O Fantomă bîntuie Generaţia Zero a României! Însă cine e Generaţia Zero şi ce Fantomă o bîntuie? Am numit Generaţia Zero a politicii româneşti, generaţia care a devenit activă, a început să intre în pîine în anii 2000, anii Zero (00) ai acestui secol. Adică, cea care la Revoluţie avea aproximativ între 10 şi 25 de ani (plus, minus cîţiva ani în cîteva cazuri de excepţie). Fantoma care o bîntuie este una legată de Putere. I-a venit şi acestei generaţii vremea să răspundă la întrebările esenţiale de tip rusesc: „Cine-i vinovat?” şi „Ce-i de făcut?”. Prima întrebare s-a născut dintr-o nemulţumire generalizată cum nu s-a mai întîlnit de pe vremea dictaturii ceauşiste; a doua decurge firesc din prima. Întrebarea politică românescă: „noi cu cine votăm?” nu mai este de actualitate pentru Generaţia Zero, căci aproape unanim s-a ajuns la concluzia tragică: nu mai ai cu cine vota, fiindcă toţi sînt o apă şi un pămînt. Deci, s-a închis un ciclu.
Generaţia Zero, fie că e de stînga, fie că e de dreapta, nu se mai regăseşte în partidele care pretind că o reprezintă. În ultima perioadă tot mai multe voci ale ei pun în discuţie necesitatea creării unui nou Partid. I-am auzit vorbind despre acest subiect şi pe Dan Tapalagă, şi pe Daniel Funeriu, şi pe Cristian Ghinea. Problema este discutată şi de oameni mai tineri din sfera dreptei conservatoare, dar şi de tineri din zona stîngii intelectuale. Mă voi opri însă asupra textului lui Cristian Ghinea apărut pe Contributors căci mi se pare simptomatic asupra modului în care se pune problema.
Să fie clar de la început: salut punerea problemei. Cred că este foarte necesară. Însă după ce am citit cu atenţie textul şi comentariile, am o mare problemă cu acest mod de a pune problema. Fantoma care îl bîntuie pe Cristian Ghinea nu este o fantomă politică sau ideologică, ci una pur tehnică. Cum ar spune cineva: e un pas înainte într-o direcţie total greşită. În construcţia acestui angrenaj, Cristian Ghinea nu are o problemă politică sau ideologică, ci o problemă tehnică şi managerială. Pe Ghinea nu-l interesează ideologia, adică care sînt ideile şi valorile care unesc acel grup politic, ce îl ţine împreună. Nu îl interesează nici pe cine reprezintă acel grup, pentru cine şi ce luptă. Se pare că pentru autorul textului, politicul nu este o problemă de conţinut, ci una de gramaj. Pentru Cristian Ghinea, Partidul este un simplu SRL. Adunăm nişte membri, care devin acţionari prin cotizaţii, iar din cotizaţii plătim un grup managerial care conduce Partidul. Ca să nu facă ce fac şi celelalte partide (să nu ia mită, să nu dea mită electorală, etc), facem nişte reguli clare şi severe şi constituim o Comisie de Etică, independentă, care va urmări vigilent activitatea membrilor Partidului.
Pentru mine este foarte greu să înţeleg acest discurs de tip tehnocrat şi managerial, unde politicul nu este un spaţiu al polemicii şi dezbaterilor, al negocierilor şi argumentelor, şi mai ales al ideologiilor şi luptelor, ci o banală problemă tehnicistă, acompaniată cu puţină tactică şi strategie. Adică facem o maşină-politică şi un ghid cu instrucţiuni de folosire. S-a defectat maşina-politică, scoatem instrucţiunile tehnice, o reparăm şi mergem mai departe. Aproape ca la Bruxelles.
Facem un partid, ca să ce? Ca să preia puterea, fireşte. Cînd îţi pui însă problema creării unui Partid, atunci trebuie să gîndeşti pe spaţii foarte mari şi de lungă durată. Preluăm puterea. Problema, însă, e ce faci cu ea? Cum te legitimezi şi prin ce te legitimezi? Pe cine reprezinţi de fapt? Care este proiectul de societate pe care-l propui? Încă un partid care să predice mantra FMI sau Bruxelles? Pînă şi vechii noştri boieri mai renunţau să se închine la Înalta Poartă şi o mai luau pe cont propriu din cînd în cînd. Am avut cîteva generaţii care chiar au fost capabile să gîndească şi să realizeze nişte proiecte proprii (paşoptiştii şi generaţia Unirii sîmt poate cele mai reuşite). Prin urmare, dincolo de instrucţiuni tehnice, noi ce propunem?
Un partid managerial marca Cristian Ghinea, care nu reprezintă decît pe cei care cotizează, care nu are o ideologie ci doar instrucţiuni tehnice, nu mi se pare nici serios şi nici solid. Un astfel de partid poate fi, în cel mai bun caz, absorbit de alte partide care au experienţă în lupta politică. Iar în cel mai rău caz, cumpărat cu foarte puţini bani, cu tot cu Comisia etică şi instrucţiunile tehnice la pachet. Partidele nu pot fi conduse de manageri salariaţi, ci de oameni politici care se impun într-un lung proces de luptă şi negociere politică. În momentul în care politicul este trecut în sfera managerilor şi tehnocraţilor, politicul dispare. E cam ceea ce au încercat şi comuniştii să facă. Despre dispariţia sensului de politic am mai scris recent (De la Gulag la stenograme sau cum am devenit radical): cred că este cel mai mare pericol care ne pîndeşte acum.
Generaţia noastră intelectuală, cred eu, trebuie să pornească nu de la crearea unui partid sau înregimentarea într-un partid. Avem deja pentru ambele cazuri exemple de eşecuri răsunătoare. Apariţia (lăudabilă, dealtfel) şi dizolvarea partidului Uniunea pentru Reconstrucţia României este un exemplu perfect a ceea ce înseamnă acest model de construcţie. Aşa se va întîmpla cu orice partid care se produce pe model managerial sau bovaric. În ce priveşte înregimentarea in corpore a unor grupuri de intelectuali în partid este la fel de neproductiv în acest moment. Cazul PDL cu incorporarea lui TRU, Voinescu, Baconschi, Preda&co este exemplar. Un eşec aproape total, cu un final tragic care încă nu s-a încheiat. Deasemenea, este foarte riscantă apropierea prea mare de Putere. A se vedea ce s-a ales din acţiunile şi eficienţa aşa numitului grup „intelectualii lui Băsescu” (unii, numiţi aşa poate pe nedrept), care au fost utilizaţi şi folosiţi pe post de decor. Apropierea prea mare duce la incapacitatea de luptă pentru că dispare cîmpul, spaţiul de luptă. Însă nici depărtarea prea mare de Putere nu e eficientă. Depărtarea sau apropierea prea mare fac lupta imposibilă. Pentru a putea lupta, trebuie să fii la o distanţă care să facă posibilă lupta. Adversarul (sau inamicul) trebuie să se afle în aria cîmpului de lovituri.
