In cele peste 250 de comentarii la articolul lui Adrian Schiop, forumul cel mai voluminos de la aparitia CriticAtac, se reproseaza manelelor, printre altle, ca sunt de un sexism jignitor transformand femeia in marfa, de cumparat/vandut cu/pe bani. Altfel spus, tiganii (ei) se poarta oribil cu femeile lor (sic !) si transmit o imagine degrandanta cu care femeile respectabile (noi) nu vor si nu se pot identifica. Se face referire la versurile “Banii frumoşi se fac cu fete / Trimite-le afară fără sentimente”.
Textul de fata incearca sa explice pe scurt mecanismul social si politic al sexismului si conectarea lui cu alte forme de diferentieri-inegalitati care definesc imaginarul colectiv al contemporanilor nostri: rasa (etnicitatea) si natiunea, prin aceasta deconstruind evidenta atitudinii descrisa mai sus.
Afirmarea sistematica a inferioritatii sociale si politice a femeii si identificarea ei cu reproducerea, este o caracteristica daca nu universala, atunci de o imensa generalitate. Matriarhatul nu pare sa fi existat vreodata, in orice caz dovezi irefutabile nu exista in sensul promovat de ganditorii evolutionisti din secolul al 19-lea anume ca la inceputurile umanitatii, aidoma Amazoanelor descrise de Greci, femeile se organizau in grupuri autogestionate, erau razboinice si ucideau noi-nascutii de sex masculin. Aceasta idee pare mai degraba produsul fantasmatic al unei gandiri androcentrice ce corespunde cu miturile multor populatii, dupa schema conform careia femeile (sau prima femeie) aveau la inceputuri o putere imortanta care corespundea cu haosul, barbatii (sau un barbat) au reusit sa puna mana pe secretul lor si sa inverseze lucrurile, aducand astfel ordinea necesara, adica Cultura. In schimb, exista – nu foarte multe – societati matrilineare (casa, bunurile, numele se transmit in linia descendenta materna), care sunt efectiv ceva mai egalitare, dar chiar si acolo reprezentarea politica, autoritatea familiala, negocierea intergrupuri sunt in mainile barbatilor (unchiul din partea mamei si nu tatal de exemplu poate avea o functie importanta).
In cadrul acestei asimetrii sau mai bine spus, producand-o, schimbul de femei, ne spune antropologul secolului 20, Claude Lévi-Strauss, este un element crucial – da-mi o sora sau o fiica daca vrei sa fim prieteni, astfel o sa fim rude si n-o sa ne batem, tu o sa ai o producatoare de bunuri, o reproducatoare si o mancare preparata, iar eu o sa am un partener de vanatoare, si un aliat pe timp de razboi. Acesta este, spune el, punctul alfa al umanitatii, ruperea omului de Natura si intrarea in Cultura. Noroc cu asimetria sexuala ca am iesit din haos si animalitate ! Dincolo de societatile « simple » discutate de Lévi-Strauss, si dincolo de obsesia de inspiratie evolutionista de a vorbi de un punct alfa al umanitatii, putem extrapola fara sa gresim ideea circulatiei femeilor intre parteneri ai relatiei de schimb care sunt (cu foarte rare exceptii) barbati. Femeile intra asadar, ca si alte obiecte, in relatiile de troc si comert – si deci sunt schimbate contra altor obiecte (scoici, turme de animale, grâne, bani). Trafic adica ! Sunt schimbate nu schimba ! Diviziunea sexuala a muncii care atribuie astfel femeilor munca reproductiva (fizica si sociala) si barbatilor munca productiva, cu valorizarile respective neechivalente, face din femei pretutindeni o clasa inferioara barbatilor – chiar si acolo unde societatea nu e organizata pe clase –deoarece femeile presteaza aceste servicii in general in cadrul gratuitatii uniunii conjugale…Si totusi, ce pot ele sa schimbe in relatia aceasta in care nu au prea multa marja de autonomie ? De la femeia culegatoare din desertul Kalahari la starurile feminine vazute pe sticla, femeile au inteles ca pot sa-si negocieze privilegii (carne vanata, imbracaminte, bani, libertate, pozitie sociala…) datorita serviciilor sexuale si domestice pe care le presteaza. Categoria e larga si include si suportul emotional, afectiv, comunicational aferent. Raportul dintre aceste doua tipuri de servicii difera, precum si modalitatile si cadrele de negociere, dar intre femeia maritata de oriunde si prostituata exista o continuitate structurala, ne spune Paola Tabet. Si culmea, a doua s-ar putea sa aiba mai multa stapanire pe capacitatile si competentele ei, si sa le negocieze mai in avantajul libertatilor ei, decat prima.
Deci intr-un tablou de ansamblu, sexismul este una din carcateristicile ce face din puzderia de lumi si culturi, o umanitate destul de omogena…Mecanismul sexismului este insa in mod variat integrat in institutii, la randul lor plasate in contexte istorice particulare. Una din aceste institutii, si poate cea mai importanta, este, asa cum se intelege din cele de mai sus, casatoria intre parteneri heterosexuali. Alta este sistemul de initieri la statutul de adult : la unii, ritualuri complicate, la altii, scoala, institutii bazate de fiecare data pe o conceptie despre viata, minte umana, loc al omului in univers (cosmologii, mituri, religii) bine articulata care legitimeaza ordinea existenta a lucrurilor si mentine ierarhiile sociale, de varsta, sex, statut.
In societatile europene, se intampla ceva foarte interesant odata cu revolutiile democratice de la sfarsitul secolului al 18-lea, care fac sa se nasca conceptul de individualitate : femeile incep sa revendice iesirea de sub aceasta tutela. Revendicarile sunt prost vazute in ansamblul societatii care opune varii rezistente. Dar una peste alta, in cadrul evolutiei institutiilor, ele fac posibila incetul cu incetul o anumita emancipare a femeilor ca indivizi – cateodata incetineala e exasperanta pentru o viata de om – in Elvetia de exemplu, femeile au obtinut drept de vot si reprezentare politica la nivel federal in 1971, doua cantoane care nu votasera aceasta lege si nu au aplicat-o au fost somate sa o faca in 1990. Mai precis, a unora dintre ele, indeosebi cele educate din clasa de mijloc, burgheza a societatii.
Scoala primara obligatorie va avea un rol important in crearea unui cadru formal pentru acest proces. Apoi industrializarea si valorizarea mainii de lucru feminine pentru anumite industrii – mai ieftina, mai eficace…Insa ce se da cu o mana se ia cu cealalta, iar egalitatea de drepturi nu corespunde egalitatii in fapt. Crearea statelor nationale si a coloniilor incepand cu secolul al 19-lea replaseaza capacitatile reproductive ale femeii in prim-plan si avand noi mize care depasesc familia, neamul, proprietatea – Natiunea are nevoie de fii care sa fie soldati si administratori : natiunea insasi e o mama, corpul femeilor este baza ei. Burtile femeilor devin o problema de stat, femeile sunt pastratoarele oficiale ale puritatii natiei si rasei.
Cele doua razboaie mondiale au radicalizat aceasta schema, in pofida unei tot mai mari prezente a femeilor in spatiile pana atunci rezervate barbatilor (de la munca retribuita in care de altfel, ele inlocuiesc pe cei deveniti soldati pana la sport de exemplu). Natiunea e un soi de cont deschis gata mereu sa alimenteze reabilitari de imagine de sine, diferentieri fata de un strain fantasmat si omogenizari interioare care obligatoriu se bazeaza pe aportul femilor ca reproducatoare. Orchestrate de barbati (conducatori luminati !) natiunile europene trebuie sa produca dupa al doilea razboi mondial o noua forta de munca – burtile femeilor trebuie inca o data sa raspunda acestei datorii. Fetusii insisi sunt subiecti ai natiunii, cum spunea un slogan croat in 1991. Romancele o stiu prea bine ! Si tot derivata din rolul de reproducatoare si pastratoare ale natiunii atribuit peste tot femeilor, apare si utilizarea violului ca arma impotriva dusmanului – prin injosirea femeilor celuilalt virilitatea nationala iese biruitoare precum in masacrul paradigmatic in acest sens, din Bosnia 1993, in care intr-o uzina dezafectata din Potocari, soldatii sârbi sub comanda lui Radovan Karazic au violat timp de mai multe luni cateva sute de femei din Srebrenica dupa ce le impuscasera fiii si sotii.
Nu va ganditi sa cautati raspunsuri inspirate de experienta personala la aceasta ecuatie sexism universal – identitate nationala. Fiindca n-o sa scapati de urmatoarea capcana ! Sub forma unui bine cunoscut mecanism de aparare, cu totii, barbati sau femei, vom gasi suficiente motive sa ne consideram « in afara » ei…deoarece dominatia, exploatarea, fac parte in societatea noastra, valoric vorbind (si de multe ori strict declarativ, intr-un decalaj imens fata de practicile concrete), din categoria intoterabilului…Plasandu-ne fantasmatic in afara avem posibilitatea sa spunem « nu sunt eu cea exploata, vanduta, traficata, ci este ea, cealalta – o femeie amarâta, fara cultura, fara educatie ». Noi traim intr-o societate civilizata, care respecta femeile (de accea le plateste cu pana cu pana la 30% mai putin, de aceea munca domestica e facuta doar in proportie de 10% de barbati iar reprezentarea politica in parlamentele europene nu atinge nici macar in tarile scandinave 50 %). Si putem inventa comparatii de situatii in care sa iesim aparent in castig de cauza, sa ne reafirmam superioritatea imaginata, ignorand comparatia de mecanisme de functionare. Exemplele de tipul « oglinda-oglinjoara, nu sunt eu cea mai emancipata femeie din tara ?» sunt nenumarate – ele redefinesc de fiecare data o imagine deformata a femeilor neeuropene menita sa puna o distanta intre Noi si Ei…Mass-media, politicienii si oamenii de rand devin brusc feministi cand au de a face cu femei musulmane ce poarta hijab sau cu ceremonii de casatorie intre adolecenti romi, intrumentalizand chestiunea egalitatii de sexe ca sa stigmatizeze populatii indezirabile, dar nu vor sa admita existenta inegalitatilor de gen in ograda proprie…Sa ne amintim de nunta Ana Mariei Cioaba din 2003, ce mai zarva, ce mai indignare, ce mai napustiri sa salvam femeile rome de barbatii lor ! Femeile rome despre care stim de fapt atat de putine lucruri si pe care le privim in cel mai bun caz prin ochelarii romantici de genul celor propusi de Emil Loteanu in filmul Satra. Drapelul nobil al drepturilor femeii si copilului ne da in plus, si in mod pervers, constiinta de a fi de partea cea « buna » a baricadei. Rasismul e asadar rezolvarea nefericita a ecuatiei !
Revenind la manelele noastre, nu e vorba de a accepta dominatia masculina la romi sau in alte medii marginalizate ci de a plasa aceste raporturi in contextul lor specific social, politic, economic – de a intelege sensul acestora intr-o logica a organizarii, a supravietuirii, a construirii unui tot cultural. De a vedea de asemenea, prin prisma comparativismului antropologic pe care l-am schitat rapid mai sus, ca dominatia masculina nu e cuibarita la romi, populatii afro-americane sau indigene, la muncitori in somaj, etc. A ne focaliza atentia pe un pretins accent al sexismului la Ei prevalandu-ne de un soi de feminism decontextualizat si dezincarnat, este alunecarea in nationalism si rasism. Sa respingem o discutie asupra manelelor pe motiv ca sunt misogine este inca o dovada de ipocrizie si de inventare a unei pubele sociale pentru a ne detasa de un obiect de interes intelectual, cultural, politic atat al manelelor ca fenomen cultural local, al raporturilor dintre sexe in grupurile rome, cat si al dominatiei masculine ca trasatura definitorie a societatii. Scopul ultim al acestei respingeri este sa ne autointretinem iluzia satisfacatoare si glorificatoare a superioritatii.
eu nu resping o discutie asupra manelelor pe motiv ca sunt misogine. dar ce discutie mai e si asta in care observatia ca unele manele sunt misogine e considerata din start ca nelegitima, asa cum face domnul Schiop?
decontextualizati. pt ca floricica care facea observatia aia se situa exact pe pozitia ca n o sa asculte manele din cauza misoginismului si ca femeia e vazuta ca marfa, fix de pe pozitia asta de feminism dezincarnat care nu tine cont de contexte culturale.
Excelent articol, felicitari!
“Sa fim fete cuminte, ca aicia e vorba de lucruri serioase” – in alte cuvinte.
Mademoiselle, Votre ignorance historique et anthropologique rend votre article extrêmement médiocre… Le féminisme comme approche critique n’a de valeur que dans le cas des sociétés moyenne bourgeoises et petites-bourgeoises occidentales (répandue dans le monde aujourd’hui) qui ont en effet soumis les femmes aux critères d’une suprématie des hommes, laquelle n’aurait dû avoir de valeur que physique. Si nous nous en tenons à la seule Europe (pour ne pas rentrer dans les détails que vous ne connaissez pas des sociétés primitives, voire des sociétés paysannes traditionnelles ou souvent les femmes ont eu un énorme pouvoir). Vous deviez savoir que dans l’aristocratie les femmes avaient des pouvoirs politico-économiques identiques aux hommes en ce qu’elles portaient un nom, c’est à dire celui d’une maison au sens d’un lignage et que ce lignage devait être défendu, prestige, terres, etc.. le mariage étant une alliance, la seule différence chez les aristocrates et les nobles c’est que les femmes risquaient leur vie en donnant la vie, et les hommes la risquaient en faisant la guerre… Une reine de France, une Princesse ou la maîtresse d’un Prince ou d’un noble pouvait avoir un pouvoir social, politique, voire économique énorme, et elles l’ont eu…Les paysans aussi avaient à peu près le même système de balance des pouvoirs et un partage des tâches réglés selon des critères à la fois physiques et symboliques (la ritiualité) qui parfois donnaient une énorme puissance aux femme, comme la capacité par sorcellerie de lier le sexe de l’homme et de le rendre impuissant. Quant à la grande bourgeoisie elle a adopté les moeurs aristocratiques, lisez Balzac, Flaubert, Thakerey ou Proust… jamais il n’y a des héroïnes de la grande bourgeoisie aliénée… par leur état de femme… celles qui le subissent sont soit de petites-bourgeoises réduites à n’être que les domestiques de leurs époux (pas assez d’argent pour avoir des laquais) soit des pauvres filles venue de la paysannerie déclassée ou du prolétariat obligées de se prostituer pour vivre (Cosette dans les Misérables)… Pour les femmes tsiganes c’est pareil, les riches vivent bien plus libres que les pauvres…vieille leçon: il vaut mieux être jeune, riche et en bonne santé, que vieux, pauvre et malade!
La soumission des femmes avec la montée des classes moyennes bourgeoises au XIX se situe dans le même mouvement historique que la naissance de l’Etat-nation ethnique ou ethnico-religieux, cette soumission des femmes à leur seul rôle de reproductrice soumisse de l’espèce tient en grande partie au fait qu’à partir des guerres napoléoniennes, les Etats ont besoin de plus en plus d’hommes, des masses d’hommes pour faire la guerre, ce mode guerrier culminant en Europe dans la seconde guerre mondiale… La grande mutation de la paysannerie forcée à s’urbaniser pour se prolétarisé a changé le rôle des femmes en en faisant d’abord les domestiques familiales puis plus tard des ouvrières ayant en plus la charge de la famille.
Ce n’est pas un hasard si la libération des femmes de l’enchaînement de la maternité est lié au développement d’armement qui nécessitent de moins en moins d’hommes et de la fin des armées de conscription au profit d’armée de métier… la libération vient aussi du déploiement de marchandises qui exigent des femmes plus disponibles, y compris comme soldats professionnels, manager, ingénieurs… Il faut le rappeler que ce sont les régimes communistes et en premier lieu le régime soviétique qui offert aux femmes à peu près les mêmes métiers que les hommes (et la propagande bourgeoise s’est largement moqué de la tractoriste et de la conductrice de tramway, etc..)..
Vous abordez le viol des femmes, pratique hautement condamnable… mais il ne suffit pas de condamner pour expliquer, car condamner n’est pas comprendre (Spinoza). Ce serait dirait le psychanalyste, les rémanences des pulsions archaïques des origines lointaines quand chez les primitifs, les hommes organisaient des rapt de femmes pour augmenter leur potentialité démographique (pratique courante chez les indiens des plaines de l’Amérique du nord et de l’Amazonie)..
