Ucraina live.Criza din Ucraina: de la Maidan la război civil

CriticAtac 2014 FinalUcraina live- Introducere

Ucraina live.Criza din Ucraina: de la Maidan la război civil, Editura Tact 2014. Coodonatori:Vasile Ernu, Florin Poenaru / Antologia CriticAtac 2013-2014.

Dacă acum un an cineva ne‑ar fi spus ce avea să se întâmple în Ucraina, cu siguranţă că mai nimeni nu ar fi crezut. Nimeni nu pronostica o explozie atât de violentă, un adevărat război civil, chiar dacă anumite semne prevesteau vremuri grele în zonă. Multe cercetări şi analize arătau o ruptură profundă între părţile de est şi de vest ale Ucrainei. Multă lume vorbea despre ruptura lingvistică şi culturală dintre cele „două Ucraine”, care cu greu pot trăi împreună. Şi la fel, mulţi vorbeau despre o reinventare – politică, economică, culturală şi identitară – a acestui nou stat, care putea să devină cumva un liant între Occident şi Orient.

Deodată însă, Ucraina, acest „hotar geostrategic” al întâlnirii dintre Occident/ Europa & SUA şi Asia/ Eurasia/ Rusia a luat foc şi cu toţii am înţeles că ceea ce se întâmplă acolo poate fi un mare pericol pentru toată lumea, mai ales pentru statul bunăstării şi păcii construit în spaţiul numit convenţional Occident. Deodată, spaţiul de la „hotar/ margine”, adică Ucraina, a explodat şi ne ameninţă pe noi, cei de dincoace de graniţa securizată de o putere militară, NATO, şi de un sistem social, politic şi economic, UE. Aşa am înţeles că nu mai există nici „dincolo” şi nici „dincoace” de hotar, că ceea ce se întâmplă acolo e parte a ceea ce suntem şi noi.

Şi a venit conflictul, şi a venit EuroMaidanul, şi a venit războiul civil, şi au venit implicările Rusiei şi ale tuturor puterilor regionale şi din restul lumii. Şi odată cu ele a venit şi un război propagandis­tic şi mediatic, care a construit imagini şi „realităţi”, deseori în cu totul alt scop decât acela de a ne informa, explica şi oferi cunoaştere şi înţelegere a „crizei ucrainene”, fenomen de un mare tragism. Deodată – pentru a câta oară? –, lumea s‑a împărţit în buni şi răi, în eroi şi ticăloşi, în civilizaţi şi necivilizaţi, în prooccidentali şi antioc­cidentali. Toată această luptă propagandistică imensă nu ne mai lasă loc de dialog şi de înţelegere, contribuind mai degrabă la crearea unui amplu mecanism de distrugere a cunoaşterii unei realităţi. Partea şi mai tragică e că această luptă mediatică pune în funcţiune o amplă maşinărie ce produce ură, ignoranţă şi violenţă.

În diverse regiuni, acest fenomen mediatic s‑a produs diferit. În spaţiul occidental, de la care ne revendicăm cu atâta mândrie şi supe­rioritate, fenomenul a fost ceva mai echilibrat prezentat, chiar dacă a dominat o anumită o grilă de interpretare. Acolo, mainstream‑ul a fost totuşi nevoit, în faţa presiunii diverselor grupuri critice/ alternative/ independente, să mai cedeze din „monopolul asupra adevărului”. În România, acest fenomen a devenit însă mult mai grav. Cum să fie informată populaţia unei ţări despre ce se întâmpla în Est, când dispune de o mass‑media într‑o stare de profundă descompunere, care nu lucrează cu ziarişti de teren, ci informează/ traduce doar din presa mainstream occidentală de o anumită culoare, preponderent de limbă engleză? Cum să existe dezbateri când ţara noastră nu dispune de instituţii care să se ocupe serios şi solid de analiza Estului, nu dispune (cu mici excepţii) de experţi competenţi în subiecte şi teme ce ţin de spaţiul fostului stat sovietic, ci doar de „experţi” producători de „rapoarte la comandă”, proveniţi din anumite think tank‑uri bine formatate ideologic? Avem noi ziarişti şi experţi care să fie afiliaţi la grupuri independente de informare şi dezbatere regională?

Şi atunci, cel mai simplu nu e să cauţi să te informezi şi să ana­lizezi, ci să preiei un discurs oficios sau oficial occidental „dat de‑a gata” şi să‑l reciclezi în varianta vulgară locală: binele se luptă cu răul şi cine pune la îndoială o iotă din mantra rostită cu sfinţenie devine damnabil. Nu e loc de nuanţe, de îndoieli, de întrebări, de dialog şi de înţelegere. În spaţiul occidental, pe care îl mimăm parţial, fără niciun efect, există loc pentru critică, pentru altfel de voci şi pentru vederi alternative; la noi, însă, nu au dreptul să existe. Mainstream‑ul românesc a mers încă şi mai departe: pentru prima dată după foarte mulţi ani, au apărut liste cu „duşmani”: cei care nu se înregimentează de partea „sfintei legiuni a binelui” trebuie supuşi oprobiului public şi scoşi în afara societăţii.