Din punctul meu de vedere, ceea ce trebuie să facă urgent, dar programatic Generaţia Zero ar fi:
- Redefinirea şi asumarea ideologică a diverselor grupuri. Un grup se solidarizează politic pe termen mediu şi lung, în primul rînd pe bază ideologică. Trebuie să uităm fantasma stării apolitice, nonideologice. Nu există aşa ceva, iar a trăi într-o astfel de fantasmă duce la apariţia unor mutanţi politici greu de controlat. Asumarea unei ideologii trebuie să fie foarte clară şi poate e timpul să mai aerisim puţin centrul care a devenit locul preferat al oportunismului care are mare tradiţie în România. E timpul să renunţăm la vechile forme de rezistenţă individuală sau de grup şi să trecem la ofensivă ideologică şi practică politică. E foarte importantă asumarea ideologică într-o ţară în care pentru partidele politice ideologia ţine de populism sau oportunism. La noi, partidele intitulate de stînga fac mereu dreapta, iar cele de dreapta o iau în toate direcţiile. De exemplu, cazul PDL este absolut hilar: trece de la stînga (Internaţionala Socialistă) la dreapta (PPE) fără ca vreun membru al său să manifeste public vreo îndoială ideologică. Iar mai nou, ideologii aceluiaşi PDL ne predică discursurile neoconservatorilor americani în traducere românească fără niciun scrupul. Ce va predica mîine, nici Dumnezeu nu ştie.
- Crearea unor grupuri care să facă politică în afara politicii de partid. Astăzi, politica reală este în afara partidelor. (Asta nu înseamnă că acest tip de politică înlocuieşte politica de partid.) Însă politica făcută în afara partidelor trebuie să facă presiune mai ales asupra partidelor şi grupurilor centrale ale puterii. Este nevoie de o presiune constantă şi tot mai puternică: de la o presiune discursivă, la proteste de stradă. Respectul şi deschiderea la dialog a Puterii cu cetăţeanul se cîştigă numai prin presiune constantă şi coerentă.
- Noile grupuri nu trebuie să fie dependente de grupurile centrale de putere politică, economică şi culturală. Pentru a putea face o reflecţie independentă, nouă, şi care să aibă cu adevărat efecte semnificative, grupurile noi nu trebuie să meargă pe tehnici de conectare la grupurile centrale de putere politică, culturală şi financiară, ci de deconectare. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să interacţioneze cu ele.
- Crearea unor grupuri (platforme, instituţii) diverse care să pună public în discuţie şi să dezbată probleme majore ale societăţii şi politicii, dincolo de obsesia comentariului politicii imediate. Societatea românească duce o lipsă acută de astfel de grupuri de reflecţie şi, mai ales, de idei şi acţiuni politice. Mă minunez cum în loc de proiecte politice se discută despre „proiecte” de tip pro, anti, post „Băsescu”. Acest tip de proiecţii, mărci politice, dar şi reacţiile la adresa lor, au ieşit deja din cîmpul politic şi au intrat în cel al patologicului.
- Aceste grupuri trebuie să arunce pe piaţă idei şi mai ales proiecte mari. Nu proiecte de tipul celor servite pînă acum: integrare în NATO & UE. Putem discuta depre ele, negocia, însă nu sînt proiectele noastre, ci doar colaterale. Noi, ca societate, trebuie să ne producem propriile proiecte politice, economice şi sociale. Nu e vorba de a inventa roata. Însă nimeni nu poate gîndi şi răspunde în locul nostru la întrebările noastre. Nimeni nu poate trăi viaţa noastră. Sîntem condamnaţi să o facem noi, dacă vrem să trăim şi nu doar să funcţionăm. Trebuie să ne frămîntăm şi să ne batem capul să răspundem la întrebări precum: ce fel de societate vrem să construim? În ce societate vrem să trăim noi şi copiii noştri?
Acesta ar fi un început de drum. Pînă la punerea problemei întemeierii unui Partid mai este cale lungă. Generaţia Zero trebuie însă să-şi asume urgent riscurile luptei politice şi să renunţe la comodităţi. O generaţie care nu-şi asumă riscuri, care luptă doar pentru bani şi funcţii, merită să dispară cît mai repede.
Imagine slide: Vlad Nanca.
Complet fals. Romania nu poate fi salvata decat de profesionisti in domeniile esentziale: economie, educatzie, sanatate, justitzie. Ideologiile astazi nu sunt utile nici ca sa te stergi la fund cu ele. Aducerea tzarii intr-o stare acceptabila este strict un proces “tehnic” care nu poate fi condus decat de catre tehnocratzi. De exemplu, pentru starpirea coruptziei de un mix politzisti-procurori-judecatori CINSTITZI (cam ca in Italia anilor 70), cam ce se intampla azi la vama Albitza. Iata de ce, in mare, Ghinea are dreptate – e nevoie de un nou partid alcatuit din specialisti pentru care ideologiile sa nu faca nici doi bani, asa cum ne arata realitatea romaneasca.
By-the-way, Vasile Ernu: ca specialist in ex-urss, de la Albitza se va “trece Prutul” pana la Filat, Plahotniuk, Oleg V? Ce parere ai?
Lucid,
CriticAtac te a decospirat fiind Bogdan George Ràdulescu, de la Radio românia….
Ceva pare foarte dubios in abordarea asta, domnule Karnoouh. Aveam senzatia ca sunt mai importante ideile, argumentarea, decat identitatea celui care posteaza. Cred ca ar fi fost nevoie macar de o justificare serioasa pentru aceasta actiune, cu toate ca mi-e cam greu sa-mi imaginez una, in contextul acesta. Nici macar nu a parut a fi un atac la persoana.
nu e nimic dubios…s-a zis deja si s-a demonstrat ca nu poti trai in umbra ideologiei fara sa te impregnezi de aerul otravitor ce emana din ea…mai repede sau mai tarziu vei incepe sa grohai indiferent cat de tare tii la “neutralitate”, “obiectivitate” si alte chestii slogan…ba chestiile astea te ingroapa si mai abitir pentru ca joaca rolul de falsa scuza in fata proprie-ti ratiune…
“Este suveran acela care alege în ce capcană să intre.