Mais vous n’êtes pas sans avoir remarqué que la nouvelle propagande, celle de la marchandise qui se nomme la publicité met en scène pour vendre des objets féminins, entre autres des habits et dessous des images, des films qui transforment les femmes offertes aux yeux du public en prostituées de luxe ou mieux de demi-luxe… De cela vous ne dites rien… a côté de cela les manele sont de petites choses sans importance… mais lutter contre cela c’est comme lutter pour l’égalité des salaires, c’est lutter contre le capitalisme, cela se nomme, hommes ou femmes, la lutte de classe….
Comentariul lui Claude Karnoouh demoleaza convingator articolul. De fapt ar trebui sa il inlocuiasca…
Iar comentariul dvs ne vorbeste despre cum ganditi pluralitatea de opinii: ar trebui inlocuit acest articol, adica acest punct de vedere, cu un altul, pe care il asum si care imi place. Deci, pentru ca nu sunt de acord cu aceasta parere, nici nu avem nevoie de ea. Sa dispara! Hmmmm…….
Va inselati, n-am nici o problema cu dreptul la exprimare. Comentariul, fiind mult mai bun decat articolul, ar trebui sa fie articol iar articolul, comentariu. Atata tot.
o-la-la! sexism de antipozi….
Monsieur, car il n’existe pas de masculin équivalent pour “Mademoiselle” et je ne permettrais pas de vous appeler “Petit bonhomme”!
Je discuterai d’abord le ton paternaliste que vous utilisez dans votre commentaire. Des adresses telles “votre ignorance, vous ne connaissez pas etc.” ne cadrent pas avec les intentions de déconstruire les hiérarchies que par ailleurs vous défendez dans vos textes. Mais cela fait partie des logiques patriarcales que les individus reproduisent à leur insu, même quand ils prétendent faire le contraire… Mais vous ne pouvez pas le savoir, vous parler depuis l’intérieur des privilèges connus que par les hommes.
En ce qui concerne le contenu de votre commentaire.
Je pense que vous confondez pouvoir avec autorité et légitimité. Je n’ai aucunement parlé d’une absence du pouvoir des femmes – c’est cela qui semble vous préoccuper.
Vous prétendez alors que la question posé par le féminisme, à savoir la domination masculine, n’a de sens que pour les sociétés européennes et nord-américaines. Qu’ils et elles, se disent féministes ou non, les anthropologues, prenant conscience de l’aveuglement traditionnel de la discipline sur le positionnement des femmes et les rapports sociaux de sexe dans les sociétés non-européennes ou traditionnelles, ne radicalisent pas à ce point le relativisme culturel. C’est pour cela que Bourdieu pense la domination masculine comme système à partir d’une de ces sociétés (les Kabyles d’Algérie, dont vous avez entendu parler). Pour ce qui est des femmes rom/ tsiganes, je vous assure que les riches ne vivent pas plus libres que les pauvres – à moins que vous considérez que s’occuper du ménage en n’apportant plus de revenu est une forme de liberté. Engels avait raison de considérer (malgré ses inexactitudes ethnographiques imprégnées de l’idéologie évolutionniste) que c’est d’abord au niveau de la famille, de la division sexuelle du travail que l’on voit apparaître l’oppression et l’exploitation au cours de ces révolutions: “au fur et à mesure que les richesses s’accroissaient, elles donnaient une situation plus importante à l’homme qu’à la femme” disait-il.
Ensuite, expliquer le viol comme instrument de démographie et pour le moins incongru en sachant que la reproduction physique des sociétés passe nécessairement par la reproduction sociale et symbolique. C’est justement ces aspects symboliques de la femme, métonymie du territoire, porteuse des fils de la Nation, et garante du sang pur qui apparaissent dans la question du viol comme arme de guerre.
Draga domnule Karnoouh,
Inteleg foarte bine pozitia dvs ideologica rigida, ce nu inteleg este de ce legitimati violul prin explicatii abracadabrant – biologiste . Prin aceasta pozitie jigniti de-opotriva femei si barbati. Va rog nu revenit public in aceasta problema decat dupa ce va documentati mai serios sau eventual ca sa va cereti scuze
@irinuca
Je n’ai pas de position ideologique rigide… au contraire… etre heidegeriano-marxiste c’est montrer une grande souplesse analytique… Vous ne comprenez pas le francais… je ne justifie pas le viol, Dieu m’en garde, je lais dit sous la forme “hautement condamnable” (c’est clair me semble-t-il!), je reprends une interpretation psychanalytico-analytique (avez-vous jete un coup d’oeil sur Freud et Lacan, plus sur Levi-Srauss?) sur les remanences archaiques dans notre modernite quand le dechainement de la guerre ramene l’homme moderne a des comportements tres archaiques … Vous faite une confusion en biologisme (qui aussi une partie de nos comportements, cf., Sloterdjik) et psychisme archaique… Il faudrait peut-etre un jour que vous reflechissiez sur ce qui enclenche ces comportements criminels, sur la maniere dont les hommes sont mis en guerre et se mettent en guerre, au lieu de vous avancer sur le devant de la scene comme une moraliste de deux sous (vous vendez du moralisme et non de la morale selon une difference bien etablie par Nietzsche)….Quand a votre avertissement chere madame vous pouvez le garder pour vous… Je n’aime pas, mais pas du tout, les injonctions des petits flics academiques…
E ok, d-le Karnoouh, nu e fraceza asta asa complicata cum ne tot sugerati- deloc subtil- dvs. Si in nici un caz atat de nuantata, incat sa nu intelegem ce ati vrut sa spuneti.
Poate a venit momentul sa luati in considerare si abordari non-psihanalitice ale unor fenomene (DA, ele exista!). Ma amuza de fiecare data sa regasesc explicatia absolut fantezista prin care totul se explica prin pulsiuni (sexuale) arhaice; si mai amuzant atunci cand intregi fenomene sociale sunt explicate asa.
N-or fi ajuns stiintele sociale prea departe cu partea de stiinta, dar macar de asta sper ca am trecut asa un pic.
De asemenea distinctia biologie-psihism anarhic e cel putin problematica, sa nu zic ridicola. Una peste asta, haideti sa o lasam un pic mai moale cu psihanaliza ca framework general valabil pentru comportamentele umane (individuale sau de grup). Nu tot ce e la moda in Franta si mediile intelectuale sic din Bucuresti e si vag stiintific.
Le viol, pulsion archaïque ?!! Il n’y pas de chose plus moderne que la pulsion…
Non Monsieur, sauf probablement les jungiens, un psychanalyste ne dirait jamais une chose pareille. Il serait plutôt scandalisé par une telle pensée. Presque partout le viol relève de la perversion ou de la psychose, mais ça ne constitue pas une décharge, au contraire, c’est bien la condamnation par la loi le geste le plus raisonnable.
Pour le reste vous avez raison: il faut être vraiment vertueux(se) et belle âme pour aimer les manelele…
@Zizek,
Alors la pulsion est moderne, alors pourquoi un certain nombre de societes primitives le pratique, pourquoi on en a meme trouve comme pratiques rituelles… Quel psychanalyste? j’ai meme entendu des lacanien parler de pulsions archaiques…
N’oublier pas que la psychanalyse est née à Vienne, fin XIX début XX, dans une société où se jouaient bien des aspects essentiels de la modernité – Freud, dans Unbehagen in der Kultur, nous dit de la pulsion comme liée à la modernité.
Et c’est bien vos paroles qui démontent votre argument: si des sociétés archaïques l’ont pratiqué, le viol, disons comme pratique guerrière, c’est bien parce qu’il aurait été partie de leur culture, réglé de quelque façon – pas simplement une pulsion. Les soudards serbes le faisaient comme des bêtes s’imaginant… bon, on peut pas même s’imaginer…
@Zizek
Vous le savez, il n’y a pas que les soldats serbes qui le faisaient, des Français en Algérie, des Américains au Vietnam, les Allemands en Russie, les Russes en Allemagne, avec aussi les Américains en Alemagne et pendant la reconquête du Pacifique… Et donc prenons le cas des Français et des Américains, ce sont des soldats appartenant à des pays politiquement démocratiques, éduqués démocratiquement, à qui on a inculqué ces valeurs démocratiques… bien… si donc un certain nombre de ces soudards ont pratiqué le viol c’est qu’il y a quelque chose de bien plus ancien qui ressort dans, comment dire, le déchaînement de l’angoisse et du sens d’une finitude immédiate, la mort, que représente la guerre (pour l’avoir fait, la guerre, non le viol), je peux vous dire qu’il faut avoir un énorme surmoi pour se contrôler après des embuscades par exemple, simplement pour refuser toute vengeance à l’encontre des civils non-coupables a priori…
L’autre point, qui me paraît différent et qui souvent ressortit a la psychose oui, c’est le viol civil si j’ose dire comme cet homme qui dans une prison roumaine (regardez facebook le mur de Michaël Shafir) condamné pour viol qui tous les jours hurlait que ce sont “ses organes” qui le commandent… pour résoudre le problème, il s’est coupé le pénis et les testicules! Je ne sais si c’est moderne ou archaïque, mais c’est en tout cas de l’ordre d’un total désordre mental…
Par ailleurs il faudrait aussi parler, dans le monde civil, des viols dans les rapports homosexuels, en particulier celui des enfants… faudrait-il alors avancer que la modernité non pas a fait perdre la raison, mais a perdu la raison minimale… pourquoi pas… Condamner est une chose, interpréter en est une autre, et jamais je n’ai dit ou écrit que l’interprétation ouvrait la voie à une quelconque vision positive du viol… comme elle n’ouvre pas à des appréciations positives des crimes de guerre… mais vous savez comme moi que toutes les condamnations y compris à mort n’ont jamais dissuadé personne de quelques crimes que ce soient… C’est bien qu’il y a quelque chose de bien plus puissant qui anime l’acte…
@Karnoouh
A la guerre comme à la guerre… Vaudrait l’effort de se tourner vers Agamben et ses réflexions sur l’état d’exception et la vie nue pour en parler sans le jargon spécieux qu’on parle en Lacania… ou surtout vers Arendt dans son extraordinaire chapitre sur le colonialisme des Origines du totalitarisme… vous en connaissez encore maintes exemples, il s’agit de choses impossible à travailler ici.
Mais surtout il faut savoir que dans la psychanalyse la pulsion ne tient pas de quelque chose de sauvage, ne désigne pas un déferlement sans lois sans limites, la catégorie n’a pas une signification négative moralement. En reconnaissant la pulsion la psychanalyse s’intéresse à la façon que chacun de nous rencontre la loi. On découvre que la pulsion n’ignore point la loi, mais de façon inconsciente la demande. – C’est simplifier le dire comme ça, mais long story short…
Un comentariu care incepe cu “Votre ignorance historique et anthropologique rend votre article extrêmement médiocre” se descalifica din start! Se pare ca e simptomatic in raspunsurile dvs la articole scrise, in special, de femei. Si asta nu de azi, sau de ieri. Aroganta raspunsului postulata in introducere nu face decat sa coboare foarte jos discutia si sa reitereze in practica textuala perechi conceptuale arhicunoscute : ignoranta versus cunoastere, mediocritate versus genialitate, profesor versus invatacel, barbat versus femeie. La sfarsit, am aflat Adevarul dvs. Restul nici nu mai conteaza. Multumim din suflet. Aleluia!
@Gabriela,
Pourquoi, la tolérance devrait conduite au laxisme intellectuel et d’emblé nous faire accepter des idées banales, déjà formulées depuis plus de quarante ans au Etats-Unis, et remis en cause par des intellectuelles, professeurs ou chercheuses elles-mêmes… Toutes les collègues que j’ai eu en France au cours de ma carrière universitaires, surtout les plus brillantes, si celles qui avaient fait l’Ecole normale supérieure et l’agrégation… ont toujours été antiféministes, exigeant comme il se doit le respect dû à leur travail un point c’est tout, et l’exigeant autant des hommes que des femmes… Car dès lors que l’on est a priori positif sur un caractère biologique quel qu’il soit, sexe, couleur de peau, traits somatiques, cela ouvre la voie au racisme… y compris la discrimination positive qui est un racisme inversé… et donc racisme néanmoins…
Le respect pour l’autre, du point de vue d’un homme, de la femme, le respect pour l’autre, culturellement, l’altérité radicale, n’implique pas que l’on doive supporter de médiocres analyses historiques ou anthropologiques… Je vous recommande sur ce point non pas la lecture de mes modestes travaux, mais un essai de Monsieur le professeur Guidieri, sur la rapport mâle/femmelle en Mélanésie, dans L’Abondance des pauvres (traduit aux éditions Idea)… vous y trouverez beaucoup à méditer sur la complexité de ces relations… ou un texte sur les femmes es bidonvilles des Caraïbes anglo-saxones:” Ma mother who fathered me”…
En effet, parler d’un sujet aussi complexe et délicat sans une analyse à la fois anthropologique, historique et psychanalytique, nous fait accroire l’aliénation féminine comme une catégorie atemporelle, essentialiste… tare de toute la tradition de l’Aufklärung… (y compris de l’historicisme marxiste pour ce qui concerne la haute antiquité et les sociétés primitives. Ce genre d’analyse a un défaut qui porte un nom… l’anachronisme… Or j’ai appris de mes bons professeurs que dans la déconstruction de la pensée c’est l’une des plus graves erreurs…
Incredibil raspuns, domnule Karnoouh. Notiunile dumneavoastra nu tin cont de cimpurile de putere in care categorii practice si categorii analitice sunt circulate. Exemplul femeilor din spatiul academic pe care il invocati sustin exact faptul ca ele functionau intr-un cimp de putere in care genul lor era relevant: altfel de ce ar fi fost nevoie sa fie anti-feministe si sa sustina in forta sa fie tratate la fel ca barbatii? Cit despre celelalte exemple, sufera de etnocentrism in ciuda intentiei de dez-centrare: respectul fata de cultura celuilalt dintr-o pozitie de putere este diferit de respectul fata de cultura celuilalt dintr-o pozitie subordonata, dominata, sau coloniala. Dar acestea sunt deja banalitati, lucruri vechi, nu? Atit de vechi ca le-ati uitat deja.
Ce înseamnă “impofida”, “în pofida”? Și de ce nu scrii cu diacritice? Sînt și ele o formă de sexism?
@fem
unii nu au acces la o tastatura cu diacritice necesare. altii mai si gresesc cite o litera. din pacate unii se vor mai “catolici de cit Papa”. avem si comentarii?
Ce, e vorba de o poezie pe care dacă n-o scrii în clipa de fulgurație dispare? Nu putea aștepta articolul pînă ajungea autoarea la un calculator cu diacritice? Și nu e vorba de o literă. Dacă scria “im pofida”, n-aveam nimic de obiectat. Dar “impofida”? ! Comentarii vom avea cînd voi găsi explicațiile mecanismului social al sexismului care mi-au fost promise în primul paragraf, deocamdată le caut.
@fem!
sa ne calmam. 90% din textele CA au caractere romanesti, scrise pentru cei care nu pot citi fara diacritice. unele mai scapa din motive obiective. unii nu au mai vazut tastatura romaneasca de multi, multi ani. recomandam pentru cei care nu pot citi fara dicaritice celelalte texte cu…
si acum hai sa bem un ceai cu musetel, vorba lui f.
Păi calmaţi-vă, nu vă las eu? Iar ca să folosşti diacritice nu ai nevoie de tastură specială. E suficient să trăieşti în 2011.
Exista oameni care nu pot citi fara diacritice? Serios? E o boala asa ca dislexia?
Ce chestie, eu care ma gandeam ca e vorba iar de nationalism ieftin din seria “limba noastra-i o comoara”.
de pe site ul facut de tine mi au disparut toate ghilimelele de la texte si in starea sata sunt de necitit – asa ca zit. cocalarule!
as vrea sa indic si ceea ce mie imi pare un viciu de argumentare. POT sa ma oripilez in fata unor versuri despre femei trimise la produs din pula-n pula, si in acelasi timp sa raman constienta de sexismul din comunitatile si grupurile din care fac parte. exista intr-adevar riscul si realitatea deresponsabilizarii in gestul de a-i arata tot timpul pe altii cu degetul. dar nu-mi doresc sa sfarsim totusi intr-un feminism nihilist. si iata ca la urma urmei, tot noi sfarsim sa vorbim critic si metacritic tot timpul despre ele si ei. we, the critical thinkers!
