Parteneriatul public/privat în era tehnocrației

Material realizat de Silviu Lungu, autorul blogului http://datavizuri.blogspot.ro/

Bogdan Pușcaș și Dragoș Doroș sunt colegi în Consiliul de supraveghere al Fondului Român de Contragarantare. Însă ei au în comun și altceva decât cei 10.000 de lei pe lună pe care-i primesc de la FRC. Amândoi au același tip de traseu al carierei, cu perioade în care slujba la stat alternează cu jobul la privat. Asta nu înseamnă că sunt nehotărâți sau își schimbă domeniul de activitate în căutare de ceva mai bun.

Ei au găsit deja o schema imbatabilă: daca anul ăsta ești la stat în comisii de licitație sau întocmești proceduri pentru achiziții, anul viitor ești în același loc numai că de partea cealaltă a mesei – cu vânzătorul. Sau mai clar: anul ăsta te duci cu ANAF-ul în control la o multinațională, anul viitor consiliezi multinaționala cum să iasă bine la control.

Am luat datele din CV-uri, declarații de avere și de interese, anunțuri de licitație, le-am reprezentat grafic și i-am pus în paralel ca să-i văd mai bine.

puscas

Bogdan Pușcaș pleacă în 2004 de la Elsaco la Guvern. Nimic notabil, poate doar faptul că se va mai întâlni cu Elsaco la o licitație, el fiind din partea cumpăratorului. Se ocupă cu PR-ul, monitorizarea presei etc prin câteva ministere până ajunge în 2010 la CS “Lia Manoliu” unde începe sa aibă atribuții pe achizițiile publice. La Ministerul Educației ajunge Director de Achiziții și Administrativ dar se ocupă și de fondurile structurale. Realizeaza norme interne pentru procedurile de achiziție. În 2012 pleacă din minister, la firma proprie “Auction World” unde e asociat cu soția. De fapt nu e corect “pleacă” fiindcă el continuă să lucreze pentru Ministerul Educației din postura de “expert achiziții externalizat”. Contractele pe care le încheie cu instituțiile statului firma “Auction World” sunt toate obținute prin procedura “cumpărare directă”, niciunul nu e prin procedura “licitație”. Asta înseamnă să fii un adevarat “expert în achiziții”. În 2013 și 2014 firma încheie contracte cu Ministerul Educației pentru “servicii de consultanță în achiziții”. În 2015 trece la nivelul următor. Vinde direct către Gradinița nr 222 fiare de călcat, mașini de spălat, mobilier. În paralel cu activitatea la propria firmă, în 2014 și 2015 Pușcaș are un contract de munca cu UTI Grup SA. Într-un Top publicat de guvern (link-ul de la guvern nu mai funcționează) UTI Grup apare pe locul 3 ca valoare a contractelor de IT încheiate cu statul. Nu se cunoaște obiectul contractului de muncă dintre Pușcaș si UTI Grup. Această colaborare a fost omisă din CV. Din decembrie 2015 până în ianuarie 2016 este consilier personal al Primului Ministru pe probleme de achiziții publice. Din Ianuarie 2016 e Președinte ANAP.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

doros

Ca să ințelegem traseul aparent complicat al lui Dragos Doroș e nevoie de câteva explicații: Ernst & Young (acum își zice EY) si KPMG fac parte din grupul Big Four – cele mai mari patru firme de audit, consulting, finanțe etc la nivel mondial. George Rozvany, specialist in taxe, ne explică: “Big Four sunt creatorii optimizarii fiscale la nivel multinațional si arhitecții unor scheme fiscale ce costă guvernele și contribuabilii aproximativ 1000 de miliarde de dolari anual” (un intreg articol despre asta). Boștină & Asoc. și NNDKP (Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen) sunt două mari case de avocatură din România. Știi tipul ăla de avocați care când apară multinaționalele în procese cu statul câștigă întotdeauna? Sau care caștigă procese în favoarea băncilor contra grupurilor de clienți cu credite? Ăia. Nu există multinațională în România fără o casă de avocatură serioasă în spate. Doroș își începe cariera cu “activități de control fiscal la companii private” în cadrul ANAF Constanța. 20 de ani mai târziu conduce ANAF-ul din postura de președinte. Putem să o considerăm o cariera exemplară în slujba statului și a cetățeanului. Doar că jumatate din cei 20 de ani Doroș a fost pe statul de plată al celor care sunt controlați de ANAF. Se apără de ANAF. Dau în judecată ANAF. Alternativ, cam la 4 ani, Doroș schimbă taberele. Perfect legal, pe față, cu anunțuri în presă. Acum este din nou la ANAF.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La bugetul național sunt conectate două conducte: una la intrare (taxe și impozite) administrată de ANAF și una la ieșire (achiziții publice) administrată de ANAP. Dacă ne uităm la profilul șefilor celor două instituții vedem multă prietenie pentru companii, pentru mediul privat și pentru propriul buzunar.

E ca o privire în viitor. De la căpușarea firmelor de stat și plasarea sacoșelor cu bani în parcare la minister, corupția din România trece la faza civilizată, occidentală și tehnocrată în care multinaționalele vor forma guvernul. Sau suntem deja acolo și noi n-am aflat încă?