Sloterdijk”
Asta scrie sus in dreapta, pe acest sait.
Oricine intra si citeste pe aici are ocazia sa o vada si sa accepte sau nu aceasta…capcana
E un aforism care de fapt vrea sa ne spuna un lucru, dar poate fi interpretat in mai multe feluri, sau in acelasi fel dar in mai multe nuante, de la hard la soft.
O interpretare ar fi ceea ce sugerezi: ca ideologia este o capcana in care daca pici te sufoci, te autodistrugi carevasazica. Eu nu sant de acord cu asta. Depinde mult de cine si ce urmareste cel/cei care concep ideologia, dar si cine o aplica, unde, cum, cand etc.
Interpretarea pe care o vad eu mai realista ar fi ca nu exista libertate absoluta. Si ar fi culmea ca cineva sa conteste asta. Asta inseamna ca ideologia ne poate ingradi anumite libertati ipotetice, utopice, dar face asta tocmai ca sa nu ingradim libertatile de baza (cel putin) ale altora. Din punctul meu de vedere nu mai trebuie sa ne punem intrebarea: “merita sa facem asta?” (sa “intram in capcana”). Pentru mine raspunsul e da, pentru ca am fost in viata mea si in rolul de calau si in cel de victima si in cel de observator. Daca as putea alege ar fi ala de observator, dar asta inseamna sa nu traiesc. Tocmai de aceea, pentru ca pot fi empatic si pentru ca am trait chiar eu acele experiente, realizez ca fara aceste ingradiri nu se poate continua fara sa ne autodistrugem. Nu va temeti ca va deveni ceva monoton, ca nu va fi. Intotdeauna vor exista extreme in viata, e natural, iar asta nu poate fi eliminat definitiv ci doar reglementat, controlat, diminuat, prin politici rationale, umane.
Ideologia ne ofera posibilitatea sa definim modul si profunzimea in care putem controla evolutia umanitatii.
@lucid – serios? Da cum crezi că pot funcționa profesioniștii ăștia dacă nu știu în ce direcție să o apuce? Cum se poate realiza un proiect politic major fără politică?
Cinstea, profesionalismul, corectitudinea sunt condiții necesare dar nu și suficiente. Mai mult, cum crezi că poți să susții aceste idei înlocuind argumentele cu un ton de trompetă? Mie îmi seamănă a „noi muncim, nu gândim”.
Simplu: RESPECTAREA LEGILOR ACTUALE si punct. Asta trebuie sa fie pentru catziva ani TOT programul politic. Dupa transformarea Romaniei intr-o tzara normala mai discutam.
daca ai cunoaste toate legile actuale ti-ai lua lumea-n cap. dupa asta cu cine sa mai discut?
Legile Basiste nu sunt pentru mine, ci ımpotriva mea.
Adicatelea spunetzi dv., accepta sa fii sclav. İnteresanta propunere.
Peste catva timp, legile actuale vor fi legile de ieri, asa cum legile de ieri au fost si ele cele actuale la momentul dat. Aveti o intelegere foarte ingusta a ceea ce inseamna o lege, a modului in care ea ia nastere si a repercusiunilor catastrofale ale blocarii procesului de corectare a unor legi eronate (fie prin formulare, fie prin continut). “Dupa transformarea Romaniei intr-o tara normala”, spuneti… Dar asta inseamna ca Romania nu este o tara normala acum, implicand si ca legile actuale nu sunt “normale”. Aici aveti perfecta dreptate, dar doar aici. Majoritatea cetatenilor respecta si a respectat legile, oricare sau oricand ar fi fost ele, cu rezultatele pe care le vedem.
Bine, dar de la fereastra vilei domnului Bogdan LEGİLE sunt roz bonbon…Nu aşa se vad ınsa şi de la ferestra unui amaraştean care ia ajuns cutzitul la os. Dah daca nu eşti deacord cu dumnealui nu eşti sanatos şi te trimete la psiholog.
@nbsh: konştient ori inkonştient omul ışi alege singur diktatorul.
dictatorul nu e un superman. institutiile militarizate si secretizate il fac asa. dar si alea au in componenta oameni ca noi pe care-i putem convinge (printr-o ideologie bine pusa la punct) ca este loc pentru toti, nu numai pentru o haita
Actiunea pentru Eliberarea României (A.E.R.) ”O miscare de emancipare politica a constiintelor ar ridica voalul care acopera escrocheria politica. Restul ar fi macar istorie (un zvicnet de umanitate in cautare de sens)”: http://www.universulromanesc.com/ginta/forumdisplay.php?f=9
Procesul comunismului si tranzitiei Intentat celor care au complotat contra intereselor României (1917-1944), (1944-1964), (1964-1989), valorificind prada şi evitind judecata (1989-astazi): http://www.universulromanesc.com/ginta/forumdisplay.php?f=624
Detalii/metodologie: http://www.legiuneastraina.org
Structurile politico-economice coagulate dupa decembrie 1989 s-au desfasurat conform unui plan de organizare in adincime, complex, ocupind spatiul politic, economic, financiar, prin trei mari ramificatii: FSN1(PD-L, ex : PD), FSN 2(ex: FDSN, PDSR, PSD) si ”FSN-3” (PNL).
Sistemul perenizat (reasezat ciclic) se indreapta implacabil spre o perioada critica, ce-i poate fi fatala,…..vazut in prisma formelor ”cameleonice”, este constituit din retele de influenta antagonice, ”metamorfozate/emanate” din cele trei componente majore: nomenclatura, securitatea, informatori, operatiunile de reasezare au fost coordonate (conspiratorii/consiliul de analiza – planificare), au adoptat noi metode de control/influenta/aservire, decentralizand activitatile in ”grupuri specifice”, organizindu-le ”indirect” , intr-un sistem paralel cu aceiasi resursa umana (”partide”, ”ONG-uri”, ”agentii”, ”institutii”), pentru a controla sistemul/stat.
Date privind execuţia bugetului general consolidat al României, pe anul 2010
1. Astăzi, 18.02.2011, am intrat in posesia datelor privind execuţia bugetului general consolidat al României, pe anul 2010. Oricine poate găsi aceste date pe: http://www.mfinante.ro
2. Sunt revoltat. Nu numai din cauza cifrelor pe care le voi comenta aici dar, mai ales din cauza faptului ca nimeni din clasa politica, şi nici din aşa zisa societate civilă, nu zice nimic.