Nimeni nu a zis sa nu vorbim de manele. Am zis sa nu le fetisizam – ca putem sa le criticam fara sa fim numiti rasisti, pentru ca, explicabil ce sunt, nu inglobez nici ei Adevarul Ultim Despre Lume. Mai exact, Schiop le descrie ca exprimand idealul capitalist brutal, si sunt clar misogine – dar orice antipatie fata de ei dovedesc doar ca cel cu antipatie e un hipoit hipocrit. ???
Misoginia e mai raspandita decat manelele – dar asta nu inseamna ca nu putem sa o numim pe nume cand il intalnim. Am zis si in comentariul sub articolul original, ca eu nu ascult nici hip-hop misogin – dar in lumea voastra antimisoginie = rasism, chair daca hip-hopul mentionat e din categoria la care face reclama Dilema si toata “lumea buna”.
nu e adevarat ca nu exista muzica non-misogina, apropo; misoginia nu e omogena.
Eu cred ca de fapt chiar teoria ca “sa nu astepti prea mult de la oameni astia primitivi, ca feminismul e ceva pentru oameni sofisticati ca noi, ei sunt prea simpli pentru probleme de genul asta, si se poate ca femeilor lor se si place sa fie abuzati, nu stii niciodata” – ACEASTA e dezumanizator. A sustine ca anumite lucruri nu sunt ok, ca si traficul de persoane (chiar daca e facut de Pasolini) de fapt sustine demnitatea oamenilor critizati, pentru ca nu le scutez sub asteptarea de a se comporta ca oameni decenti, doar pentru ca apartin unui grup sau altul. Sa zic ca nici nu astept la mai mult de la ei – aceasta ar fi rasism.
“dezumanizant”
fem!, un ceai de musetel?
scuza de greselile gramatice, by the way, nu-s native speaker de romana.
ok… ai si tu dreptatea ta – dar tot ar fi pacat sa dispara misoginismul din manele, ar fi ca rockul crestin:), blegi k berea fara alcool. misoginismul are doza lui de subversiune.
nu, draga, patriarhia nu e cutting edge coool, e vorba de unul dintre sistemele cele mai imputite de opresiune.
Schiop zice intr-un comment:
“oi, ele au propagat idei emancipatoare de tip revolutie sexuala, caci ce altceva e toata retorica aia despre sex distractie discoteca? e un fel de revolutie sexuala, dar din nou, asa cum a fost inteleasa de catre clasele de jos, cu machism etc, un fel de a spune ca revolutia sexuala e pt barbati. asta e, nu poti cere oamenilor mai putin educati sa ti faca o revolutie sexuala a la carte, fara discrimnari de orice fel, progay etc. a fost felul lor de a simila noile mentalitati.”
-el pozitionaza dorinta unor oameni (majoritatii, din punct de vedere matematic, femeile sunt jumatatea populatiei, + gay = mai mult de 50%) ca niste mofturi. Ceea ce zic e ca POTI sa astepti si sa lupti pentru mai mult; ca acceptarea ideii ca “nah, is prosti, la ce sa astepti de la ei?” e rasism pur – si ca nu e vorba de niste cerinte cu cateva beneficiari, ci de ce vrea majoritatea – represiunea impotriva cei putini e, desigur, tot nasol, dar mi se pare incredibil de absurd sa tratam drepturile majoritatii ca si un moft, fapt divers, ceva marginal si exceptional.
cum sa numesti un moft ignorabil dreptul mai mult decat jumatatii populatiei (si al romilor, si al saracilor, ce vreti voi) de a fi tratati ca oameni?
fratele meu, poate uneori femeilor le place sa fie vazute (daca) nu ca marfa, ci ca proprietate (a barbatului in cadrul unei relatii stabile). poate ca, unele, daca arata bine, le place sa si arate tsatsele si sa faca parada de inzestrarile lor (cei care sarjeaza pitzipoanca se leaga la nesfarsit de asta, ca pitipoanca a internalizat stereotipul despre femeie din manele).
si, repet, ca sa schimbi ceva in sens progresist trebuie sa incerci sa intelegi toata cultura oamenilor alora, in toata complexitatea lor. nu merge modernizare facuta peste capul oamenilor, trecand peste valorile lor reale.
interesant articol
si Thorstein Veblen in Teoria clasei de lux pleaca cu ideea de proprietate tot de la femeie: prima forma de proprietate au fost femeile capturare de la invinsi. ele si rodul muncii lor au intrat in proprietatea stapanilor.
nu inteleg de ce trebuie sa vedem lucrurile in alb si negru cand e vorba de feminism. daca exista sexism in societatile occidentale, asta nu inseamna ca e in acelasi grad ca in alte societati de ex cea roma. una e sa primesti cu 30% mai putin la salariu (ceea ce oricum nu te afecteaza in mod direct, pt ca salariile sunt confidentiale) si alta e sa fii omorata in bataie!
chiar nu vezi diferenta intre a lupta pentru impartirea treburilor casnice in familie si cea pentru drepturi de baza? e ca si cum noi, romanii, le-am spune suedezilor sa nu ne dea sfaturi cu privire la egalitatea de gen, ca nici la ei nu sunt femeile tocmai echitabil reprezentate in parlament, ignorand faptul ca la noi reprezentarea e mult mai inechitabila…
imi amintesc de argumentul absolut cretin al unui antropolog care apara practica de mutilare genitala a femeilor in Africa, spunand ca si la noi se fac gauri in urechi fetitelor. cam asa suna concluzia articolului.
meserias, necesar si suficient comentariu.
“Sexismul” este o “maladie” incurabila, iar pentru unele femei chiar necesara, altfel nu s-ar explica ascensiunea lor in toate domeniile si straturile societatii; a se vedea exemplul pitipoancelor care au ajuns mari cantarete ori mari actrite. Acesta este de fapt un fenomen universal valabil, nu doar specific romanesc. Nu e deci de mirare ca manelistii folosesc exacerbat “sexisme”.
Ceea ce este insa o mare rusine pentru cultura si societatea romaneasca este fenomenul manelelor. Cel mai evident exemplu al decadentei romanesti!
Vous ecrivez tres bien le francais (pardon, sur cet ordinateur, ici je n’ai pas de clavier avec les diacritiques), mais pour Mademoiselle on dit pour un hommem Jeune homme, ce qui dans mon cas serait tres, tres, amusant… pour le reste, votre commentaire confirme mon analyse surtout si vous prenez Bourdieu pour reference…
in aceeasi nota in care mademoiselle-uiesti ..dumneavostra..autoarea
..poate ne povestesti de ce secol e fitza antropologica care ti.a permis o ultragiere pe chestiunea furtului de curent de pe dealul din moldova ( http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8237263-interviu-claude-karnoouh-antropolog-francez-poporul-roman-este-rasist-orice-alt-popor-numai-popoarele-din-vest-tac-pentru-tem-aici-integrarea-tiganilor-putea-simpla-prin-forta.htm )
Afirmarea sistematica a inferioritatii sociale si politice a femeii si identificarea ei cu reproducerea, este o caracteristica daca nu universala, atunci de o imensa generalitate. – virgulă între subiect şi predicat
noi-nascutii – nou-născuţii
sexismul este una din carcateristicile ce face din puzderia de lumi si culturi, o umanitate destul de omogena
A ne focaliza atentia pe un pretins accent al sexismului la Ei prevalandu-ne de un soi de feminism decontextualizat si dezincarnat, este alunecarea in nationalism si rasism.
- autoarea calcă din virgulă în virgulă
Nu mai zicem de puzderia de puncte-puncte, semn de adîncă reflecţie
Inteleg din text si din comentarii ca fata de ideile autoarei nu se poate exprima vreun dezacord. Sunt barbat – deci sunt in dezacord pentru ca fac parte, fatalmente, dintre cei privilegiati; sunt femeie – deci sunt in dezacord pentru ca sunt alienata (“Nu va ganditi sa cautati raspunsuri inspirate de experienta personala la aceasta ecuatie sexism universal – identitate nationala” – interesant ca se indica un mecanism de aparare prin ceva ce seamana tot a defensa). Discutia coboara mult si se blocheaza, de fapt, din start cu acest gen de argumente. Cam descurajant. Inclusiv sau mai ales prin aceasta maniera de a decupa exemple si situatii – oricat de extinse, de generale, dar inevitabil parţiale, pentru o expunere care doreste sa acopere intreaga istorie a umanitatii! O asigurare precum cea din capul articolului (“Afirmarea sistematica a inferioritatii sociale si politice a femeii si identificarea ei cu reproducerea, este o caracteristica daca nu universala, atunci de o imensa generalitate”) nu tine loc pentru ce lipseste din ceea ce urmeaza – si anume o argumentare mai stransa in privinta acestei imense generalitati… Un subiect mai restrans ar putea fi, poate, teren de discutie. Daca se doreste.
Felicitari pentru articol. e foarte ok si cred ca e inceputul unei discutii interesante despre feminism in Ro si de ce nu chiar si despre felul in care alte proiecte emancipatoare se intalnesc cu ceva forme de nationalism, rasism..si evident sexism…desi impresia mea ( poate gresita) e ca despre ultima parte nu prea putem inca sa vorbim decat pe la colturi.
Interesant articol deși nu duce nicăieri, adică se întoarce de unde a plecat. Crezi Iulia Hasdeu că, a trage de urechi pe cei care comentând manelele de pe o poziție de „superioritate”, care condamnă sexismul, este o dovadă de obiectivism. Până la urmă ce preferi, o condamnare de pe poziții de superioritate a sexismului ori afirmarea lui. Poate n-am înțeles eu bine.
Personal, cred că se dă o prea mare importanță fenomenului ilustrat de muzica numită „manea”. Pur și simplu unora, inclusiv mie, nu le place. Așa cum nu îmi place circul, de pildă. Asta mă include automat ca fiind rasist? De ce trebuie să justific o judecată de gust?
În fine, o dezbatere pe tema sexismului în cultura noastră este întradevăr utilă. Cred că putem dezvolta tema, poate de o poziție ceva mai pozitivă. Ce ar fi să pornim de la ce am câștigat deja?
No, și acuma eu cum mă raportez la fiică-mea și la nevastă?
“Afirmarea sistematica a inferioritatii sociale si politice a femeii si identificarea ei cu reproducerea, este o caracteristica daca nu universala, atunci de o imensa generalitate.”
Afirmatia ca “Afirmarea sistematica a inferioritatii sociale si politice a femeii … este o caracteristica daca nu universala, atunci de o imensa generalitate.” este profund neadevarata.
Faptul ca intr-o imensa generalitate varsta de pensionare a femeilor este (a fost) sensibil mai mica decat a barbatilor arata ca politicienii (barbatii) ridica (ridicau ) femeia pe un piedestal care nu denota ideea “inferioritatii sociale si politice a femeii”.
@ZIZIEK.
J’accepte en partie vos arguments sur la vie nue et la référence à Arendt est particulièrement bienvenue… Pour l’Etat d’exception je m’en remets plus à Schmitt qu’à Agamben qui le paraphrase plus ou moins… Quant à la rencontre de la loi… et la sauvagerie… j’aurais plutôt inclination à penser que la guerre délivre (au sens où l’accouchement délivre comme on le disait au XVIIe siècle), ou ouvre la voie à la sauvagerie archaïque, car la guerre en dépit des bla-bla droit de l’hommistes proposés par le plus fort qui toujours énonce le droit, est la sauvagerie même, dût-elle être devenue comme le dit Jünger industrielle… la loi de la guerre est un euphémisme… La seule loi de la guerre que j’ai pu constater, que mon père aussi a constaté pendant la Seconde guerre mondiale, et que j’ai pu lire dans certains rapports diplomatiques c’est précisément qu’en dehors des ordres techniquement militaires de la chaîne de commandement, il n’y a pas d’autres loi.. c’est bien pourquoi il y a tant d’exactions contre les civils… et en dépit parfois d’officiers qui condamnent les soldats pour ces exactions… elles se répètent…. OUi, comme vous le dites, à la guerre comme à la guerre! mais alors pourquoi des procès pour crimes de guerre ou contre l’humanité si c’est à la guerre comme à la guerre??? Grave question n’est-ce pas!
Il s’agit des choses vraiment difficiles à parler ici sans superbe.
Il faut quand même garder en esprit qu’en psychanalyse il s’agit de l’individu, chacun face à sa propre histoire, qui cette fois-ci – en analyse – a une mince chance de n’être plus telle qu’un fou raconterait… Il faut pas penser la pulsion en dehors de cela.
Je crois qu’avec la « vie nue » Agamben pose très bien le problème des limites conceptuelles de l’état d’exception dont la pensée Schmitt a ouvert.
@Ziziek
Je crois que le fond de notre désaccord tient à notre axiomatique de la temporalité. Si je ne me trompe pas (j’espère!) vous me semblez faire une connexion trop synchronique entre la temporalité des événements disons politiques, et la temporalité de l’inconscient…Pour moi il y a un énorme décalage de la temporalité, l’inconscient travaille encore dans la préhistoire ou la protohistoire, tandis que dans le champ du politique nous sommes au début du XXIe siècle, et en science déjà pourrais-je dire au début du XXII… ET c’est peut-être cela qui nous fait horreur que de découvrir, en certains moments où les portes de la censure ont cédé toute notre sauvagerie qu’aucune grandeur civilisationnelle n’a dressé, sauvagerie qui se décuple, centuple en raison du déploiement de la techno-science…
Voilà un thème en autre qui mériterait une série de séminaire pour éclaircir, ne serais-ce que quelques points… êtes-vous à Bucarest?
Oui, votre remarque est tout à fait correcte. Sauf que à la place de « trop synchronique » je dirais « structurale ». En bon lacanien je tiens l’inconscient comme un effet du langage, nous tiraillant toujours en tant que êtres parlants.
Je ne mettrais donc pas la sauvagerie au compte de l’inconscient. Je ne sais pas exactement ce que cela pourrait être, mais je sais qu’elle doit être illégale. Guidieri dans son Abondance des pauvres, en critiquant Mauss, me semble accuser une anthropologie (une pensée très répandue d’ailleurs) qui ignore le rapport des « sauvages » à la loi : ceux-ci n’en auraient pas besoin parce qu’ils sont parfaitement arrangés – intégrés! – dans la nature et dans leur société. Nous, les modernes (historiquement), nous imaginons des mondes sans loi, qu’on peut vivre sans cela, qu’on peut remplacer la loi par la culture, son intervention par la pédagogie, la connaissance tenant la place de la prise de position éthique eu égard de l’autre, présent, et ainsi de suite : voir les anticommunistes de Dâmboviţa…
Non, je ne suis pas en Bucarest.
@Ziziek
Pour les sauvages oui Guidieri critique cette approche de fait d’une vision du sauvage comme bon sauvage… et donc comme vous le remarquez d’un sauvage “ignorant le rapport à la loi”… Il y a eu donc une sorte de refoulé implicite chez beaucoup d’anthropologues, voire de très sérieux, pour racheter la colonisation, voire parfois l’extermination, il ont décrit un sauvage par exemple quasi anarchiste (Clastres) ou hédoniste pacifique (Marshall Shallins (The firts Afluent Society) ou génial esthète (Franz Boas)… L’intention était sympathique et généreuse, mais cela ne marchait pas ainsi… Les sociétés primitives étaient pour la plupart d’une extrême violence (certes certaines plus que d’autres), mais en tout cas les sociétés indiennes à l’évidence si l’on en croit les tout premiers témoignages des conquistadors prisonniers des Indiens et des pérégrinations (Cabeza de vaca, Naufrágios e Comentários 1515)… ou le moine rencontré par Cortés qui s’était échappé d’une cage où il était engraissé chez les Maya pour y être mangé… La loi chez les sauvages n’est ni écrites (sauf exception) ni énoncée comme telle, elle se dit, se montre et s’effectue dans la ritualité qui ordonne la société, ses hiérarchies, ses rôles, et leurs attributions de sens… et elle peut aussi s’énoncer sous forme de rappels principiaux métaphoriques dans les mythes… Il faut le dire, les conquérants furent épouvantables avec les Indiens, mais, entre eux, les Indiens (les Polynésiens aussi) n’étaient pas des gentils tendres… et donc il faut toujours insister sur l’extrême précarité de leur vie, comme pendant notre très haut Moyen-Âge…. précarité de la santé et précarité due aux guerres incessantes… Je vous suis sur l’inconscient comme “effet de langage”, mais ce n’est pas tout et me sépare de Lacan sur ce point et quelques autres.. L’inconscient est donc non seulement un dire… mais aussi un faire sans forcément dire…
@pentru toti… aici nu este feminism si viol dar este un alt aspect al razboiului unde barbarie si lacomie se adunà:
Le 14 décembre 2010 un parlementaire suisse, Dick Marty, rendait public au nom du Conseil de l’Europe, un rapport démontrant une fois de plus l’existence passée d’atrocités commises par les membres de la milice albanaise U.C.K. dans la province serbe du Kosovo.
