţa acestora, care ţine tocmai de accesul la decizia economică. Aici cred că se află esenţa stângii, nu în asistenţialismul rău înţeles şi greşit gestionat – care favorizează categoriile marginale cu tendinţe cvasiparazitare –, nici măcar în impozitul progresiv pe venit – care în anumite proporţii se regăseşte şi … Continuarea

Publicat în Enter | 20 comentarii

Degenerarea normativismului, sau de ce pot să iasă românii în stradă

În principiu, sunt de părere că între legitimitate şi legalitate se pune semnul egalităţii. Cu alte cuvinte, un lider este legitim în măsura în care conduce în virtutea dreptului pozitiv, care asigură cadrul instituţional al exercitării puterii. Este esenţa viziunii normativiste asupra politicii (teoria statului normativ), care scoate actul guvernării de sub incidenţa sancţiunii divine sau a autorităţii tradiţionale personalizate, legându-l de legalitate – ca expresie generală a sumei voinţelor subiective. Contează mai puţin justificarea voinţelor subiective, care poate fi morală (dreptul natural), utilitară (necesitatea socială) sau religioasă (fraternalismul spiritual). Imporatnat este ca acestea să prevaleze, prin „media” dreptului pozitiv, în raport cu dreptul oncţiunii sau al naşterii. Ca atare, normativismul conduce logic spre concluzii democratice, … Continuarea

Publicat în Enter | 31 comentarii

Despre putere şi responsabilitate (sau despre tentaţia tiraniei justiţiei)

În formularea sa clasică, principiul separării puterilor în stat precizează că „Atunci când în mâinile aceleaşi persoane sau ale aceluiaşi corp de dregători se află întrunite puterea legiuitoare şi puterea executivă, nu există libertate, deoarece se poate naşte teama că acelaşi monarh sau acelaşi senat să întocmească legi tiranice pe care să le aplice în mod tiranic. Nu există, de asemenea, libertate, dacă puterea judecătorească nu este separată de puterea legislativă şi de cea executivă. Dacă ea ar fi îmbinată cu puterea legislativă, puterea asupra vieţii şi libertăţii cetăţenilor ar fi arbitrară, căci judecătorul ar fi şi legiuitor. Dacă ar fi îmbinată cu puterea executivă, judecătorul ar putea avea forţa unui opresor”[1]. Pentru oamenii Luminilor şi … Continuarea

Publicat în Enter | 18 comentarii

Educaţie şi democraţie

Conform preşedintelui Traian Băsescu învăţământul românesc produce tâmpiţi sau în cel mai bun caz filosofi nefolositori, nişte „scârţa-scârţa pe hârtie”, buni cel mult să poarte o conversaţie cu pretenţii de inteligenţă, dar de pe urma cărora societatea nu se alege cu nimic palpabil. Ce rost mai are pregătirea teoretică, arată acelaşi preşedinte, în condiţiile în care elevii pot afla tot ce le trebuie despre Herodot pe Google? Mai utilă ar fi aşadar pregătirea pentru meseriile de ospătar şi de tinichigiu, cu o finalitate practică imediată. Dacă Traian Băsescu s-a referit la filosofi având în minte exemplele concrete ale celor pe care-i cunoaşte, situaţia nu e deloc măgulitoare pentru aceştia. Mai curând însă, el i-a presupus sub … Continuarea

Publicat în Enter | 11 comentarii

1907 – o criză a „periferiei”*

TEMA: 1907 La cercul de studii liberale, Vintilă I.C. Brătianu califica răscoala din 1907 drept o criză socială, o adevărată desolidarizare în interiorul statului român, o luptă a maselor împotriva conducătorilor. „Oricare ar fi fost cauzele complexe ale mişcării – arăta el –, nechibzuirea legilor succesive de împroprietărire, neaplicarea legilor ocrotitoare pentru cei mulţi şi slabi (legea tocmelilor agricole), lipsa de instrucţie şi educaţie a ţăranului, pe lângă neputinţa lui de a-şi căpăta dreptatea şi de a-şi cunoaşte datoriile, este necontestat că am trecut printr-o mişcare, care prin întinderea ei de la un capăt la celălalt al ţării, prin violenţa manifestaţiilor, prin uniformitatea caracterului acestor manifestaţii, a fost aproape o revoluţie […]; numai lipsa de pregătire, … Continuarea

Publicat în Enter | 14 comentarii