3. În anul 2010, România a realizat un PIB egal cu suma de 121,5 miliarde de euro. Veniturile bugetului general consolidat al României, în anul 2010, a fost de 40,0 miliarde de euro, adică 33% din PIB, faţă de 32%, în 2009.
4. Salariile bugetare au fost egale cu 10,2 miliarde de euro, pensiile, 10,0 miliarde, ajutoarele (veniturile) sociale, 6,3 miliarde. În total, 26,5 miliarde de euro. Cu mult mai puţin decât totalul veniturilor bugetului(40,0 miliarde de euro).
5. Totalul cheltuielilor bugetare a fost egal cu suma de 50,0 miliarde de euro, cu 10,0 miliarde mai mult decât totalul veniturilor. Asta înseamnă un deficit bugetar de 10,0 miliarde de euro, acoperit din noi împrumuturi.
6. La cheltuielile cu salarii, pensii, ajutoare sociale, mai trebuie să adăugăm 2,5 miliarde de euro, pentru rambursări de împrumuturi şi dobânzile aferente. Ajungem la 29,0 miliarde de euro. Restul, până la 50 miliarde de euro, suma de 21,0 miliarde de euro, a fost cheltuită pentru achizitionarea de bunuri şi servicii, adică pentru…borduri.
7. În anul 2010, România ar fi putut să aibă un buget echilibrat, de 40,0 miliarde de euro, şi la venituri, şi la cheltuieli. Guvernul a dispus de nu mai puţin de 11,0 miliarde pentru…borduri. Nu le-a ajuns. Au mai îndatorat statul român, adică, pe noi, cu încă 10,0 miliarde de euro. Au minţit poporul că se împrumută pentru salarii şi pensii, dar s-au împrumutat ca să umfle buzunarele clientelei politice. Ca şi în anul 2009.
8. Până când îi lăsăm să-şi bată joc de noi? Cât mai aşteptăm până ne ridicăm la luptă?
De ce merge atât de greu constituirea de celule locale ale Mişcării pentru România?
Constantin Cojocaru / februarie 18, 2011 la 3:18 pm : http://www.variantacojocaru.ro/
Doctrina Constantin Cojocaru : http://www.universulromanesc.com/ginta/forumdisplay.php?f=223
De SUBVENTZIILE date de stat ai auzit? La caldura, medicamente compensate, minierit, agricultura, etc etc. Astea din ce bani se platesc? Du-te intai la un psihiatru sa te faca relativ sanatos si apoi scrie-tzi nazbatiile.
Ingineria financiară pusă la cale de „băieţii deştepţi” – Scrisoare deschisă (III), adresată Domnului Traian Băsescu, Preşedintele României: http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php?t=1184
Hm, pe fond ai mare dreptate, Vasile… Un partid fara viziune este doar un SRL sau o corporatie – pana si corporatiile isi propun niste obiective, chit ca sunt exprimate in cifre, iar regulile sunt utile doar pentru atingerea acelor obiective. In cazul unui partid obiectivul trebuie sa fie politic – deci implicit ideologic, doctrinar, de aia e partid politic si nu asociatie de tehnocrati sau think tank.
Dar, sincer, nu vad o contradictie fundamentala intre tine si Cristi, nu reiese de niciunde ca el ar pleda pt un partid lipsit de ideologie. Regulile nu sunt in contradictie cu viziunea, mecanismul de functionare nu este incompatibil cu reprezentarea. Desigur, conteaza pe ce pui accentul si aici e clar o diferente de accent intre tine si Cristi – pt el doctrina e “frisca” si regulile sunt “blatul”, pt tine se pare ca e invers si sunt de acord cu tine aici. Numai ca nimic nu ne impiedica sa vedem cele doua tipuri de discurs ca fiind complementare, atata timp cat scopul e similar – producerea unei schimbari radicale.
Scuza-mi vulgarizarea, dar e ca si cum eu si cu tine vrem sa afcem tocanitza de ciuperci:) Tu esti axat pe cum vrei sa arate tocanitza, cum o servim pe farfurie si caror oaspeti o servim. Pe mine ma intereseaza reteta – ce pun mai intai, in ce ordine, in ce canitatate etc. In fapt, nu exista nici o incompatibilitate intre noi, ambii vrem tocanitza de ciuperci, numai ca fiecare isi da cu parerea la ce se pricepe mai bine si ce i se pare a fi pasul numarul 1.
Victoria inteleg ce zici. sint doua lucruri importante in ce incerc sa structurez eu.
1. un grup politic se solidaruzeaza (sa mobilizeaza, construiste etc) pe baza unei viziuni-ideologii. regulile vin dupa aceea. pacatul lui Cristi, dupa mine (ca a multor din zona lui) e acea ca vad in ideologie un moft si crd ca regulile sint deajuns. aici avem viziubni diferite dar e de discutat.
2. eu cred ca nu trebuie pornit din alta directie: vezi cele 5 puncte pe care le propun. asta e o viziune care ne deosebeste fundamental (cel putin comparind cele 2 texte hihi)…
iar reteta dupa mine este in ordinea propusa: de jos in sus. acest lucru deja a inceput sa se intimple. pina la partid… mai itnii trrebuie sa facem alte forme de miscare-gandire-actiune politica. va veni si partidul…
Si eu inteleg ce zici tu, Vasile, si inteleg care ti se pare”pacatul” lui Cristi. Dar, in mod foarte sincer, mi-ar fi greu sa ma pronunt care dintre cele doua probleme – carentele ideologice sau asbsenta unor reguli clare si transparente – au constituit marea problema a RO in ultimii 20 de ani? Suferim pentru ca PD, actualul PDL a fost haotic si confuz din punct de vedere ideologic sau pentru ca pur si simplu a functionat dupa niste reguli gresite, netransparente? Iata ca acum PDL incepe sa imbrace o haina ideologica, ff usor, desi mult mai incet, si PSD se indreapta inspre o ideologizare a discursului. Aduce ins acest plus de ideologizare un beneficiu real Romaniei, cetatenilor, atata timp cat partidele raman sa functioneze dupa reguli clientelare, nepotiste, corupte? Ma indoiesc!!! Deci nu cred ca DOAR ideologia ne lipseste in Romania. Cred ca ne lipsesc in egala masura regulile sau, daca vrei, mai generic, ceea ce se cheama rule of law.