En effet, ces membres se sont livrés, en particulier en 1999 et en 2000, à un trafic d’organes prélevés sur des centaines de prisonniers serbes. Ces prisonniers, une fois mutilés, étaient exécutés. C’est l’affaire dite de la Maison jaune, par référence à la couleur de la clinique en Albanie où ces actes de barbarie étaient commis. Le rapport de M. Marty, rédigé en français, peut être lu à cette adresse.
Ce rapport confirme une fois de plus l’existence de ce scandale que les organisations humanitaires et le gouvernement serbe ne cessent de dénoncer depuis dix ans, et dont l’authenticité avait déjà été confirmée en 2009 par l’ancien procureur du Tribunal pénal international, Mme Carla del Ponte, dans son livre La Traque, les criminels de guerre et moi.
Sasha Chernyi, anul 1911
Я знаком по последней версии
С настроением Англии в Персии
И не менее точно знаком
С настроеньем поэта Кубышкина,
С каждой новой статьей Кочерыжкина
И с газетно-журнальным песком.
Словом, чтенья всегда в изобилии —
Недосуг почитать лишь Вергилия,
Говорят: здоровенный талант!
Да еще не мешало б Горация —
Тоже был, говорят, не без грации…
А Шекспир, а Сенека, а Дант?
Утешаюсь одним лишь — к приятелям
(Чрезвычайно усердным читателям)
Как-то в клубе на днях я пристал:
«Кто читал Ювенала, Вергилия?»
Но, увы (умолчу о фамилиях),
Оказалось — никто не читал!
Перебрал и иных для забавы я:
Кто припомнил обложку, заглавие,
Кто цитату, а кто анекдот,
Имена переводчиков, критику…
Перешли вообще на пиитику —
И поехали. Пылкий народ!
Разобрали детально Кубышкина,
Том шестой и восьмой Кочерыжкина,
Альманах «Обгорелый фитиль»,
Поворот к реализму Поплавкина
И значенье статьи Бородавкина
«О влиянье желудка на стиль»…
Утешенье, конечно, большущее…
Но в душе есть сознанье сосущее,
Что я сам до кончины моей,
Объедаясь трухой в изобилии,
Ни строки не прочту из Вергилия
В суете моих пестреньких дней!
@ m anton
Saşa Ciornîi ne place, multumim, dar totusi ce cauta aici? Si o spune el nu eu: «О влиянье желудка на стиль»…
Adica mai pe romaneste: ce are ficatii cu sexul? Ma rog cuvintele sint altele, dar asta e sensul… Multumim, dar am o vaga impresie ca cineva a incurcat adresa…
Stimata/e doamna/domnule @admin,
In varianta mea de lectura a capodoperei lui Sasha Chernyi, eseul de mai sus in care se incearca “sa [se] explice [si sa se deconstruiasca] pe scurt mecanismul social si politic al sexismului si conectarea lui cu alte forme de diferentieri-inegalitati care definesc imaginarul colectiv al contemporanilor nostri” poate fi intitulat “Influenta gustului culinar asupra stilului”. E vorba si de stil (extragere de peri albi), forma, dar si de tema, continut (“Fitilul ars”). (Atitudine psihologizanta – chiar un pic resentimentara – asupra istoriei; dorinta de a fi solidara in timp cu Isabella de Bavaria si cu o taranca oropsita din Toscana secolului al XVII-lea.)
Nothing-nothing personal.
Sunteti insa la dvs. acasa si astfel indreptatit/a sa reactionati in felul in care ati reactionat.
Lovitura a fost data cu Boris Groys, dar si cu premiul pentru Bogdan Murgescu. Sunt convinsa ca cititorii vor avea parte de o buna critica a culturii in continuare.
Daca nu cer prea mult, va rog sa stergeti comentariul acesta, cat si versurile lui Sasha Chernyi. “Мысль изреченная есть ложь…”
@m anton
nu stergem nimic.
era vorba doar de faptul ca foarte putina lume citeste in rusa. din pacate.
era buna o referinta in franceza sau engleza ca sa stim despre ce scrie autorul rus (care din sursele noastre e genial)…
multumim…
Pentru “admin” din 25 februarie ora 19:03
Nu am gasit nici o referinta in limba engleza la satira “Cititorul” (Chitatel’) de Sasha Chernyi (imi place varianta in germana “Der Schwarze Sascha”). Iar ceea ce am citit (in engleza; “sasha chernyi lyrics”) mi s-a parut atat de strain de ironia poeziei sale, incat mi-e jena sa dau vreo referinta. In schimb m-am ales cu ceva din cautari. Am constatat ca Vladimir Nabokov s-a considerat elevul lui (necrologul se incheie: de la Sasha Chernyi “au ramas cateva carti si o minunata umbra tacuta”).
Randurile de mai jos suna patetic (e chiar o barbarie); pastreaza ideea, insa nu sarcasmul si mirajul poeziei, din pacate.
“esti foarte bine informat asupra strategiilor Angliei in Persia si despre dispozitia poetica a lui Kubyshkin,// nu-ti scapa nici un articol al lui Kocheryzhkin,// mereu iti arunci ochii asupra nisipului gazetaresc,// numai pentru marii scriitori ai lumii (Virgiliu, Horatiu, Seneca, Dante, Shakespeare) nu ai timp;// te mangai cu gandul ca si amicii tai – ma-a-ri cititori – nu ar putea sa-ti spuna nimic altceva decat o anecdota, un vers, sa-ti descrie o coperta, sa-si aduca aminte de un traducator;// toata lumea vrea critica: il diseca pe Kubyshkin, ia in discutie volumele sase si opt ale lui Kocheryzhkin, almanahul “Fitilul ars”, reorientarea catre realism a lui Poplavkin si insemnatatea articolului lui Borodavkin “Despre influenta sucului gastric asupra stilului”;//
asadar, te bucuri ca toti cei din jur sunt ca tine si undeva in adancul sufletului iti dai seama ca de-a lungul intregii tale vietisoare cenusii vei manca pleava din belsug, iar timp pentru vreun rand din Virgiliu nu vei avea.
si
“nicio”
Felicitari pentru articol. Dupa cum bine punctati, dorinta brusca de a salva/emancipa “femeile altora” mascheaza de cele mai multe ori rasismul barbatilor care se trezesc intr-o buna zi feministi insa evita, in fond, sa vada cum sistemul (subtil sau neaos) rasist sau colonial in cazul tarilor arabe este implicat in problema dinamicii de gen din aceste comunitati. Mai exista, in cazul anumitor tari arabe, “problema” (greu digerabila pentru feministele occidentale) ca valul NU este automat o forma de opresiune ci, din contra, exista femei in tari ca Egipt care redescopera valul ca parte integranta a feminitatii lor si nicidecum o forma de “opresiune”.
Aici intervine si critica mea la articolul dumneavoastra – Problema cu “Trafficking Women” a fost tratata pe larg de feminista Gayle Rubin prin anii ’70 cand ideea de “femeie” era inca axiomatica si ideea unei “suroritati” in SUA era inca in voga. Dar incet-incet euforia s-a disipat si s-a descoperit ca acele criticile la adresa “societatii patriarcale”aratau un adevar general care insa nu era adevarul particular al femeilor de culoare, de clasa muncitoare, etc. Daca v-am citit corect, afirmati ca societatea romaneasca este patriarcala – cum si in ce fel? Ce inseamna a trai intr-o societate patriarcala pentru o femeie de clasa medie sau medie-de sus si ce inseamna opresiunea de gen pentru o femeie de la tara, cu patru clase, care paste vaca? Pe de o parte punctati ca diferenta de etnie trebuile luata in considerare atunci cand vorbim de “emancipare” insa pe de alta, o buna parte a suportului dvs. teoretic pare a se sprijini pe o notiune universala de “femeie” (gen Strauss, implicit Gayle Rubin, etc). Just some thoughts.
M-am obişnuit deja să citesc, periodic, câte un articol despre exploatarea femeilor etc., scrisă de câte o intelectuală băţoasă, filosoafă sau filoloagă. Capacitatea de a produce la nesfârşit aceleaşi argumente este, se pare, infinită.
Sigur, există discriminări care au la bază sexul ce trebuie rezolvate punctual, prin recurs la lege, nu prin orăcăieli ce invită la fundamentarea unei noi “morale”. Am însa impresia că se sugerează, în acest articol şi în altele, că ar fi vorba despre o problemă metafizică de-a dreptul, para-legală, insurmontabilă tocmai pentru că este întipărită în noi toţi: perpetuarea inegalităţii. Femeile fac copii şi îi cresc, deci “suferă”. Femeile “spală, calcă şi gătesc” deci suferă. Femeile nu sunt reprezentate politic, deci suferă. Cine le împiedică, pe cele occidentale măcar, să-şi facă un partid european bazat pe gender şi să câştige alegerile? De ce s-ar subsuma o femeie suverană unor ideologii politice gen “dreapta” sau “stânga”, inventate de bărbaţi? Unde sunt acele partide femeieşti de largă adeziune? Unde sunt artefactele culturale, diferenţele lingvistice, tehnologiile tipic feminine care să demonstreze că există o distincţie cuantificabilă între sexele aceleiaşi specii umane? În această lume plină de opresori, un bărbat gay, de exemplu, poate insemna în continuare “exploatatorul ” fiindcă e bărbat? Sau “bărbatul” e implicit heterosexual, aşadar, conform unei logici strâmbe, neapărat macho?
Câte femei mineri în subterană, militari combatanţi (nu trupe auxiliare) sau pompieri cunoaştem cu toţii? Ce înseamnă asta? Sau ce înseamnă informaţia statistică potrivit căreia în educaţie şi sănătate lucrează mult mai multe femei decât bărbaţi? Că bărbaţii nu pot pune o compresă unui bolnav sau că femeile sunt neapărat cei mai buni profesori? Eu m-aş feri de asemenea corelaţii, în orice direcţie ar fi acestea făcute.
De altfel, această “egalitate” discutată la nesfârşit nu este nici ea asumată complet de propagandistele feminismului (nici măcar de lesbienele radicale, care şi-ar dori ca hidoşii şi brutalii masculi să dispară de pe faţa pământului). “Egalitatea” asta aşteaptă flori, cedarea locului în tramvai, cadou de 8 martie , concediu postnatal cu anii – cu păstrarea locului de muncă – , vârstă de pensionare mai mică . Nu toate femeile au crescut copii, cum aud adesea ca argumentaţie la acest punct – sunt de acord ca unele femei care au muncit greu sau periculos sau care au crescut mai mulţi copii să beneficieze, e vorba de retribuţie socială echitabilă, dar de ce să iasă mai devreme la pensie o femei fără copii, cu slujbă normală? Nu contravine “egalităţii”? Sau brusc, când vine vorba de muncă, femeile îşi regăsesc o fragilitate pierdută pe baricadele luptei impotriva bărbaţilor opresori?
De multe ori băţoasele filosoafe, dacă nu sunt lesbiene, au pe lângă ele câte un mascul spălat pe creier, cu voce moale,lipsit de voinţă şi complezent, plin de admiraţie pentru “realizările” lor. Decât asemenea “băieţi fini” castraţi, mai bine fluier pe stradă după femei.
http://www.youtube.com/watch?v=zN6AhB3sajE&NR=1
Multumesc pentru comentariile care au incercat sa inteleaga argumentele si miza articolului si nu sa-l demoleze fara sa fi incercat aceasta. Critica cea mai pertinente este cea a lui Alexandru Lefter, ii multumesc in mod special.
Regret sincer neutilizarea diacriticelor, nu m-am gandit nici o secunda ca ar putea pune vreo problema.
De asemenea as dori sa aduc cateva clarificari pentru toti cititorii si toate cititoarele.
Articolul nu este o analiza ci un unghi de vedere bazat pe antropologia structurala si feminismul marxist. Recomand pentru o viziune complementara despre acest unghi cartea lui Claude Meillassoux, antropolog francez africanist – Femmes, greniers et capitaux (1977), precum si pe cea a Nicole-Claude Mathieu (1985): L’arraisonnement des femmes
Exista o opresiune a femeilor incastrata, intretesuta (englezii spun embbeded…) in diviziunea munca productiva/muca reproductiva, exista o asimetrie a sexelor care se inradacineaza in capacitatile reproductive ale femeii . De unde ne vine ea? Greu de spus (de aceea e mai de vazut cum se manifesta…). In orice caz nu din biologie, e intrinseca vietii sociale – e institutionalizata, reprodusa, reactualizata – Unii spun ca face parte dintr-o ordine simbolica precum sus/jos; moale/ tare; inainte/inapoi; parinte/copil (Françoise Héritier, Masculin/féminin. La pensée de la différence, 1996). Asta nu inseamana ca toate sexismele sunt echivalente, asimetria, dominatia, opresiunea se declina in mii de forme diferite care trebuie analizate in contextul, in logica, in istoria lor. Dar inseamna un lucru, ca trebuie sa fim circumspecti in a arata cu degetul sexismul celorlati.
Pentru chestiunea violurilor sistematice in vreme de razboi, din punctul meu de vedere care nu e nici psihanalitic, nici sociobiologic, explicatia nu trebuie cautata in instincte sau in natura agresiva a masculinitatii ci in fundamentele si mizele politice ale dominatiei masculine. Nu e de trasat o linie pur si simplu intre violul unui psihopat si aceste tipuri de violuri. Chestiunea a fost interesant analizata in privinta Yugoslaviei de Véronique Naoum-Grappe – L’usage politique de la cruauté.
Dsepre patriarhatul din Romania, am sa revin poate alta data – deja pornind de la o definitie de data aceasta schimbata fata de antropologi : cel mai teribil patriarhat e cel orchestrat de capitalism.
Cat despre sotii si fiice, nu uitati sa le dati o floare de 1-8 martie – ritual punctual de inversare simbolica care reifica si el ordinea dominatiei masculine.
Cum spuneam şi mai sus, problema nu ar fi că bărbaţii fac cadouri femeilor de 8 martie. Problema e că femeile nici nu se gândesc să renunţe la 8 martie, îl consideră ca pe un drept al lor, nu ca pe un simptom al opresiunii.Acestea fiind spuse, nu vi se pare că, statistic vorbind, femeile, chiar şi în occident, dovedesc o întristătoare lipsă de conştiinţă de gender? Observ cu surpriză că doamnele continuă să se căsătorească, să aibă grijă de copii. Or, nu este căsătoria tocmai epicentrul de legitimare al patriarhatului?
Dumneavoastră cu cine aţi defila dacă aţi organiza un marş feminist împotriva înrobirii simbolice a fiinţei feminine de bărbaţi prin intermediul cadourilor pe care, greşit ideologic, femeile s-au învăţat să le aştepte? Interesant e şi că şi le oferă singure când au ocazia, tot pentru a întări simbolic realitatea că un milion de ani de opresiune le-a făcut dependente de shopping. Oricum, in această logică, nişte cadouri făcute bărbaţilor intr-o zi anume ar trebui să contrabalanseze dominaţia acestor masculi răuvoitori, datorită cărora, printre altele, aţi căpătat şi dreptul de a vă exprima liber. Nişte bărbaţi ridicaţi deasupra “instinctelor” v-au permis-o, când le-apermis-o şi lor raţiunea şi mersul istoriei; vă garantez că o răscoală a femeilor ar fi fost de un răsunător insucces.
Problema domnule Bogdan Perdivara nu e, din cate inteleg, nici de partea barbatilor, nici de cea a femeilor, ci e una de structura sociala. E adevarat ca nu poti defila cu structura sociala si nici impotriva ei. Eu una m-as incumeta insa la mici manifestari subversive de genul grevei cratitelor, sau a mamicilor care vor crese de stat de buna calitate…De ce vorbiti de o rascoala a femeilor? Exista o rascoala a muncitorilor platiti sub salariul mediu pe economie? Dar de ce nu o greva a vanzatoarelor din supermarketuri pentru a nu mai munci duminica?