În acest context, platforma CriticAtac, gazdă şi partener al platfor­mei regionale LeftEast, şi‑a propus să fie o voce distinctă şi indepen­dentă. Din păcate însă, e una dintre foarte puţinele de acest tip din România. Da, CriticAtac a condamnat deschis atât imperialismul rus (şi asta înainte ca Putin să devină adversarul recent al neoconservatorilor locali), cât şi naţionalismul ucrainean, trecut la noi sub tăcere. Dar nu şi‑a propus doar atât. CriticAtac şi‑a propus să informeze publicul local şi regional, oferind şi alte surse decât cele oficiale, şi să prezinte analize cât mai diverse şi totodată independente faţă de grupurile centrale de putere din Est sau Vest. De‑a lungul întregii perioade de conflict din Ucraina, CriticAtac a încercat să depăşească capcana pro­blematicilor prinse în dihotomia banală pro‑Vest şi pro‑Est, ca să nu mai vorbim despre deja dogmatica „ciocnire a civilizaţiilor”. CriticAtac a încercat să arate argumentat şi documentat că acest conflict are o multitudine de cauze (interne şi externe deopotrivă) şi că într‑un astfel de joc şi de război nu există părţi implicate nevinovate. Am încercat să evidenţiem că dincolo de ruptura culturală şi lingvistică există o mulţime de probleme legate mai ales de situaţia economică şi socială, a căror rădăcini duc nu doar spre capitalul autohton, profund corupt, ci şi spre marele capital, la fel de corupt şi de cinic. Într‑un astfel de război regional, în condiţiile actuale, trebuie să fii ori foarte naiv, ori inconştient, ca să crezi că astfel de lupte se duc cu „valori”, „culturi” şi „civilizaţii”, care, fireşte, pot avea un anumit rol, dar nu de prima mărime, şi să nu înţelegi că aici avem de‑a face mai întâi cu lupte economice şi geopolitice, aflate la baza unui conflict major din care o mică elită globală va avea mereu de câştigat, iar o populaţie imensă va avea mereu de pierdut.

Ceea ce se petrece în Ucraina încă nu s‑a încheiat, iar povestea tragică e în derulare. În Ucraina s‑a dezlănţuit, din păcate, un conflict pe care‑l vedem repetându‑se cu o regularitate îngrijorătoare şi cu o violenţă tot mai mare în diverse alte locuri ale mapamondului. Uneori ne minunăm câte similitudini există între aceste „revoluţii colorate” şi „războaiele civile” mai mult sau mai puţin controlate. O certitudine e însă următorul fapt: la o analiză mai atentă, cauzele şi rădăcinile acestor fenomene sunt aceleaşi. Şi cu aceleaşi efecte dezastruoase pentru majoritatea populaţiei.

Volumul de faţă este rezultatul muncii platformelor CriticAtac şi LeftEast; textele publicate sunt scrise de câţiva intelectuali impli­caţi, buni cunoscători ai Estului şi a fenomenelor din zonă, proveniţi atât din regiune, cât şi din ţări occidentale. Cartea este compusă din două părţi: prima parte conţine texte scrise şi traduse special pentru publicul român, iar a doua texte produse în limba engleză, pentru un public (internaţional) de limba engleză. Tematic şi stilistic, volumul acoperă o arie largă de subiecte şi voci politice, îmbinând reflecţia şi comentariul cu datele brute şi informaţiile de la faţa locului. Acest volum este unic în felul lui nu doar pentru spaţiul românesc, ci şi în cel regional, fiind, practic, primul demers de acest fel care a reuşit să abordeze, dintr‑o perspectivă transnaţională, o problematică deo­potrivă regională şi globală.

Conflictul din Ucraina este departe de a se fi încheiat, iar urmările sale pe termen lung sunt încă foarte neclare. Volumul de faţă este rezultatul unui efort colectiv de a înţelege live, la cald şi împotriva ideilor primite de‑a gata, evenimente şi situaţii care se desfăşoară cu rapiditate şi care nu sunt niciodată clare, nici chiar pentru cei care sunt actorii lor principali. În ultimă instanţă, volumul este urmarea unei solidarităţi de la distanţă cu toţi aceia care au fost prinşi în vâltoarea acestui conflict, cu urmări dramatice asupra vieţii lor. E puţinul pe care îl putem face pentru ei, împreună cu ei: să ne informăm şi să înţelegem. Sperăm că acest volum e o deschidere în acest sens.

17 octombrie 2014

Alex Cistelecan, Vasile Ernu, Florin Poenaru, Costi Rogozanu