Sunt, desigur, totalmente de acord ca trebuie sa construim in directia asta, a unor grupuri de reflectie asupra marilor probleme ale societatii care sa se reflecte in cele din urma in platforma unui partid politic de aia ma aflu aci, , nu:)?
repet ce am zis si lui alec mai jos cred…
nu sint impotriva regulilor, ba din contra. regulile insa rezulta in urma unei lupte, framintari, sezbateri politice… e o kestiune de unde apuci problema. ma rog.. povetsea e veche.. forme/fond etc..
e important ca se disucta, poliemizeaza pentru a ne dumeri mai intii pe noi insine ce vrem si cum vrem…
Mare adevar grait-ai: jalnica populatziune actuala a rrrominichii e incompatibila cu RULE OF LAW. Si numai cu ciomagul legii va putea deveni compatibila. Dup-aia discutam si de alte legi mai bune din perspectiva ideologica.
@lucid: nu dup’aia, acuma.
Am zis de o mie de ori, Constituția trebuie modificată. E limpede că legile așa cum se scriu acuma, sunt scrise într’un cadru de gândire’n care capitalismu’, cocălăreala, hămeseala, iresponsabilitatea, ignoranța și dreptu’ bogatului sunt esența.
Asta’i nu’i rule of law, asta nu’i justiție, în fine, asta nu’i o societate de trăit în ci de funcționat în. Nu mersi. Fac pipi pe tehnocrații matale câtă vreme legea’i făcută de și pentru bogați.
Întâi să văd că averea personală totală’i limitată la o viață de salarii medii apoi poate au și tehnocrații un rost. Pân’atunci cădere liberă.
Am fost complet de acord cu ce spuneti aici, mai ales cu privire la inexistenta unei contradictii fundamentale. Pana am citit raspunsul lui Ghinea de azi.
“dacă se vrea musai ideologie-etichetă: centru-dreapta. De ce? Plecăm de la pe cine ar putea să reprezinte: clasa de mijloc urbană. (…) Dincolo de etichetă, ar fi un partid care aduce în politica românească conceptele de consultare, participare, new public management și economie comportamentală.”
http://www.contributors.ro/dezbatere/concluzii-despre-partidul-nou-raspunsuri-pt-ernu-aligica-rogozanu-maru%C8%9Ba/
Generatiile dispar oricum. Mai repede sau mai incet. Din cate imi amintesc acum,
Karl Mannheim a teoretizat conceptul de generatie in jurul unei citiri aproape ‘cognitive’ – modul distinct al membrilor unei generatii lor de a privi lumea este ‘format’ de un eveniment fundamental: si cu siguranta avem generatia celor care ‘au facut razboiul’ ca soldati, si probabil si cea a celor care erau tineri in 89 (pe strada, ca soldati sau la televizor). Masura in care generatiile coaguleaza in miscari (’68-ul e un posibil exemplu) tinde de o multime de factori, si nu e deloc neaparat ca generatia sa fie factorul coagulant in societate. Ideologiile, religiile, natiunea, clasele (intre altele) ii fac cu suces concurenta.
Nu sunt specialist, dar nu am auzit de partide generationale. La noi, singurul care suna oarecum a partidul unei generatii e Legiunea Arhangelului Mihai, si unul din ‘intelectualii’ lor, Eliade, ii tot dadea cu ‘rostul’ si ‘rolul’ generatiei lor si alte cretinisme fascistoide. Multumesc, nu.
Eu unul insa nu simt deloc ca am mai multe lucruri in comun cu unii din cei care aveau 20 de ani pe cand piata Tahrir se numea Operei, decat, sa zicem, cu altii, nascuti in 1986 sau 1948. Asa ca, personal, as astepta mult mai putin de la generatii, si mai mult de la alte forme de structurare a socialului.
@Calin Goina,
eu nu sint pentru construirea de grupari generationale. nu prea cred in ele. pe termen lung nu merg. ceea ce constat e doar o reactie clara a unei generatii la o problema clara: lipsa de orizont si sens politic. E un punct de pornire. grupurile din punctul meu se fondeaza pe baza ideologica, viziune etc…
De acord cu grupurile fondate pe baze ideologice sau de viziune. Absolut. Eu maraiam doar in legatura cu punctul “generational” de pornire.
Observ, prea tarziu, ca Vasile Ernu foloseste generatia in sens ‘demografic’ adica toti cei nascuti intre 1964 si 1979. Care, fireste, la un moment dat vor constitui /constituie majoritatea populatiei active. Dar atunci a-i numi cumva (generatia ‘zero’, “generatia net” sau ” ’89 ” ) inseamna a reifica ceva ce nu este decat o categorie statistico-demografica, fara nimic in comun decat ca volnes-nolens acestia sunt ‘aluatul’ din care se va face (sau nu se va face) ceva in Romania, cei care au intre (in mare) 30 si 50 de ani anno domini 2011.
Si-atunci, de ce sa ne mai batem capul de ‘generatia zero’?
Sunt sigur ca Vasile Ernu nu crede ca cei intre 20 si 30 n-ar putea fi extrem de utili, imaginativi si n-au ceva care sa aduca unor miscari politice si sociale romanesti, si la fel, nu vad de ce i-am elimina pe cei intre 50 si 70 de ani. Mai ales ca unii nu se lasa eliminati cu incrancenare
@ Calin Goina
am folosit sintagma pur conventional. am pornit de la o constatare.
a. tinerii x nu mai au ce alege si au constatat unanim asta. sint nemultumiti
b. cam in aceasi perioada, in diverse grupuri au aprut discutai depsre un nou partid.
c. se cauta solutii,…
d. am zis cum as vedea eu un punct de pornire in aceasta poveste.
cam atit
Nici eu nu cred in partidele manageriale, dar nici in cele cu o aglomerare mare de intelectuali umanisti, cum a fost in trecut Partidul Aliantei Civice…
@Constantin Severin
de acord… nu pe baza studiilor sau meseriilor se solidarizeaza oamenii in grup. intr/un partid ai nevoie de oamnei foarte diferiti. mai putin de manageri hihih
Nu am citit ce vrea Ghinea pe Contributors, dar din ce spune Ernu am inteles ca vrea doar o aplicare corecta a principiilor economice de acum. Adica de aia nu-i place lui ideologia in general, pentru ca ii convine asta actuala fara cap si coada, doar cu capital si producatori de capital (sic!). E asa greu de priceput?