Nu înţeleg la ce vă referiţi când vorbiţi despre “structură socială”. E vorba, poate, de diviziunea cu origini în biologie a rolurilor celor două sexe?
Feminismul respinge etologia, desigur, preferând să selecteze arbitrar criteriile după care ar trebui constituită “egalitatea”. Devine astfel irelevant, ba chiar insultător să mai aduci vorba despre forţă fizică, agresivitate, ierarhie, curaj, curiozitate de explorator etc. Desigur că e convenabil să “expui ” un bărbat acuzându-l că e mascul, ca şi cum ar fi implicit că societatea noastră ar trebui să fie formată din doici castrate, cu priviri blânde, care să-şi împartă, într-o lume fără conflict (şi totodată una în care oamenii nu au ajuns pe Lună – ce rost are, până la urmă? -, şi nici nu au inventat tehnologic mai nimic – la ce bun, dacă putem împleti în pace coroniţe pe pajişte, în timp ce cântăm pruncilor să adoarmă?) , îndatoririle casnice.
Cât despre “greva cratiţelor”, nişte bărbaţi au inventat deja, preventiv, semipreparatele şi cuptoarele cu microunde. Ca să nu mai vorbim de gastronomie. Iar angajaţii supermarketurilor nu sunt exclusiv femei; şi bărbaţii lucrează duminica.
Je me contenterai de réagir à la réponse de Claude Karnoouh qui, étant donné son autosuffisance (dans les deux sens du terme), me semble pouvoir être critiquée indépendamment du contenu de l’article de Iulia Hasdeu.
Le procédé argumentatif est intellectuellement malhonnête. Constater qu’il existe « des sociétés paysannes traditionnelles ou SOUVENT les femmes ont eu un énorme pouvoir » ne permet en aucun cas de réduire l’existence de la domination masculine aux seules sociétés bourgeoises capitalistes. On ne peut pas invalider un énoncé à portée générale, voire universelle (la domination masculine comme fait social total), par un ou plusieurs contre-exemples. Tout au plus cela permet-il d’alimenter (et non de clore autoritairement) le débat sur le pouvoir des femmes dans certaines sociétés et sur l’universalité ou non de la domination masculine.
Or, on sait d’une part que la variabilité des formes de domination masculine à travers les différentes sociétés étudiées est immense, et d’autre part que si le pouvoir des femmes varie considérablement selon les sociétés, il ne se trouve plus aucun anthropologue sérieux pour soutenir qu’il existerait ou qu’il aurait existé des sociétés matriarcales qui seraient le symétrique des sociétés patriarcales. Dans l’état actuel des connaissances anthropologiques, historiques et sociologiques, il faut une mauvaise foi à toute épreuve, doublée d’un androcentrisme inébranlable, pour oser affirmer que « le féminisme comme approche critique n’a de valeur que dans le cas des sociétés moyenne bourgeoises et petites-bourgeoises occidentales ». Quelles œillères faut-il avoir pour forclore à ce point la réalité et pour s’autoriser à restreindre à ses propres préoccupations la portée critique d’un courant de pensée aussi riche, varié et contradictoire que le féminisme !
Par ailleurs, prendre le seul exemple du pouvoir des femmes artistocrates et paysannes de l’Ancien Régime pour défendre la thèse selon laquelle la domination masculine aurait fait son apparition dans l’humanité avec l’ascension de la classe bourgeoise revient à réduire l’histoire de l’humanité (pour autant qu’une telle chose existe) à quelques siècles d’histoire européenne. Cela relève d’un ethnocentrisme qu’on aurait aimé croire révolu depuis longtemps, surtout chez quelqu’un qui se revendique de l’anthropologie.
La conclusion de la réponse de Claude Karnoouh en livre tout le sens : « mais lutter contre cela c’est comme lutter pour l’égalité des salaires, c’est lutter contre le capitalisme, cela se nomme, hommes ou femmes, la lutte de classe…. ». La rhétorique est connue depuis le jour où la première féministe a osé ouvrir sa gueule face à celle des tenants de l’orthodoxie marxiste , et elle peut se résumer à ceci : « Cause toujours ma petite demoiselle, ta lutte ne sera légitime que si tu acceptes de la faire entrer dans les catégories de ma lutte, que j’appelle NOTRE lutte parce que je sais ce qui est bon pour toi comme pour moi, pour les ouvriers comme pour les ouvrières, et si tu es patiente et docile tu seras émancipée quand nous autres serons émancipés… ». Hiérarchiser les luttes sociales, c’est mépriser toutes les luttes à la fois !
> Hiérarchiser les luttes sociales, c’est mépriser toutes les luttes à la fois !
desigur e o posibilitate. alte variante ar fi: 1. ierarhizarea [importantei] luptelor pt a le mari eficienta 2. [intr-o perspectiva chiar mai pesimista] ierarhizarea lor pt a evita ca efectul total, cumulat, sa fie nul.
in general mi se pare enervant idealismul retoric, increderea asta stupida ca “putem face/revolutiona totul [eventual deodata]“. nimic nu e posibil fara strategie, fara viclenie, fara sacrificii tactice etc.
Pour donner une base philosophique au débat sur la question du genre je vous conseille le livre de Catherine Malabou “Changer de différence”, Paris, Galilée, 2009.
“Il vient un temps où l’on fait sans, où l’on laisse derrière soi les modèles, masculins, féministes, ou autre. Où l’on abandonne aussi la question de l’autorité. On ne fait authorité que lorsqu’on décide de se moquer de l’autorité. C’est là sans soute la denière étape de la formation, peut-être même de la vie. Il vient un temps om l’on sait que la philosophie n’a plus rien à offrir, qu’elle ne peut accueillir l’essence fugitive des femmes, que les études de genre ou la déconstruction ne le peuvent peut-être pas non plus. Il faut partir seule, déplacer, rompre, dégager de nouveaux espaces, devenir possible, c’est-à-dire renoncer au pouvoir. Le pouvoir ne peut rien contre le possible…..JE rejoindrais alors le cortège dont j’étais partie, celui de la marche progressive vers la libération. Des femmes?”
Doamna citată face o pledoarie anarhistă, mi se pare. Este, oricum, preferabilă feminismului vindicativ.
@Tincuta,
Ce que vous proposez au travers de cette citation c’est le fameux pas de côté de Heidegger, le déplacement du questionnement. Je suis en tout d’accord avec cela. Mais avant que de proproser un tel programme qui réclame ou apelle une nouvelle ère dans l’histoire de l’être, J’ai voulu mettre les point sur les i, un peu plus marxiste que le réformiste de salon de ce Monsieur Christian au( langage quelque peu grossier) en ce que les généralisations que ce Monsieur défend (sans donner son nom!!! encore un courageux) relèvent de cette manière que l’Aufklärung a eu et malheureusement a encore d’essentialiser des catégories profondément historiques. Et donc si l’histoire de l’être est du domaine de la Geschchite, alors que dire d’un concept aussi récent que femme dans la société et la politique… et en effet il nait avec la deuxième phase de la bourgeoisie, celle des classes moyennes… Je rappellerai à que les premières féministes en lutte officielles ont été des bourgeoises étasuniennes et anglaises… Les ouvrières elles, luttaient avec les hommes pour de meilleures conditions de travail… que ce fut parmi les femmes socialistes, puis mencheviques plus tard bolcheviques que l’union entre libération de l’aliénation des hommes au travail s’est doublée de celle des femmes au travail et tant que domestiques de leurs époux (cf. Louise Michel)… Les arguments de ce Monsieur Christian contre moi sont non seulement stupides et malveillants, mais profondément réactionnaires… C’est toujours bien plus facile de construire des catégories générales venues de son propre monde (ethnocentrisme bien connu de nombre d’anthropologues et sociologues) plutôt que de se confronter aux linéaments enigmatiques de l’altérité radicale que ces braves et bonnes âmes semblent ignorer ou, de fait, repousser… Cet autre n’est jamais de mon monde, je l’aime quand il me ressemble… Lisez le journal de Malinovski (A diary in the strict sens of the term) et vous comprendrez peut-être ce qu’est l’autre radical pour éviter ces grossières erreurs d’anachronisme et d’ethnocentrisme… A propos des grecs déjà Leo Strauss, éminent savant s’il en fut, rappelait leur étrangeté pour nous, et, dans sa lecture de la Tyrannie de Xénophon, affirmaait que le problème n’est pas de donner une explication selon nos catégories (démocratie, tyrannie, droit de l’homme, gauche, droite, etc..), mais de comprendre les Grecs comme ils se comprenaient eux-mêmes… c’est cela le seul et l’unique défit de l’anthropologie, comme de l’herméneutique philosophique…
Pour le reste les combats de nos temps ressortissent, non pas aux sciences sociales qui ne sont que des béquilles antipolitiques ou non-politiques, mais de plein droit et de plain-pied à la politique… Je n’ai pas remarqué dans mes lectures, mais peut-être suis-je suffisant, que Rosa Luxembourg ou Hannah Arendt ou Simone Weil (la philosophe, pas la ministresse de trois sous) fussent féministes, j’ai surtout remarqué qu’elles étaient admirablement pertinentes et percutantes dans l’interprétation des événements de leur temps…
Et si nous parlons de politique j’aimerai savoir comment ces braves gens pourraient constater une différence dans la politique entre celle pensée et réalisée par les hommes et celle pensée et réalisée par les femmes: Qui a-t-il de féminin dans la politique de Madame Golda Meir, de Madame Indira Gandhi, de la très belle feue Madame Bhutto, chez Madame Thatcher, chez Madame Madeleine Albrith, Condoleeza Rice, chez Madame Clinton ou Tipi Livni? J’aimerai savoir… et pourtant ces femmes ont eu et on à la fois pouvoir, et liberté de s’affirmer comme femme… preuve que sur le plan politique, y compris dans la lutte de classe, il n’y a pas de sexe, il n’y a que de la politique et de la puissance économique… Dès lors que des lois donnent aux femmes les mêmes droits et devoirs qu’aux hommes (et en Europe et dans les pays développés c’est le cas), la lutte pour l’égalité n’est ni sociologique ni anthropologique, mais simplement juridico-politique et ne mérite que des procès fait à ceux qui ne respectent pas la loi…
Iulia Hasdeu ne-a scris un articol in care ne spune ca nu doar tiganii sunt sexisti.
Si noi suntem. Ma iertati, dar imi pare cam cliseu, si cam facila aceasta deconstructie
a unui “noi” ‘civilizat’ care rade de tiganul sexist.
“De te fabula narratur” ne zice Iulia Hasdeu.
Nu zau? I’m impressed. I just saw the light.
(De ce nu incercati revista SmartWoman, poate acolo aceste ‘revelatii’ sa mai faca furori, nu in CriticAtac – si da, sunt barbat si imi ingadui, patriacal, cum zice conu Lefter, sa nu fiu respectuos si cavaler cu dumneavoastra, ci sa va tratez ca pe-un egal – un cercetator in stiintele sociale)
Se intampla insa ca in Romania se intampla lucruri. Cam de ceva ani. Majoritatea femeilor, in Romania, nu mai sunt mariate de parinti, ca in anii 40. Multe femei (si) datorita industrializarii comuniste au cariere (da, au muncit si the second shift acasa, dar au muncit SI acasa). Dupa 89 femeile sunt platite mai prost, dar mai multi barbati ajuta mai mult in casa (nu destul, sunt de acord) in comparatie cu tatzii lor din anii 70-80.
Asa ca daca tot vreti sa ne spuneti ceva despre sexism, poate sa ne uitam un pic la contextul istoric,
la nuantele schimbarilor, la istoria sociala. Sau, daca istoria e prea grea pentru antropologii feministi, macar sa ne spuneti ce se intampla cu femeile acum. Dar cu un pic de teren, nu din bombardier, asa
de la 10 000 de metri.
Adica, spuneti-ne ceva nou. Cat de cat.
Dear Massa Karnoouh,
I was reading your very interesting reply in french to a blog post in romanian and I started to wonder. Obviously Massa CK cannot possibly be an contrite condescending neocolonial intelectual who could’t be bothered to write in a language he obviously understands. He must be trying to civilise them brownies to communicate in human language … you know “white man’s burden” ‘n all … how very charitable of him … then it hit me … since we are not in the 18th century but in them 10ses in the new millenium, the civilised language (or whachamacallit “lingua franca”) in a general international meeting (not sponsored by the French Government ) ain’t french … so there.
As for the actual texts … what can I say the good al ” appeal to authority” argument used ’till we drop … so aristocratic women had power ’cause they inherited land? how about being sold like cattle?
Again Massa Karnoouch I’m a simple man so I’ll be leaving bell hooks the last word:
“…And a huge majority of these folks think feminism is anti-male. Their misunderstanding of feminist politics reflects the reality that most folks learn about feminism from patriarchal mass media.”
Nu raspund persoane care n-are curaj sà dea màcàr un prenum real… pseudo este curajul lasilor…
Niste comentarii?
“Femeile din România sunt plătite mai prost decât bărbaţii în medie cu 7,3% pentru acelaşi număr de ore de muncă, lucrând în aceleaşi condiţii ca şi bărbaţii, de regulă pe posturi similare. Bărbaţilor le revin câştiguri salariale medii superioare femeilor în majoritatea activităţilor economice, cele mai mari diferenţe regăsindu-se în industria prelucrătoare (32,9%), intermedieri financiare şi asigurări (31,3%), comerţ ( 25,6%), hoteluri şi restaurante (23,9%), informaţii şi comunicaţii (17,7%), sănătate şi asistenţă socială (17,4%) şi învăţământ (16,0%). Rata de ocupare a femeilor este semnificativ mai mică decât cea a bărbaţilor (51,7% pentru femei faţă de 64,9% pentru bărbaţi în condiţiile în care multe femei sunt ocupate în agricultură), iar accesul la funcţii de conducere superioare este mult mai dificil pentru femei. În plus, oricât de competente şi de pregătite ar fi din punct de vedere profesional, femeile din România sunt încă nevoite să accepte locuri de muncă sub nivelul lor de calificare, tributare unei mentalităţi ce le-a trimis “la cratiţă” chiar şi în ultimii 20 de ani.”
Sursa: http://www.bns.ro/modules.php?name=News&file=print&sid=208
Am intrat pe link, sursa datelor e neprecizată, la fel ca şi metodologia de întocmire a statisticii. Nu ştiu, aşadar, dacă s-a ţinut cont şi de indicatori ce pot altera calculul, precum concediul plătit pre- şi postnatal, programul scurt pentru femeile care alăptează, indemnizaţia de maternitate, vârsta mai mică de pensionare.
în România, femeia “statistică” naşte 1,4 copii, fiecare femeie beneficiind aşadar cel puţin o dată de cele de mai sus.
Nu cred că făcutul de copii e o virtute ce merită tratament preferenţial. Din câte ştiu, specia umană nu este ameninţată, ba chiar prosperă, dacă încetăm să ne mai împiedicăm în tot soiul de localisme şi naţionalisme. De ce, atunci, atâtea dovezi ale discriminării pozitive?
Noi promovăm egalitatea aici, dar mă tem că o femeie însărcinată în 7 luni nu este tocmai înalt-productivă. Şi nici una care stă acasă crescându-şi copilul nu aduce vreun beneficiu firmei sale, ca să nu mai vorbim că după vreun an de activitate sunt slujbe la care “îţi ieşi din mână”, necesitând o altă perioadă de readaptare. Potrivit logicii capitalului, toate acestea îl fac pe angajator, obligat de lege să-şi reangajeze lucrătoarea, să piardă bani, mai ales în domenii calificate unde apar mereu noutăţi profesionale ce trebuie însuşite de angajaţi. Nu cred că aş dori să fiu operat de o doamnă chirurg care pune mâna pe bisturiu după o pauză mai mare de un an. Iar dacă nu pune, ci mai stă o vreme să se reobişnuiască, putem zice că face aceeaşi muncă? Toate acestea ar putea pondera într-o măsură discriminările reale la care sunt supuse femeile.
Cred ca nu e nici un secret pentru nimeni ca datele se construiesc cu criterii, cu variabile si cu marje de eroare. Asta nu inseamna ca datele mint. Dumneavoastra, domnule Perdivara, porniti de la premiza ca a sta acasa intr-un concediu parental platit cu 80 % din salariu timp de 2 ani este un “beneficiu”. Pai depinde…pentru cine. Pentru economie? Pentru establishmentul patriarhal? Pentru barbatii care astfel au legitimitatea de a nu se investi in munca perentala si domestica intr-un menaj cu copil mic? In orice caz din punctul de vedere al integrarii femeilor pe piata muncii si a a carierelor feminine, aceasta masura si practica penalizeza femeile. Apoi mai afirmati “o femeie însărcinată în 7 luni nu este tocmai înalt-productivă” . Depinde ce productie presteaza. N-am auzit sa nu poti utiliza un computer de exemplu in ultimele luni de sarcina. De ce nu spuneti si ca oricum se stie ca femeile astea au QI mai scazut si ca de aceea inegalitatile “reale” se justifica…ca sa nu mai trebuiasca sa cautati ajustari si ponderari.
Doamnă Hasdeu, ţin să vă asigur, mai întâi, că eu unul nu sunt capul niciunei familii şi nu stăpânesc peste nici un harem, aşadar mi se par un pic exagerate aceste poveşti cu “patriarhi” bărboşi, tartorii tribului.
În al doilea rând, admit, dacă vreţi, că nu e vorba de “beneficii” când vine vorba de aceste concedii postnatale, ci de “perpetuarea dominării” şi orice alt jargon de anii 1960 va mai face placere sa folositi; dar dacă e aşa, atunci de ce nu se revoltă femeile şi nu cer anularea indemnizaţiilor sau egalizarea vârstei de pensionare? Şi, în general, de ce fac femeile copii, dacă le dăunează la carieră? Mie aceşti copii nu-mi folosesc la nimic şi nu văd de ce i-aş “sponsoriza” din impozitele pe care le plătesc. Va trebui să recunoaşteţi, totuşi, că unele ocupaţii devin greu practicabile la o sarcină în 7 luni; n-am stat să le număr, dar sunt convins că pentru fiecare exemplu de-al dumneavoastră vă pot aduce vreo trei contraexemple cel puţin.
Poate le-or fi convenind doamnelor aceste dovezi de condescendenţă paternalistă, că altă explicaţie nu-mi vine în minte. Voi fi alături de dumneavoastră la orice acţiune ce doreşte corectarea acestei nefericite stări de fapt.
Bogdan, rolul de Gica-contra iti sta prost (ba nu, ridicol de prost!), pentru asta e mai bine sa cauti curtea unei gradinite: daca aveai curiozitatea sa cauti mai departe ce e cu cifrele alea (banuiesc ca stii cum s-o faci, vad ca esti foarte precis la proceduri) ai fi vazut ca vin dinspre INS (le gasesti discutate aici http://www.gandul.info/magazin/discriminare-pe-piata-muncii-desi-sunt-mai-bine-pregatite-decat-barbatii-femeile-castiga-mai-putin-6571919), in plus daca tot frecventezi blogul asta sigur nu ti-au scapat niste discutii similare. In plus, inteleg ca nu le contesti, doar faci un pic de valuri sa te mai distrezi un pic.
Inteleg totusi ca, desi nu stii care a fost metodologia, poti formula/inventa niste discutii cu femei insarcinate si copii pe post de mofturi/jucarii cu care femeile se incarca numai ca sa aiba alibiuri sa munceasca prost, ai facut cumva Facultatea de Cinism? Uita-te printre cifrelea alea ca se precizeaza ceva despre “conditii similare”, aia ca sa nu mai cauti dupa sarcini si alte glume proaste (“Nu cred că făcutul de copii e o virtute ce merită tratament preferenţial.” – poti sa ma convingi ca intre tine si unul din Noua Dreapta e vreo diferenta cand citesti asta? nu e nevoie sa-mi raspunzi, doar gandeste-te).
Din cate stii tu “specia umana nu e amentintata” – ca doar despre asta era vorba (crezi tu), ai citit cate ceva despre imbatranirea accelerata si rata natalitatii in Romania? Daca nu, iti sugerez sa o faci si sa imaginezi niste consecinte.
Cam asta,
Bogdan
Mulţumesc pentru indicarea sursei. O să trec cu vederea tonul ţâfnos şi insultele, observ că eşti coleric şi nu te poţi abţine. Tocmai pentru că mă pricep într-o oarecare măsură la sociologie invocam reticenţe metodologice: am văzut extrem de rar studii, în România, care să nu fie construite greşit. Iar acest “condiţii similare” nu ştiu la ce se referă. A făcut INS studii despre eficienţa în producţie, pe meserii, corelate cu genul, pe eşantioane reprezentative de bărbaţi şi femei? Sau s-a mulţumit să constate că, din moment ce şi bărbaţii şi femeile vin la lucru la opt şi pleacă la patru, de la acelaţi job, condiţiile sunt similare “statistic”? Ori chiar şi ideea unui asemenea studiu ar fi demnă de Noua Dreaptă?
Vorbeam despre maternitate şi creşterea copiilor tocmai pentru că aici se vede, sau poate mi se pare, o situaţie care duce, în fapt, la condiţii deloc “similare”. Mai spuneam pe undeva, ţin minte, că nu mă interesează false probleme “locale” de demografie: atâta timp cât populaţia tânără creşte în ansamblu ca pondere pe planetă, nu cred că viitorul omenirii este ameninţat. Tendinţa de îmbătrânire a populaţiei este specifică Europei, dar nu şi Africii sau Asiei de Sud-Est, de exemplu. Nu mie, ci ţie îţi pasă că “românii” vor lăsa ţara pustie. Am putea să invităm nişte pakistanezi sau nigerieni, atunci, să ne fie cetăţeni, sau doar “românii verzi” sunt stăpânii de drept ai acestui teritoriu, simplă convenţie geografică volatilă? Cine mai e fascist acum?
Iată de ce nu mă interesează prea mult progenitura “românească” sau “europeană”, atâta timp cât specia umană nu e nici pe departe ameninţată.
Cred, oricum, că oamenii, specie parazită, s-au întins prea mult, mai mult decât le permit resursele. Nu am aşadar de gând să fac copii. Eventual aş putea să adopt, sunt destui orfani pe lume. Mă enervează în schimb politicile sociale bazate esenţialmente pe misticisme arhaice şi duioase, cultul fertilităţii, icoane cu marii ţinând isuşi la piept, mame cu copii în braţe (repede, să le cedăm locul în tramvai!) şi poveşti cu gender-uri făcute să mascheze alte tipuri grave de inegalităţi prin stârnirea ostilităţii şi provocarea dezbinării.
Tonul se pare ca nu poate fi un repros decat de la barbat la barbat, asa ca trec peste chestiune. Inteleg ca dincolo de lipsa de finete a studiilor va enerveaza maternitatea si faptul ca poate fi un subiect de protectie sociala… Argumentul poate fi audibil doar in masura in care se formuleaza ca o critica in sensul ca politicile de care vorbiti ar trebui sa stimuleze participarea tatilor la cresterea copiilor. In privinta asta, politicile nu sunt suficiente chiar acolo unde ele sunt foarte avansate, vezi esuarea Suediei in privinta egalitatii de concediu parental intre femei si barbati. http://www.cairn.info/resultats_recherche.php?searchTerm=Brachet+ (e al doilea art de pe pagina, cel al Sarei Brachet). Din pacate, nu cred ca asta era sensul interventiei dvs ci “daca vor egalitate, de ce fac copii” ca si cum viata sociala (inclusiv componenta ei reproductiva) e o chestie de alegere, vointa personala, si societatea tac-pac o adunare matematica de indivizi cu vointe si alegeri.
Cred ca e evident ca daca acceptam ca munca domestica si parentala e creatoare de valori scciale (sau poate contestati si asta? ) ea trebuie pusa sub semnul politicilor statelor…Sau asta mascheaza alte probleme? Cam ce ierarhie a problemelor ati vedea dvs?
> ca si cum viata sociala (inclusiv componenta ei reproductiva) e o chestie de alegere, vointa personala
parca era, ultima data cand am verificat.
Bogdan, nu e mai simplu s-o inviti pe maica-ta la o cafea si sa o intrebi ce a avut de gand cu tine pe lume daca tot ne propui niste rosturi sau mai degraba lipsa lor? Am zis eu ceva de duios? Daca iti place sa discuti despre capital te-as invita sa ma lasi sa sper ca va avea cine sa sustina pensia mea la fel cum eu le sustin pe ale altora acum, de exemplu. Stiu, spun o tampenie pentru un fan al fotografiilor anarhiste. Pentru ca te cunosc as zice ca nu mi s-a parut niciodata ca te pricepi la socilogie si o demonstrezi si pe blogul asta. Inteleg ca pentru tine nasterile au de-a face cu fascismul, interesanta viziune. La ce scoala zici ca te-au invatat sociologie?
ps in orice caz, cand cineva incepe sa discute despre “oameni”, “planeta” etc. e clar ca discutia a ajuns intr-o zona in care e mai bine sa ne vedem de treaba.
Bogdan, sa zicem ca s-ar face niste studii care ar arata ca statistic femeile sunt mai putin productive decat barbatii. Asta nu ar fi decat o generalitate, pt ca eu personal pot fi mai productiva decat un barbat la un anumit job. Totusi, angajatorul meu, in baza acestor statistici (vorba ta, prost facute), angajatorul meu imi va plati un salariu mai mic decat unui angajat barbat, ceea ce ma poate demotiva astfel ca voi fi cu adevarat mai putin productiva decat echivalentul meu masculin. Asta e principiul dupa care functioneaza de obicei discriminarea, cand e vorba si de alte categorii de persoane sau alte criterii (de ex “nu-l angajez pe acest tigan – despre care nu stiu cat de onest e -fiindca ca stiu ca tiganii sunt majoritatea niste hoti”).
pentru vecinadeblog: Angajatorul dumneavoastră o să vă ofere salariul pe care vă pricepeţi să vi-l negociaţi. Sau vă aşteptaţi să fie “fair” cu dumneavoastră? Şi poate că angajatorul e de fapt o angajatoare, cine ştie? Asta dacă tot vă plac contrafactualele. Şi poate că bărbaţii ăia din eşantion întrebaţi cât câştigă pentru facerea statisticilor (salariile, cel puţin în mediul privat, sunt confidenţiale, doar nu credeţi că statisticienilor li se pun în braţe datele fără comentarii, numai fiindcă le cer ?) se şi laudă puţin, din aroganţă masculină.
Iar dacă nişte studii ar arăta într-adevăr că femeile sunt mai puţin productive (doar ca medie statistică) decât bărbaţii şi nu s-ar lua totuşi nici un fel de măsură, nu credeţi că şi asta ar adânci discriminarea, de data asta într-o manieră pozitivă?
Sub protectia confidentialitatii se produc discriminari pe piata muncii, pt ca eu nu am cum sa-mi negociez f bine pozitia atat timp cat sunt privata de informatii.
Lipsa transparentei nu afecteaza doar femeile care se angajeaza, si barbatii au uneori mai putin pe cartea de munca decat in realitate. Nu cred ca statisticile se fac dupa ureche, ci se pot calcula in functie de impozitele platite (cel putin pt cei care nu lucreaza la negreu) care sunt proportionale cu castigurile reale.
Cat despre productivitatea femeilor in general, incercam sa explic ca eu nu sunt responsabila pt aceasta ci doar pt propria-mi responsabilitate, asa ca orice “masuri” ma lasa rece.
Wow, Bogdan Perdivara, ce cocalar esti! S ce jeg ai putut sa scrii, cu vocea ta groasa, de mascul gorila care fluiera pe strada dupa femei!
Cu toate astea mica mea lasitate v-a facut sa scrieti in limba blogului .. Hmmm asta merita numele meu real. Imi pare bine de cunostinta
@Domnul Hoffman,
Scriu pe acest blog si pe româneste si pe frantuzeste, si pe înglezeste, depînde de starea mea de spirit… Douà puncte:
1) apel càtre autoritatele judiciare pentru un delict de inegalitate juridicà între sexe la institutii sau la o firmà privatà este reconaasterea Statului de drept… Feminism, sau lupta pentru deculpabilisarea homosexualitate este o luptà socialo-juridicà du politicà în sensul înalt a cuvîntului… se vede acuma cînd drepturile femeilor si homosexualilor sunt normale cà luptele lor sunt mai mult de diversiune si antipolitice..
2) Se vede cà n-aveti nici vàzut nici frecentat aristocratia, sau inaltà burghezie… femeile nu sunt deloc vendute ca marha, dinpotriva, fata de bàrbatul lor sau de amantii lor sunt extreme de asezate pe puterea lor socialà si financiarà. Sunt sute de romane mai buni sau mai slabi care ne povestesc despre astfel de relatii…
3) Si aveti o nouà dovadà cà constiinta politicà chiar radicalà poate sà se stràcure printre femei care apar supuse… Uitati va pe Al Jazeera “Women of the revolution
english.aljazeera.net”… Si va scriu asta pe franceza: Splendide ces femmes dévoilées ou voilées faisant face à la violence policière… Preuve qu’il ne suffit pas d’être dévoilée, de montrer son string et sa poitrine “wonderbra” pour être révolutionnaire… avis aux Occidentales féministes qui se croient le centre du monde…
aha, inteleg, dumneavoastra va alaturati stingii sindicaliste traditionale (care intre altele ne-a dat si NSDAP) care se adreseaza muncitorului alb heterosexual si care ignora complet orice alta divisoune sociala.
Ce chestie, credeam ca genul asta de marxisti a disparut de mult, e oarecum amuzant sa va observ atitudinea ( completa cu argumentul de tip “o sa va judece colegii mei academicienii” din raspunsul catre Iulia Hasdeu in textul de mai jos) . De altfel textul de mai jos e un exemplu de laborator. para toate angoasele marxistului in declin ( dau numa citeva exemple , cre’ ca as putea dubla numarul)
- eu sint mai marxist decit tine (sau altii)
- pedigree-ul meu e mai jmecher decit al tau
- esti proasta (sau ma rog , pari proasta)
-esti reactionara (anti-marxista , micburgheza)
- cosul de gunoi al istoriei
etc
Common man sintem in secolul 21, lumea s-a schimbat, in vest aproape nu mai exista proletariat, sindicatele mor ignorate, PCF a cazut sub threshold, singura miscare cu arece coaie este tineretul relativ newage, relativ micburghez, relativ reactionar … cu toate astea ei sint aliatii naturali.
@Tintin le crétin.
Laissons tomber le NSAP (pour cela expliquez-vous avec mon ami et collègue le Professeur Shafir de Cluj, c’est le grand spécialiste du fascisme et du nazisme en Roumanie, lui connaît exactement en Roumanie et ailleurs qui est NSAP et affilié, et qui ne l’est pas). Et à ce propos Tintin le crétin on ne vous a pas beaucoup entendu sur les blogs et sur sites condamner fermement les chants légionnaires dont certaines moniales honorent certains vieux moines…duhovnici!)… Je vous trouvais quelque peu lourdaud dans votre argumentation précédente, mais votre dernier texte démontre que vous êtes écrasant de stupidité…
Comment il n’y a plus de prolétariat en France et en Occident? Bonne nouvelle, mais fausse… sans parler de tous les travailleurs précarisés et sans parler de tous les émigrés officiels et sans parler de tous les émigrés officieux et sans papiers qui travaillent pour tant d’entreprises (lisez un peu Mike Davis pour les Etats-Unis!)… il n’ y a pas de prolétariat!… Il se pourrait que Tintin le crétin ne vivent que dans quartiers chics des villes européennes… mais ce n’est pas ce que je vois dans certains quartier de Paris ou de Londres… de Milan ou de Turin… Ah si vous voulez dire qu’il n’ y a pas ou plus ou pas encore de subjectivité de la conscience de classe ouvrière, oui c’est évident, on ne vous a pas attendu pour le constater… mais le distingo entre objectivité et subjectivité (philosophie du sujet ou position du rapport sujet/objet est un peu trop subtil pour vous! et en effet elle se juge parfois de manière académique!) Donc cette absence est évidente à tout observateur habité d’honnêteté et de bon sens… Mais il y a bien encore et toujours une position objective du prolétariat en Europe et dans le monde développé, sans parler du tiers monde, voire de la Chine qui se prétend encore communiste!