Draga Vasile,
este evident interesant si util ca pui aceasta problema. Am un singur amendament. Pentru fraza: “În momentul în care politicul este trecut în sfera managerilor şi tehnocraţilor, politicul dispare. E cam ceea ce au încercat şi comuniştii să facă. ” as adauga ca este vorba despre o viziune a politicului de tip administrativ care se regaseste si in anumite cercuri neo-liberale – de fapt discutam despre diferenta intre guvernare si guvernamentalitate, intre un spatiu politic bazat pe constitutie si guvernat prin legi si un spatiu administrat de ordonante de urgenta si definit ca stare permanenta de exceptie. Asta la nivel teoretic.
Practic insa tind sa ii dau dreptate Victoriei: nu poti arunca beneficiile unei bune administrari doar pentru ca daca i-am duce concluzia logica la capat aceasta ar deveni totalitara. Doar o justa balanta intre administratie regulata de legi si politica manata de interese si baze ideologice poate constitui premisa unui spatiu democratic. Impingerea spre directia cealalta, a politicului excesiv duce (asa ca la noi) la punerea administratiei in slujba exclusiva a intereselor politice care devin de multe ori interese de grup economice. Asa ca, in situatia data, un contrabalans administrativ nu este rau, atata timp cat nu este radical. Asa cred eu.
@ alec
cred ca vorbim putin paralel.
1. tin mult la partea de organizare a structurilor, instituiilor etc. vin dintr/un mediu care de la 8-10 ani asta face. insa inainte de a organiza ceva trebie sa stai sa definesti niste lucruri, sa analizezi si sa stabilesti o viziune.
2. politicile adminsitrative sint un rezultat a ceva, nu un punct de pornire. sint un rezultat a ce? Ceea ce eu zic este simplu: am uitat sa facem politica (la toate nivelurile). Eu dau si niste puncte unde incerc sa schitez o ordine de actiune si citeva principii.
eu nu cred ca noi (eu, tu, victoria) intram serioas in contradictie … e mai degraba complementar.problema mare e de ordine. nu poti incepe de la politici admninistrative cind nu stii ce naiba vrei sa adnministrezi… pentru cine si de ce…
Absolut de acord in privinta complementaritatii a ceea ce spunem fiecare dintre noi. Insa cred ca, pe langa ordinea propusa de tine, ar fi interesant de evidentiat si domeniul de relevanta: adica ce tine de politic si ce tine de administrativ. Administrarea ideala s-ar face, evident, pe baza unei viziuni politice. Insa orice formatiune (inclusiv partid politic) este o institutie de administrat – cu reguli de functionare, etc. Administrarea nu se face in vid ideologic discursiv (este doar ideologic sa negi politicul implicit in alocarea de resurse) caci devine discurs totalitar – perfect de acord. Dar si reciproca este valabila. Stii doar, Vasile, eu sunt cu justa balanta…
asa asa… ne apropiem incet incet… periculos hihi…
nu bagi si tu un text ca sa fie mai clar? hihi
Culmea, eu nu cred ca ne aflam in contradictie totala macar nici cu Ghinea
))
hai mai vasile…noi la scoala am invatat ca daca vrei sa rezolvi sau sa eviti probleme, trebuie sa te tii cat mai departe de ideologie…ca ideologie asta functioneaza ca un arc ce propulseaza omul in fals…si o tona de exemple venea sa ilustreze chestia de mai sus…ai tu ceva contraexemple (da ceva serios) ca demersul tau sta pe marginea tomberonului si il paste un bobarnac…?
@golanitzky
la care scoala???
si nu am inteles intrebarea? la scoala noastra era cu subiect si predicat….
Pingback: Mitul PARTIDULUI NOU. Un nou tip de escapism. Generaţia X şi O « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
In comentarii C. Ghinea spune: “Nu stiu de ce au inteles unii ca pe mine nu ma intereseaza politicile, dimpotriva, numai de politici ma ocup. Dar politici fara un motor bun / reguli bune = partidele actuale”
In plus, discutia doctrina versus management e vazuta prea polar, e greu de imaginat o organizatie in care cele doua nu ar fi mixate in proportii variabile.
O ultima observatie generala: suntem prea grabiti sa discutam diferentele si nu asemanarile.
una e “politica” si alta, “politicile”
Desi semantica e importanta, pentru a nu face o dezbatere academica teoretica ar trebui sa ne intoarcem la analiza realitatii.
Cand vorbim de un partid concret cat sunt de semnificative diferentele intre “politica” si “politicile” sale? Oare nu sunt ele intr-un raport de interdependenta?
In spatiu public exista doua raportari la ideologie, una care arunca ideologia in derizoriu, cealalta care o demonizeaza. Le vad si aici pe forum.
Populismul, asumarea unor valori si actiunea politica impotriva acestora, trecerea de la o ideologie la alta peste noapte, strutocamila ideologica, toate acestea fac ca ideologia sa para ceva neserios, un joc, o conventie.
Pe de alta parte mitul tehnocratului salvator care bantuie din cand in cand societate, specialistul fara ideologie care rezolva lucrurile, face ca ideologia sa para ceva contraproductiv, o frana, un pericol.
Salut discursul neoconservator de tip Neamtu&TRU, cel putin imi este mie clar ce nu sunt. Si cred ca dl Ernu are dreptate cand vorbeste despre necesitatea actiunii politice in afara partidelor.
@Zamfir eu deteste toti care n-au curaj de opinile lor si care scrie cu un pseudo… este o lasitate jignitoare… dàcà ai idei cum are lucid cam radicale dece sà te ascunzi, afirma te… asta se numeste sà aibà o coloanà…
@Golanitzky
Cine ar fi asa de vanitos, fudul, cà sà ne spunà nouà cà el e lipsit de ideologie… N-ati invatat cà ideologie (sau valorile) sunt consubstantiale unei epoce ale fiintei (Dasein-ului)… dejà Kant l-a remarcat analisînd categorile conoasterei…. Problema este sà-ti asumà cu un maximum de claritate ideologia ta, sau axiomatica ta, sau ideologia timpului nostru… Dar trebuie sà asumàm cà timpul ne gîndeste mai mult decît sa-l putem gîndi. Tot asa pentru cà sà và spun cà una bunà parte din discutile despre se resumà la asta: ideology or not ideology is not the question…
Eu cred ca trebuie sa disociem functionarea interna a unui partid de ideologia sa precum se disociaza hardware-ul de software. Nici un software nu poate rula pe un hardware stricat. Iar proiectarea hardware-ului (calculatorului) este aceeasi indiferent daca software-ul rulat este de dreapta sau de stanga. In acest sens, cred eu, trebuie inteles apelul dlui Ghinea: haideti mai intai sa stabilim un mecanism de functionare coerent in cadrul unui partid, adica un hardware functional, caruia apoi putem sa ii imprimam orice ideologie poftim. Ca altfel am mai avut in Romania ideologii si idei bune care au esuat inexplicabil; haideti sa corectam mai intai procesorul, si abia apoi programul.