Il ne suffit pas de dire et répéter comme un mauvais journaliste que le monde a changé pour avoir raison, encore faut-il interpréter ces changements autrement qu’avec des clichés usés par toutes les feuilles de choux que l’on appelle la presse… Qu’il n’y ait plus de PCF ou presque, mais c’est très bien de voir disparaître un parti stalinien dont les analyses montraient la ferme stupidité de sa hiérarchie et qui s’était, par cupidité électorale, transformé en valet de la sociale-démocratie la plus libérale et impérialiste, le PS, pour devenir un petit parti de quelques sinécures électorales … Quant aux syndicats en France s’ils ne sont pas très puissants en général (on le sait de longue date), cependant ils demeurent dans certaines branches très puissants… A ce propos lisez (mais savez vous vraiment comprendre en lisant?) l’essai publié par CriticAtac de Monsieur Bruno Drweski (un très bon ami et collègue de l’université, oui de l’université, car il y a des gens très radicaux aussi dans l’université française et qui décernent des diplômes et appartiennent à des jurys de thèses!), lisez donc cet essai sur la reconfiguration du mouvement social en France après les grandes manifestation de l’automne dernier (certes une défaite, mais fort productive, car la lutte de classe est faite aussi de beaucoup de défaites…) vous y verrez autre chose que les stupidité new age, dont il faut tenir compte dans l’analyse de la situation, mais qui ne seront sûrement pas le fer de lance de la lutte de classe comme le suggère Negri et Hardt dans leurs nouvelles versions de la légitimation sexy-réformiste de la mondialisation… Pour le reste je constate que vous êtes une petite tête pleine de préjugés, que vous avez peur des mots qui disent le réel… y compris dans le jugement des idées d’autrui… Sachez-le je ne suis pas relativiste, ni de ce point de vue donc libéral… du moins dans le sens laxiste que vous employez, si je suis relativiste c’est à la manière de Wittgenstein, en ce qu’il y a de mauvaises et de bonnes interprétations, et il ajoute: “la bonne interprétation est celle qui dissuade les autres” ( Über Gewißheit, Suhrkamp ou De la certitude, Gallimard, ou On Certainty, Basil Blackwell, ou Della certezza, Einaudi, excellente lecture qui vous éduquera quelque peu)… C’est encore cela la lutte de classe qui tient aussi d’un combat des idées, (théorie de la praxis), où il y a celles qui dissuadent les autres… car l’une des vocations, peut-être la seule dans l’exercice de la pensée c’est de lutter contre la permissivité et la pseudo tolérance postmodernes qui donnent raison à toutes sortes de stupidités, dont les vôtres Monsieur Tintin le crétin…
Domnule Karnoouch,
sa inteleg ca ironia din pseudonimul meu vi s-a parut insuficienta .. ok l-am schimbat.
V-as ruga insa sa va limitati discutia la idei, ma interesaza destul de putin cu cine sinteti dumneavoastra prieten sau cine v-a fost profesor, lucrurile astea sint irelevante. Si eu am un prieten halterofil dar asta nu ma face pe mine capabil sa ridic greutati
v-as propune un exercitiu intelectual. recititi textul dv de mai sus si gasiti urmatoarele “fallacies”
1 “straw man”
2″Ad hominem abuse”
3. “ipse dixit”
etc
Poate n-ar strica sa incercati sa va temperati tendinta de a folosi tehnici de genul asta caci poate altora (desi au capul mic si plin de prejudecati sau ma rog poate de aia) li se par destul de caraghioase.
Am citit (cu greu e adevarat caci capul fiindu-mi mic imi e greu sa inteleg ce citesc) eseul colegului dv Drweski. Ce sa zic? Am observat ca uneori de deacord cu mine
“Cu aceeaşi ocazie, s-a putut descoperi şi că chiar grupurile „ultra-stângiste”, de tendinţă generalmente troţkistă, nu sunt în stare să-şi transforme retorica revoluţionară de salon într-o implicare reală în mişcările de masă.”
Acu pe bune vi se pare in vre-un fel ca grevele/miscarile recente de strada in Franta au demonstrat “constiinta de clasa”? Uitati-va nitel in jurul dv. Europa e dominata de obsesii nationaliste tot mai puternice. Mai deunazi in Uk peste 50% dintre cei care rapsundeau unui sondaj de opinie spuneau ca ar fi decord cu un partid de extrema dreapta anti-immigranti atita timp cit nu se imbraca ca niste nazisti. in Suedezii Democrati sint in parlament, Geert Wilders e in guvern. Poate ca e vremea ca “advearatii marxisti” sa observe ca ceilalti “adevarati” la iau electoratul de sub nas si in loc sa se strimbe cu desgust la “la permissivité et la pseudo tolérance postmodernes” sa isi faca curat in ograda.
PS sint foarte placut surprins ca termenul “lumpen proletariat” a fost inlocut de diverse eufemisme. Cit despre US am citit Mike davis si mi s-a parut exagerat si academic … daca vreti sa cititi chestii mai autentice incercati Jonathan Kozol sau Barbara Ehrenreich.
Felicitari pentru articol!
Domnule Karnoouh, mie chiar nu-mi vine sa cred. Dumneavoastra spuneti ca nu exista dominatie masculina (si rost al unei forme de lupta feminista) pentru ca exista femei in aristocratie si burghezie care au putere, bani si influenta, sau pentru ca uneori femeile (frumoase! acoperite sau descoperite – sic!) se alatura unei revendicari politice si sociale care depaseste conditia lor de femei???
E absolut incredibil pentru un marxist.
Singura explicatie pentru logica dumneavoastra este misoginismul profund care va roade si de care nici nu vreti macar sa deveniti constient.
@Iulia Hasdeu,
Je suis sûrement un des hommes les moins misogynes que j’ai rencontré (je me rencontre moi-même, car il m’arrive d’être surréaliste). Demandez à mes vieille collègues et amies françaises, britanniques, roumaines, hongroises ou étasuniennes, la plupart, c’est ainsi universitaires comme moi. Jamais elles ne m’ont dit cela. Elles m’ont critiqué pour certaines analyse anthropologiques ou philosophiques ou politiques, choses normales entre intellectuels, mais vous êtes la première… ET oui, il faut une première à chaque chose… Je vous le répète, mais vous semblez fort têtue, le combat pour l’égalité n’est pas un combat politique, mais juridique, car je suis un vrai marxiste (ce que vous n’êtes pas du tout!).. le juridique tient de la superstructure et non de l’infrastructure (je suis sûr et le sais pour l’avoir entendu il y a quelques jours, il y a de bonnes féministes de la nouvelle bourgeoisie politique roumaine qui défendent et soutiennent le nouveau code du travail qui mettra sous la coupe totale des patrons tous les salariés roumains, hommes et femmes, là aussi, à égalité)..
C’est pour les pays du capitalisme le plus avancé, que le défunt Daniel Bell (qui n’était pas vraiment marxiste loin s’en faut) avait montré que cette égalité juridique avait triomphé, car, ajoutait-il, ce capitalisme a impérativement besoin de l’autonomie de tous les individus pour en faire précisément de potentiels acteurs économiques autonomes.. Il en va de même pour les homosexuels qui ont obtenus la dépénalisation de leur pratique, ce qui est très bien, mais qui se sont immédiatement constitués dans la moyenne haute bourgeoisie en un véritable lobby financier… Une fois le juridique obtenu, on le voit, ces combats donnés comme politiques sont faux…
Ensuite on voit que vous ne connaissez pas les classes dominantes… celles qui dominent vraiment… elles sont très contentes de ces luttes féministes qui ne touchent pas l’essentiel de leur pouvoir, car donner l’égalité, je le répète, c’est très bien (et en son temps les communistes l’ont défendu), mais cela ne touche jamais à les privilèges de cette classe (aujourd’hui totalement mondialisée), sauf chez quelques bourgeois rétrogrades qui sont déjà dans les poubelles de l’histoire… Car, peut-être ne l’avez-vous pas entrevu, mais la classe sociale qui pratique avec le plus d’efficacité (et de férocité) la lutte de classe c’est la bourgeoisie d’affaire petite et grande (à la fois financière et industrielle)… J’en sais quelque chose, j’en sors… et je vous prie de croire que ma mère n’était pas du tout soumise à mon père, ni feue ma soeur… Il faut sortir un peu de son milieu Madame, et changer d’horizon… il faut surtout tenter des expériences existentielles chez les autres, première leçon d’anthropologie selon mon premier maître Claude Lévi-Strauss, dont vos travaux ne sont pas encore à la hauteur pour le contester, mais qui l’a été, y compris par mon second maître britannique (Rodney Needham), par Edmund Leach, par mon ami et collègue Guidieri, par une dame, brillantissime, Francis Corn, et modestement par moi-même… Vous êtes profondément, et plus que profondément anti-marxiste et pire que cela, vous assumez l’idéologie de ce que je haïs le plus… les classes moyennes…
Enfin sachez que je n’ai pas besoin de votre psychanalyse à deux sous (douà parale) sur ma pseudo-misogynie… Vous connaissez le proverbe français qui est aussi répandu ailleurs: on voit facilement la paille dans l’oeil de son voisin plutôt que la poutre dans le sien…. Je vous laisse donc à votre révolte parfaitement inscrite dans ce que Debord appelait à juste titre, la publicité comme spectacle intégré de la marchandise…
@IH: nu. el spune ca exista – si au existat intotdeauna – exceptii. uneori chiar exceptii in sens invers, in sensul unei pozitii privilegiate a femeilor in raport cu barbatii. lucru care nu delegitimeaza feminismul dar sigur il nuanteaza.
in general gasesc atitudinea dvs inspaimantator de simplista. ca si mostra de istorie universala pe care o livrati in textul de mai sus, un fel de fituica de popularizare or smth, oricum sub standardul acestui site.
@Murdoc
Vous eussiez dû dire cela à mes professeurs ou à mes éditeurs… parce que vous avez lu mes travaux, mes recherches, mes analyses phénoménologiques diverses, elles sont plus complètes que ces petits textes, mais pas en leur fond de pensée… mais vous êtes un rigolo Monsieur… Montrez-moi vos oeuvres critiques et puis nous discuterons ensuite de mes remarques simplistes… Je ne les connais pas et ce d’autant plus que vous vous cachez derrière un pseudo… lâcheté classique..au moins Madame Hasdeu, si je ne partage pas du tout ses idées et je crois ses horizons métaphysiques, avance quant elle, sans masque, ce que j’apprécie toujours…
lol. commentul meu nu va era adresat dvs ci iuliei hasdeu ["IH"].
@Murdoc,
Cere iertare din partea dmv… asa sunt de cînd în cînd limitele mele în româna si faptul cà e adevàrat IH la începtul m-a scapat…
Cà sà luam tot cu umor ati avut cu totalà nedreptate positia mea de polemist înfuriat fata de o încredibilà orbire…
@Karnoouh: well e mai mult vina mea, m-am grabit, ar fi trebuit sa sa-i scriu numele complet nu IH.
in alta ordine de idei, va citesc de aproape 10 ani, nu mi-ar fi trecut prin cap sa va critic. dimpotriva
Ma bucur sa vad ca un articol pe aceasta tema a succitat atata interes, putem spune ca si-a atins scopul din plin!
Felicitari!!!
@Ioana
Din pàcat nu… fiindcà ar trebui sà repetàm asa multe evidente cà n-am putut asa de exemplu sà dezvolt remarca foarte bunà de Tincuta despre sfîrsitul modelelor… Cum spunea Heidegger în Parmenide dàcà nu mà încel, (dar, iertati-mà nu l-am în cap în germana, l-am notat într-un carnetel cum l-am tradus): “Toute opposition qui prend la forme d’un anti- pense dans le même sens que ce contre quoi elle est.”
Iulia Hasdeu nous livre donc de la pensée de domination masculine inversée en féminisme… este aceals lucru numai cà beneficiar este altu… Din cauza asta marxismul de azi ca si de ieri care propune o eliberare din structurile de explotare si de alienare a tuturor salariatilor deschid o potecà unde poate lupta împotriva nedreptatile fàcute femeilor sà si-ia consistenta… dar nu înainte, pentru cà luptà ràmânine în cîmpul relatile de alienare ontologice ale capitalismului, un fel de sfinta treime: capital/munca/plusvaloare… As vrea sà và amîntesc cà în apus miscarea feministà (în afàrà de femei de extrema stîngà) nu luptà pentru a apara muncitori din lumea a trea fàrà documente si exploatati pînà la madova oaselor de patroni lor… Pentru a instora o oarecare egalitate adevàratà trebuie sà stim care este dusmanul principal… si dusman principal nu este doamna Bettencourt fiindcà este o femei, dar pentru cà este un om care a avut anul trecut fiscal un venit în buzunar de… 288 milioane de euros… si la Oreal întreprinderea dumnea ei… angajati (în afàrà de cîteva cadre superioare), bàrbati si femei împreuna, cu o perfecta si cinstita egalitate sunt foarte prost plàtiti!!!!
Dle Karnoouh, cred că murdoc se referea la textul şi atitudinea Iuliei Hasdeu, nu la opera si atitudinea dvs. Vă puteţi da seama şi din faptul că murdoc indică anume cui se adresează, la începutul comentariului.
@Bogdan Perdiva
Ati vàzut îi am cerut scuze domnului Murdoc… cum îi am spus n-am vàzut IH la început si textul atunci mi-a scapat scopul… multumesc de remarca… de punerea la punct…
“le combat pour l’égalité n’est pas un combat politique,
mais juridique, car je suis un vrai marxiste”
Da, intr-adevar, Monsieur Karnoouh (Massa Karnoouh- spusese mai sus Tintin Le Philistin, “massa” este modul de adresare a sclavilor negri catre stapani) e un adevarat marxist!
Un adevarat marxist care priveste istoria ca pe un drum al progresului,
un adevarat marxist care considera ca lupta pentru egalitate castigata pe plan juridic n-are nevoie sa fie aparata si politic,
un adevarat marxist care pare sa creada cu sinceritate ca violul si alte violente specifice impotriva femeilor pot inceta prin legi,
un adevarat marxist care le trateaza pe feministele occidentale drept simple agitatoare care-si ard sutienele in public,
un adevarat marxist care nu stie nimic, si mai ales nu vrea sa stie nimic, despre feministele materialiste si punctele lor de vedere,
un adevarat marxist care stie ce e bun pentru femei si poate vorbi intotdeauna mai tare decat ele, ca nimeni sa nu se indoiasca ca dumnealui este avangarda insasi a antimisoginismului,
un adevarat marxist care explica imperturbabil oprimatilor care e sensul si mijloacele pe care trebuie sa le adopte in lupta contra opresorilor
un adevarat barbat marxist et un adevarat reactionar!
Un articol incitant, intr-o oarecare masura, dar despre prea mult, adica… despre nimic…
Cele doua “specii” culturale – manelele si hiphopu’ – sunt singurele forme existente azi de “expresie populara”… Adica mai arata si cate ceva din viata noastra cea de toate zilele, cu perdea sau fara… Poate atrag o “comunitate” sau alta doar pentru ca ar spune ce nu spun ziarele, televiziunile sau… conducatorii nostri geniali si iubiti, dar… Rau am ajuns ca societate, daca am ajuns nu numai sa “educam” prin manele, dar si sa filosofam politico-social, taind firul de paianjen in saispe, cu atata patima si inversunare, pe marginea unui infantil sau cica rebel… “oooooof, viata mea”! Maine poimaine, o sa ne refugiem iar in SF, pentru a ne spune nemultumirile sociale… 
Asta deja s-a si produs, din nou!
Hai, pa, bobor ‘telectual! Ma duc sa filosofez cu neamu’ meu despre… continutul frigiderului si cum mai tragem de bani pana la leafa urmatoare…
Domnisoara Iulia Hasdeu – frumos nume, btw! – sa nu va suparati pe mine, chiar imi place cum rezonati / argumentati si nu va banuiesc deloc ca v-ar atrage manelele… O sa va mai citesc, dar io-s mai carcotas de felul meu… Adica apreciez mai mult sa se argumenteze cu umor despre lucruri serioase, decat cu “morga” despre bagatele ca manelele…
Pentru Iulia Hasdeu: Dacă nu voinţa, raţiunea şi autocontrolul contează în viaţa socială, ar trebui să presupun că aceasta are la bază fatalismul, obscurantismul şi delăsarea? Poate că aşa şi e, după cum se prezintă lucrurile. Eu aş prefera, printre valorile contemporane, şi virtutea contracepţiei.
Cred că nu m-aţi înţeles bine: sunt împotriva oricărei forme de discriminare, implicit şi împotriva oricărei forme de discriminare pozitivă bazată pe concepte nebuloase, care construiesc inutile diferenţe specifice. Pentru mine, dacă e musai să ne raportăm la sexul biologic, există oameni-masculi, oameni-femele; pot exista, desigur, şi oameni-hermafrodiţi. Bun, şi? Mi se pare irelevant să construiesc clase şi inegalităţi bazate pe sex şi să fac filosofie despre ele. E ca şi cum aş spune că persoanele gay reprezintă un alt fel de umanitate decât cele hetero. Relevant mi se pare să mă feresc de generalizări nepermise şi să încerc să judec fiecare persoană în parte după prestaţia sa. Evident, n-o pot face decât subiectiv. Evident, mă enervez (sunt mascul, devin agresiv, ce vreţi?) şi recurg uneori la stereotipii, pentru care îmi cer scuze. Vă puteţi totuşi da seama de ce mă deranjează că filosofia pe care o reprezentaţi vorbeşte despre patriarhat, dominare si celelalte, punându-mă aşadar, implicit şi fără discernământ, totalitar şi fără rest, în postura de acuzat, de vinovat şi de călău; ba, mai mult, presupuneţi automat o solidaritate de gender pe care eu nu o simt faţă de ceilalţi “bărbaţi”(ce avem în comun nu ca oameni, ci ca “gender”? fotbalul, maşinile de fiţe? voinţa de putere? nevoia de a viola femei fără apărare?mă dezgustă toate cele menţionate mai sus), după cum extrem de multe femei nu vă împărtăşesc filosofia, chiar şi printre cele educate; inegalităţile sociale dintre femei demonstrează mai degrabă o solidaritate cu clasa proprie, economic vorbind, si foarte multe diferenţe, pe care preferaţi să le consideraţi minore prin comparaţie cu criteriul dominant, cel provenit din sexul biologic. În Occidentul falsei prosperităţi femeile albe middle class nu se întâlnesc niciodată în autobuz cu afro-americancele, sau credeţi că-şi fac vizite de curtoazie? Nu cred că-mi veţi putea demonstra, dealtfel, că există o Stare Existenţială tipic Feminină.
Şi, ca să vă răspund punctual la ceva, dacă aş avea un copil aş prefera să-l cresc şi să-l educ eu, nu să plătesc pensie alimentară ca părinte absent. Însă, dacă vă uitaţi puţin pe jurisprudenţa românească , veţi vedea că în covârşitoarea majoritate a cazurilor, cu excepţia câtorva extreme, pe la partaje copiii se încredinţează mamelor chiar şi când îi cer taţii. Plus că bărbaţii nu pot decide în privinţa soartei copilului nenăscut, pentru că acesta este privilegiul exclusiv al mamei, în schimb sunt responsabilizaţi de lege chiar şi când declară sus şi tare că nu-şi doresc statutul parental. Aştept soluţia şi la acest caz flagrant de discriminare pozitivă, fără a mă grăbi să dau vina pe răutatea femeilor.
pt. Bogdănel Iancu: Mă cunoşti, mai precis, în ce sens? Să fie clar, am stat cu cunoştinţe comune la câte o masă, ne-am întâlnit în spaţii publice de câteva ori. Insuficient cât să-mi vorbeşti pe tonul ăsta, guguştiucule. Eşti ca babele de la mine din sat, care cred că dacă te-au văzut o dată când erai mic, te au cumva în posesie. Dacă m-ai fi cunoscut ai fi ştiut şi ce studii am, nu ţi se pare? Văd că te înfoi acolo, mic şi umflat, vezi să nu-ti plesnească, Doamne fereşte, vreo venă şi să nu mai apuci pensia aia pe care-o aştepţi atâta. Şi vezi că despre “oameni” se cam poartă de obicei discuţiile, dacă nu consumi exclusiv emisiuni Animal Planet. Postul tv, nu “planeta” fantomă din capul tău.
Bogdan, chiar vrei sa vrei sa vorbim despre umflat? Am niste amintiri care nu te pun in avantajdespre asta, tocmai de-aia as fi mai atent si venele care stau sa crape. Inainte sa ne numaram adjectivele (aici clar m-ai infrant) iti propun un fel de pact: citeste atent despre ce era articolul Iuliei si la ce statistici am trimis eu ca sa intelegi ca ai luat-o pe aratura neinvitat. Da, stiu, asa e pe forumuri o mare parte din participantii la discutii sint nevorbiti, vrei sa te numeri printre ei? Inainte sa te iriti ca la tine in sat o sa-ti spun ca la mine in sat “oamenii” incearca sa ramana la argument nu sa bata campii. Acolo la studiile alea te-au invatat si ce e subiectul unei discutii si cum se construieste un argument? Daca da, de nu demonstrezi ca ai inteles asta?
ps n-ai tu grija de pensia mea, muncesc mult pentru ea, o sa fie bine. tu?
Iar ai apărut, clapon feminist? Crezi că am nevoie de invitaţia Marelui Băgdănel Iancu, piticul de circ, ca să-mi exprim opiniile? Înainte de a vorbi despre discuţii la obiect, de ce nu faci matale un research ceva mai sus şi nu reciteşti comentariile în care, foarte la subiect, o aduci în discuţie pe maică-mea, alea în care mă alături ca discurs fasciştilor de la Noua Dreaptă şi locul unde îmi explici ritos că, nici bine nu m-ai văzut (dar a fost suficient cât să mă cunoşti bine, bine de tot) şi ţi-ai şi dat seama cam cât mă ţin competenţele. M-ai silit la atacuri la persoană băgăndu-te ca o muscă mică în curul transpirat al calului şi vorbindu-mi condescendent,ca şi cum am avea ceva de împărţit. Iar eu condescendenţa n-o accept decât de la pitici mai înalţi de un metru cincizeci.
Şi mai am o veste pentru tine, tristule: când o să fii tu la vârsta pensionării, în ţara asta n-o să mai existe sistem public de pensii. Mă antropolog de duminică, ar trebui să ştii că banii ăia, pentru care munceşti din greu (da’ mai respiră, mai stai un pic sprijinit în coasă, mai bea nişte apă din ulcică…) încetează să mai existe în secunda în care statul pune mâna pe ei. Ne vedem peste patruzeci de ani … dă-mi un semn când îţi sună poştaşul la uşă cu prima pensie.
Bogdan, e ok, m-ai umplut de flegma (sint sigur ca mai ai), renunt.
Cand ziceam de maica-ta nu te injuram cum ai sperat, iti sugeram ca te poti exprima aici pentru ca s-a produs o nastere. Nu-ti dau satisfactia nici unei insulte, pentru ca nu stiam ca absolventul de filosofie din tine viseaza sa scrie la Click.
B
ps merci ca m-ai google-it, te roade gelozia, este? anarhist de Botosani!
Bogdan: aia cu pitic de circ nu e din Vadim? ca aia cu gugustiuc stiu din ce clasic e. maica-ta nu s-ar supara ca nu vrei sa-i faci nepoti? nu e si ea mama ca toate mamele noastre?
Hai să lamuresc şi chestia cu filosofia. Sunt absolvent al facultatii de filosofie din Iaşi, dar e o chestiune de natură organizaţională care poate duce în eroare: când am facut eu şcoala, la Cuza, sociologia şi filosofia erau comasate în aceeasi facultate. Eu sunt licenţiat în socio-psiho-pedagogie, cu calificarea profesională de asistent social (lucrarea de licenta era un studiu despre găştile de cartier din zona Nicolina- Frumoasa) si am facut un master de sociologie juridica. De aceea ziceam că mă pricep la sociologie “într-o oarecare măsură”. “Într-o mică măsură” ar fi fost poate mai corect formulat şi ne-ar fi scutit de încordări de muşchi inutile.
Cât despre mama, are deja un nepotel de la una dintre surorile mele. Sunt naşul lui şi poarta şi numele meu.
Alegerea mea de a nu avea urmasi nu inseamnă nici pe departe ca urasc copiii şi maternitatea. Ce nu suport este transformarea copilului în fetiş duios şi legitimant, metafizicizarea acestuia ca Purtător al Flăcării Fiinţei etc.
Regret sincer că am ajuns la asemenea insulte. Sănătate.
Cei 2 Bogdani: ce-ar fi sa va pupati odata si sa incetati? tensiunea sexuala dintre voi doi a atins cote ridicole, nimeni nu se insulta in termenii astia in viata reala.
Bogdan, sa stii ca si eu sint om.
Din nefericire pentru noi nu despre ce ne place sa fim (sau sa fie altii) ar fi trebuit sa fie discutia asta. De-aia incordarea de muschi e inutila. Iti promit sa nu te spun cunoscutilor ca nu suporti gugustiucii, umflatii, piticii sub 1.50, institutia pensiei si antropologii de duminica (in cele doua contracte pe care le am scrie ca sint antropolog de luni pana sambata, dar nu pot sa zic ca nu ma amuza ideea) si ca te enerveaza feminismul chiar si inainte sa deschida gura.
si eu regret.
Ce mitocan esti Perdivara!
vad ca romani vorbesc in alte limbi despre articol scris in romaneste. fain! de ce ? pentru a arata ce ? ca stim o limba straina?
pfuaiii dar in ce termeni se vorbeste aici despre lucruri simple! de la tantar se ajunge la armasar .
vad ca aproape toata lumea sustine manele si prostul gust pana la urma. eu nu ma tin desteapta dar va spun ceva sigur: pe mine maneaua nu ma reprezinta ca romanca!
nu traiesc in romanika si nu prea sunt la curent cu ultima moda . mi s-a intamplat ca pe strada sa treaca o masina cu muzica la maxim pe ritmuri de manele . eram la munca ,restaurant ,iar un coleg de-al meu zice : asta ori e roman ori tigan bulgar .ei au muzica de asta . si ma intreaba altul: ana ,asta e muzica populara romaneasca? dragi romani :asta e muzica, care va reprezinta? ma intreb si eu asa….
În primul rând, Iulia, mulțumesc că ai scris articolul. Sunt de acord cu aproape tot, însă nu sunt de acord cu sufocarea unei discuții despre misoginia pe care o exprimă manelele, doar pentru că se poate aluneca înspre pante (mai–zic unii) periculoase și că, discursiv, ne creem o poziție de superioritate de unde le putem scuipa în cap altora, mai “înapoiați” și “neiluminați.” Da, a discuta despre misoginismul manelelor înseamnă a discuta despre misoginismul lumii ăsteia în care trăim, pt că despre asta se cântă în manele, nu despre o lume ermetică, a unui grup cu care “noi” nu avem nimic de-a face. Suntem implicați/te în misoginismul ăsta prin tot felul de căi complexe, și nu doar metonimic, cum am spus mai sus, ci și prin mecanisme care o leagă de opresiunea etnică, de clasă etc. Asta e discuția pe care mă așteptam să o văd (și când colo, comentariile s-au scurs într-o altă direcție). Mi se strânge inima, sincer, când mi se cere frumos să tac din gură, ca femeie, și să slujesc alte lupte, mai importante. Chiar nu se poate să le facem, cu grijă, pe toate? Io vreau măcar să-ncerc.
Oricum, unde vroiam să ajung era imbecilitatea unor comentarii (de la injurii gratuite până la frica paranoică de femei). De-asta vroiam să-ți mulțumesc, Iulia, că ai creat contextul pt așa ceva, și mi-ai adus aminte de lumea în care trăiesc, de faptul că și Critic Atac, un spațiu de gândire “progresistă”pe care l-am privit cu speranță la un moment dat, rămâne (cu niște excepții) un good ol’ boys’ club în care dacă vrem să folosim cuvântul feminism să ne așteptăm la o bâtă în spate, ca să nu folosesc o altă analogie, poate mai potrivită. Nu vorbesc de articolul tău, ci de comentarii, inclusiv inabilitatea lui Adrian Ș. de a se abține să folosească, în fiecare propoziție, cuvinte care să micească, jignească și să violeze simbolic femeile.
Eu nu cred că cei care au scris comentariile alea chiar sunt incapabili să vadă opresiunea de gen. Dimpotrivă. Cum zicea cineva, “Feminism is hated because women are hated. Anti-feminism is a direct expression of misogyny; it is the political defense of women hating.” Deci, avem de lucru.
Bogdan I. –mersi de comentarii, acuma la modu serios.
confundati, mi se pare, plictiseala cu frica. un text atat de de tedious si de prost scris [literar vb] ca al iuliei blaga [sau, ca veni vba, al lui adrian schiop] te poate infuria sau inspaimanta numai sub aspectul pierderii timpului, cand, dupa ce-l parcurgi impreuna cu commenturile aprobatoare aferente, realizezi ca ai fi putut consacra jumatatea aceea de ora vreunui articol chiar cool, scris de altcineva.
Mă, nu sunt convinsă că e vorba de plictiseală, mai ales că recunosc virulența asta reacționară ce izbucnește de fiecare dată când “femeia” iese din rând. Vine dintr-un loc adânc, și io am numit-o frică pt că n-am știut cum altfel să-i zic (nu vreau să fac nici un fel de trimiteri freudiene). E o violență emoțională pe care a trebuit să învăț să o tolerez, pe care cred ca multe dintre noi o negociază conștient sau inconștient, la nivel personal, în relații romantice, de familie, de muncă, de politică cu P mare sau p mic. Sincer, sunt s ă t u l ă de a îmi explica poziția feministă și de a intra în tot felul de polemici tâmpite doar pt a stabili un common ground de unde putem purta o discuție productivă. Da’ aia nu-i plictiseală, îi oboseală.
“Mă”? vulgaritatea sa fie oare la fel de caracteristica feminismului second hand, ca si stangacia stilistica?
anyway. nu ma indoiesc ca “recunoasteti virulenta etc” pretutindeni. dar nu e foarte util sa invocati tocmai psihanaliza in apararea sindromului dvs, pt ca, intrebata, aceasta disciplina v-ar putea furniza un raspuns de alta natura. ma puteti crede, sunt psiholog.
Nu stiu daca va mai uitati pe comentarii, domnule, dar eu cred ca este intradevar firca. Frica barbatilor complexati, si doar a lor sa nu mai fie ingrijiti gratuit de catre femei, frica sa nu mai existe cineva in raport cu care sa isi gaseasca o cat de cata “superioritate naturala”, frica de competitie si…de ce nu, o frica metafizica mai mare si mai difuza. Toti ne-am nascut din femei, depindem existential de ele. Raspunsul la “to be or not to be” il dau, deocamdata, numai femeile.
@un om: ciudat, dar mi se pare ca lucrurile stau mai mult pe dos.
“..women are no longer alienated by men, but dispossessed of the the masculine, dispossessed of the vital illusion of the other and hence also of their own illusion, their desire and privilege as a women. it is this same effect which causes children secretly to hate their parents, who no longer want to assume the role of parent and seize the opportunity of children’s emancipation to liberate themselves as parents and relinquish their role.” [baudrillard, sexuality as sexually transmitted disease, 1995]
drept care mai petreci o gramada de timp citind si polemizing [e marginea articolului … dupa care realizezi iarasi ca ai fi putut consacra si jumatea aia de ora citind alt articol si mai cool scris scris de si mai altcineva … aceasta realizare te face sa recitesti articolul initial si iarasi realizezi ca ai fi putut consacra …. si tot asa (vorba maetrului Claude , “car la lutte de classe est faite aussi de beaucoup de défaites”) pina la victoria finala. Pina la urma realizezi esenta povestii … nici nu exista altcineva … “toti e la fel” … sau mai precis “tot aia si tot aia si tot aia”
neah. e distractiv sa make fun de [wannabe] feministe si [wannabe] smart guys. nu-i o chestie boring ca cititul unui text prost.
aaa am inteles … a wee heckler are ya?
nu conteza prea mult, nitica diversiune nu strica dupa ciorba reincalzita a maestrului Claude si textele relativ suprarealiste ale d-lui Perdivara.
deci ilumineaza-ma “Ruper” cum reusesti tu sa “make fun de wannabe ”
PS: tu chiar folosesti termenul asta “wannabe”? what are you 13)
tintin, daca nu reusesti sa-ti dai seama singurel “cum” face cineva misto de tine, n-are rost sa pari si mai ridicol intreband.
evident, cu toate astea exista si posibilitatea ca matale sa rizi singur ca tintinul. Ma intrebam si io care o hi varianta.
daca esti de acord ca tintinul rade singur, atunci munca noastra impreuna a dat rod bun, i dare say.
sa inteleg ca sarcasmul nu incape pe lista ta de “make fun” … hmmm incep sa cred ca probabil chiar ai 13 ani.
n-am chiar 13 dar merci de compliment.
pe de alta parte, sunt de acord ca si-un copil de 13 ani ar reusi sa faca misto de tine.