@ kinn
hardware-ul se face si el de niste ingineri si cu o schita prealabila… in scopul a ceva.. ca s-ar putea sa crezi ca iese semanatorare si te trezesti cu tanc.
Bineinteles, dar scopurile si schitele proiectantilor de hardware au o legatura foarte vaga cu schitele proiectantilor de soft, si sunt “apolitice”. In scenariul nostru politic, scopul si proiectul hardware consta in a crea un partid cu mecanisme functionale, alegeri interne transparente, control transparent a tuturor functiilor sale de catre membri, comisie de etica puternica. Acestea sunt doar mecanisme organizatorice, dezirabile la orice partid normal, de orice culoare.
Din pacate, initiativele de pana acum din politica seamana tocmai cu software potential bun rulat pe un hardware de tanc. Nu-i de mirare ca au iesit bombe.
@kinn
mda.. inteleg ce zici, dar probabil aici avem o viziune diferita asupra a ceea ce insetelegm prin Politic…
Nu neaparat o viziune diferita, cat prioritati diferite. Pentru dvs. e mai important, in acest moment, factorul ideologic, de esenta, al partidelor. Pentru mine ar fi, in primul rand, factorul organizatoric.
Numai bine!
domnule Ernu, stiti pe cine ar putea reprezenta acest partid? Pe mine! Astept, evident, sa vad exact ce vor, ce vreau sa spune e insa ca, intr-o lume in care diferentele ideologice tind sa conteze tot mai putin, noi ne cramponam de ele. De parca a fi de stanga sau de dreapta sunt ceea ce conteaza cel mai mult.
Ghinea a pleact de la selectia cadrelor (totusi, ala e un articol, nu platforma program!), pt. ca ceea ce distruge Romania nu e reprezentat de ideologii, ci de calitatea oamenilor. Prin urmare, pe mine asta ma intereseaza in cel mai inalt grad. Daca pleca de la platforma, i s-ar fi reprosat ca nu poate fi realizata, ca partidul va fi parazitat etc etc. Tot nu era bine.
Total de acord in privinta partii care tine de societatea civila. Fara a crea o societate civila puternica, degeaba vom construi partide noi. Problema e ca asta poate dura zeci de ani.
Oricum, nu inteleg de ce crearea societatii civle si crearea unui nou partid politic se exclud reciproc.
Textul lui C. Ghinea mi’a amintit de’o carte – Tehnica loviturii de stat. Cam aia mi se pare limita demersului lui.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste propunerea ta, cred ca mai curand ar fi de cautat si agregat “comunitati de interese”, chiar daca termenul are o presa proasta azi. E un pic mai putin decat o ideologie, insa imi pare mai “la firul ierbii”. Sau o modalitate de a verifica daca ideologia e doar clamata sau deplin impartasita.
De exemplu, intre mine – intreprinzator privat – si vreunul dintre cei doi sefi de partide pretins de dreapta – doi oameni ce au activat exclusiv ca amploaiati ai statului – nu poate exista comunitate de interese. De’aia nu’i cred, de’aia nu’s credibili. La fel – nici intre un angajat intr’o companie privata si patronul lui, imbogatit din privatizari dubioase.
(Re)definirea ideologica ar veni, cred, abia ca un demers secund.
“comunitati de interese” exista (se face des referire la ele, mai ales in discutiile legate de gated communities): comunitati de persoane in varste, sau interesate de golf, sau numai de culaore alba, sau numai cu venituri peste un anumit prag, sau, sau, sau…
ca te’ai dus cu gandul la filatelie sau cresterea cactusilor e vina mea; culoarea sau veniturile nu mai inteleg de unde vin si ce au cu interesele…
ceea ce zic eu e ca as vedea mai curand posibila o agregare pentru reprezentarea si sustinerea unor anume interese, intr’o maniera ‘sindicala’ (de la scaderea contributiilor la asigurari sociale la infiintarea de gradinite si after school in zonele cu multe cladiri de birouri), decat o noua incercare de a produce actiune politica in maniera specifica societatii civile si ONG;
sau si mai simplu, de gasit cateva obiective realizabile si nu neaparat negative, pentru a ‘roda’ astfel de comunitati, pentru a se constitui intr’o reala pedagogie civica;
magistral: “dacă vrem să trăim şi nu doar să funcţionăm.” respekt!
Din ce pricep eu, Ghinea zice aşa: a) partidele de acum sînt naşpa (corupte moral, politic, economic). b) motivul pentru care sînt naşpa e că au nişte reguli naşpa c) hai să ne strîngem noi ăştia non-naşpa într-un partid nou, cu reguli non-naşpa. Eu nu-mi dau seama cum va funcţiona în practică. Adică unul care susţine legalizarea prostituţiei o să împartă aceeaşi platformă cu unul care o combate? Un naţionalist de catifea cu un cosmopolit? Un secularist cu unul care susţine prezenţa bisericii în şcoli? Unul care vrea stat minimal cu unul care vrea subvenţionarea culturii? Toţi oamenii ăştia într-o singură barcă, doar în virtutea faptului că sînt cool, nu naşpa, că ştiu să discute decent? Absurd.
O soluţie mai practică, deşi nu aşa de tentantă, ar fi ca cei care vor să schimbe ceva să invadeze partidele. Pe ideologia asumată de partidele respective. Şi vorbesc de invazie, nu de intrarea a una-două persoane. Eşti PSD şi te dai de stînga? Hai că venim 20-30 de oameni de stînga şi ne înscriem în organizaţia sector X. Şi începem să influenţăm statutul – adică să punem facem regulile alea non-naşpa. Analog la PDL şi PNL. E mai normal un tip din ăsta de grassroot party politics decît o amestecătură de convingeri, al căror singur liant e că urăsc corupţia.
Dictaturile au reuşit foarte bine să ţină în frâu instinctivitatea iraţională a neamului românesc şi să-l orienteze într-o direcţie, bună sau rea, vezi dictatura monarhică, antonesciană şi comunismul. Au mai fost şi mişcările, printre care, mişcarea legionară a fost cea mai eficace şi profundă. Apropo de această mişcare, ar fi mare nevoie să reactualizăm idealurile sale naţional-creştine, evident sub o altă formă. Am putea schimba cu adevărat faţa actuală a României.
“să ţină în frâu instinctivitatea iraţională a neamului românesc”? Considerati ca autoritarismul ar fi bun pentru unii si democratia pentru altii – pai adica e chestie de genetica (sange, samanta…). Nu e de mirare ca ideea urmatoare care va vine e aceea a idealurilor national-crestine ale legionarilor. Mai reflectati la chestia asta cu esentele.
@Paul Bacosca
Dàcà s-ar face ce propuneti veti avea o republica fundamentalistà nu crestinà dar crestin-orthodoxà cum sunt republici fundamentalistà islamicà sau groupari in US fundamentaliste crestin pocàti, sau fundamentalism evreisc!!!!
Timpurile în general nu mai sunt cu jocul religios (ce s-a pretrecul în Tunisia sau în Egypte putin putin jocul religios s-a revelat împotriva unei dictaturii putrezite… în Egyptia chiar Copti au manifestat cu musulmani anti Mubarak fàrà încidenti, din potrivà, asa ne pune pe gîndituri cà atentatele împotrivà lor au avut o originà foarte dubiosà, instrumentate.. Astazi elitel mondialisate nu mai sunt monotheiste si datorita faptului cà business este planetar, miliardari chinezi, indieni, US, sud-americani, europeani, si români prin ei se împacà tare bine între ei… “Gott das ist Gott aber Geschäft das ist Geschäft.. fiindcà au o veche credinta care a cîstigat tot: ea numai este monoteismul, dar money-teismul!!! lozica lui este (si và spune pe franceza fiindcà dà un minunat joc de cuvînt: “ne pas penser, dé-penser”, c’est-à-dire acheter, consommer sans penser…
“ce fel de societate vrem să construim? În ce societate vrem să trăim noi şi copiii noştri?” Da, sint intrebari corecte, sigur. Dar eu le-as pune putin altfel intrebarile astea pentru ca de fapt sint unii dintre noi care nu vor sa construiasca nici o societate (multi s-au carat din tara ascultand sfatul presedintelui, multi altii bineinteles au ramas in tara dar detesta politica) Intrebarea care trebuie pusa astazi este: care este starea de fapt a Romaniei actuale? Diagnosticul corect. Cred ca de aici trebuie sa se porneasca, de la analiza profunda a starii actuale.
@ Lucid
“Complet fals. Romania nu poate fi salvata decat de profesionisti in domeniile esentziale: economie, educatzie, sanatate, justitzie. Ideologiile astazi nu sunt utile nici ca sa te stergi la fund cu ele. ”
Minciuna pura. Teza cu ” tehnocratii ” este de sorginte pur securista ( pe langa ” competente” mai trebuie si niscaiva morala si caracter lipsa total la apel pentru categoria in cauza…) .
Hitleristii dadeau foc la …carti.
Comunistii stalceau in batai …emitentii lor.
Lucid are nevoie masiva nu de idei ci de… hartie igienica . Problema lui.
Imi place la nebunie cand vad pseudonime pe net. Acesta seamana cu cel al lui “Lucid” de la ” Ziua ( Veche ) ” cel care la baza pretindea ca era fizician din Romania ( eu il banuiam ca e de fapt avocat ) dar la varf manifesta clar un cinism si o mentalitate (post) securista evidenta ascunsa sub iubirea freudiana pentru “ciomagul legii” manuita binenteles de “tehnocrati” ( eventual cu grade ).
Pingback: Noul partid al Romaniei. Un nou Front al Salvarii Nationale ori o noua Alianta Civica? « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
Pingback: Restricţiile politice din România sunt ca în Khazahstan: dificultăţile unui partid înnoitor într-o ţară fără alegeri libere şi corecte « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
brava ma :
“Însă nimeni nu poate gîndi şi răspunde în locul nostru la întrebările noastre. Nimeni nu poate trăi viaţa noastră. Sîntem condamnaţi să o facem noi, dacă vrem să trăim şi nu doar să funcţionăm. Trebuie să ne frămîntăm şi să ne batem capul să răspundem la întrebări precum: ce fel de societate vrem să construim? În ce societate vrem să trăim noi şi copiii noştri? ”
Restul e gargara si pentru ca revenim la fundamente ce parere ai despre Gerard Debreu si Keneth Arrow care demonstreaza indubitabil ca optimul alocarii resurselor prin jocul liber al pietzei nu poate fi atins decat in conditzii exceptzionale care nu se regasesc in modul in care sunt croite organizate si functzioneaza TOTALITATEA pietelor actuale de resurse, de bunuri sau de fortza de munca.
Daca ideologia e fundamentala si ideologia dreptei a afirmat ca piata este criteriul unic al dreptatzi si ratzionalitatzii in economie si vine acu matematica si infirma cu ecuatzii respectiva doctrina .
Ce te face sa crezi ca ALTE DOCTRINE vor fi mai putzin eronate decat au fost pana acu toate ideosincraziile de pana acum, toate nebuniile si toate fundamentalismelel cea au ajuns dominate in epoca prin iutzeala de limba a unor si nebagarea de sema a majortaizii ?
De ce crezi tu ca toate tembelismele toate fundamentalismele si toate fanatismele care au fost abuzuv intitulate ideologii doar pentru ca niste “prosti” in criza de idei au practicat pe scara larga tzopuirea abuziva a scrierilor unor “desteptzi” vor deveni relevate daca vor fi reesapate de catre generatzia actuala de guristi ?
Eu nu cred .
Nu cred ca solutzi sta in confruntarea chiora de ochii lumii, a unor fundamentalisme ideologice ci din aplicare flexibila pe o scara largita a unor metode al caror succes a fost verificat in prealabil pe scara mai mica.
PS a nu se intzelege ca sunt impotriva ideologiilor pentru ca nu potzi fi inpotriva lor dupa cum nu potzi fi impotriva modei . Tot asa dupa cum moda este “necesara” industrie textile tot asa si ideologiile sunt necesare industriei partidelor politice din nefericire .
Dpdv stiintzific ideologiile sunt absolut neutre pentru succesul gastilor care se lupta pentru putere in spatziul public tot asa dupa cum moda este absolut irelevanta in a determina progresul tehnologic al industrei textile si reciproc.
Pingback: Conferinţă de presă – De ce avem nevoie de un nou tip de partid in Romania? - Remus Cernea
Pingback: Ţara geme şi baba se piaptănă politic | Critic Atac
Pingback: Restricţiile politice din România sunt ca în Khazahstan: dificultăţile unui partid înnoitor într-o ţară fără alegeri libere şi corecte - Remus Cernea
Pingback: Cum a murit un partid înainte de a se naşte - Vlad Ursulean