La țară, printre infractori

Iulia Popovici
Iulia Popovici (n. 1979) este critic de teatru pentru săptămînalul Observator cultural, colaboratoare permanentă a portalului LiterNet. A ţinut conferinţe despre teatrul românesc la New York, Poznan, Varşovia, Viena, a coordonat ateliere de dramaturgie şi a fost editorul suplimentelor de dans ale Observatorului cultural. A publicat, de asemenea, în revistele man_in_fest, Vatra, Dilema Veche (România) şi Dialog (Polonia), precum şi în reviste din Franţa şi SUA. Din 2006, coordonează colecţia de teatru a editurii Cartea Românească. Este autoarea cărţii Un teatru la marginea drumului (Cartea Românească, 2008) şi a scris prefeţe, note introductive şi postfeţe pentru diverse piese de teatru. A alcătuit antologia de dramaturgie românească nouă, în traducere maghiară, Kortárs roman drámak, Editura Koinonia, Cluj (2008), o antologie de dramaturgie românească în traducere poloneză şi o alta, de dramaturgie contemporană poloneză în traducere românească. Acum lucreaza la a doua antologie de teatru polonez şi la propriul doctorat, face rapoarte internaţionale despre finanţarea culturală în România şi e o convinsa activistă socială part-time.

IuliaPopoviciLa primul tur al alegerilor prezidențiale din 2014, au existat mai mulți votanți pe liste suplimentare decît în turul întîi din 2009 – cînd, trebuie spus, alegătorii care voiau să voteze în altă localitate decît cea de domiciului trebuiau s-o facă exclusiv în secțiile speciale. Motiv pentru care oamenii au trebuit să stea la cozi lungi și unii n-au putut vota, printre altele, pentru că multe secții nu au primit buletine suplimentare de vot.

Listele suplimentare cuprind și votanții din străinătate (în creștere sensibilă față de anteriorul exercițiu electoral), iar creșteri la fel de semnificative ale numărului celor înscriși în ele s-au remarcat, în esență, peste tot. Cea mai mare diferență față de 2009 – 15% în plus – s-a înregistrat la Cluj. „E oraș universitar!“ strigă poporul. Da, e cel mai mare oraș universitar din România, dar… numărul de studenți este în scădere față de 2009, nu în creștere galopantă. Perioada 2008-2010 a fost cea cu cei mai mulți studenți la Cluj, în timp ce în anul școlar 2014-2015, Universitatea „Babeș-Bolyai“ (UBB) – cea mai mare din oraș – a școlarizat cu peste 2.000 de studenți mai puțin decît în 2009-2010, cifrele fiind în scădere și în intervalul dintre 2009 și 2014 (info aici), ceea ce reprezintă o scădere cu circa 15%. Nu trebuie să fii un geniu ca să realizezi că e un trend general, în condițiile schimbărilor demografice (îmbătrînirea populației, o scădere constantă a natalității în ultimele decenii) și ale bacalaureatului cu tot mai puțini admiși. Dacă ar fi să fim cinici, ar reieși că gradul de implicare politică a tineretului a crescut la Cluj cu 30% – mai mult decît creșterea la nivel național a participării la vot pe același segment de vîrstă (18-34 de ani).

Discursul public – al jurnaliștilor ca și al politicienilor – s-a axat, însă, pe participarea ridicată la vot, pe liste suplimentare, în județele Dolj, Olt, Giurgiu (colateral, s-a vorbit și despre Mehedinți și Ilfov), zone prepoderent rurale care votează în mod tradițional cu PSD. „Ce universități și ce obiective turistice sînt pe-acolo?“, au întrebat ironic ziariștii, la Realitatea TV sau pe site-ul HotNews. De la formatorii de opinie la comentatorii de pe forumuri, pare de la sine înțeles că aceste locuri sînt populate de needucați săraci, fără convingeri politice, manipulați de primari etc și dispuși să-și riște libertatea (votul multiplu e infracțiune, nu contravenție) pentru faimosul kil de ulei/făină/mălai/țuică. Trei spre cinci județe strîng nediferențiat disprețul de clasă al urbanilor cu acces la internet și platouri de televiziune, în exact aceeași frază în care votanții de pe listele suplimentare din București sînt glorificați drept eroi ai luptei pentru exercitarea dreptului constituțional la vot.

S-ar prea putea să fi existat fraude electorale. Poate a existat „turism electoral“. Însă la ce asistăm acum e o stigmatizare apriorică a votanților de la sate și o anatemă colectivă asupra unei bucăți din România lipsite de putere de reprezentare și de care presa se preocupă nu în căutarea unor realități, ci a discursului orientalizant menit să confirme superioritatea orășenilor asupra țăranilor infantili. Nu poți trece cu vederea că, într-o țară în care emiterea unui buletin e condiționată, practic, de deținerea unui act de proprietate sau de „luarea în spațiu“ cu tot soiul de declarații din partea… proprietarului, dar unde, în schimb, poliția nu mai vine să te-ntrebe de ce nu ești la domiciliu, iar mobilitatea e încurajată și chiar lăudată cînd e vorba de locuitorii marilor orașe, umanitatea e mult mai diversă decît „turiști, studenți, oameni care nu și-au schimbat buletinul odată cu schimbarea domiciliului“. Cam atît de diversă:

Județul Giurgiu

Comuna Săbăreni se află la 25 km de București (Snagovul e la 39 km de Capitală; Săftica – la 32 km) și mult mai departe de Giurgiu (80 km). Terenurile din Săbăreni se vînd cu circa 11 euro pe metrul pătrat. Prețul caselor e ridicat (cea mai ieftină dintre cele aflate acum la vînzare e 25.000 de euro, cele mai multe trec de 45.000) și există cel puțin o firmă de securitate acolo. Dinamica imobiliară a comunei e comparabilă cu cea din nordul imediat al Bucureștiului în vremea boom-ului. Pe vremea cînd primarul Viorel Iosif era un liberal convins, conducerea organizației județene a PNL făcea astfel campanie în Săbăreni: „Şi dacă Joiţa este considerată (comuna, n.m.) cea mai bogată, Săbăreni este poate cea mai frumoasă. Nu există casă neîngrijită, cel puţin pe străzile principale, sau uliţă neasfaltată. Primarul liberal Viorel Iosif, aflat la al 4-lea mandat, spune că în unitatea administrativ-teritorială pe care o păstoreşte este fief-ul PNL-ului“. Iată ce spunea și vicepreşedintele PNL Giurgiu, Dumitru Gavrilă (vicepreşedinte al Consiliului Judeţean), nu mai departe de acum patru luni (în mai 2014): „Am fost în campanie în 4 cele mai bogate comune din judeţul Giurgiu, toate liberale. Aici este occidentul judeţului nostru, ţinând cont de faptul că ne aflăm şi foarte aproape de Bucureşti, dar mai ales pentru că sunt administrate de liberali aflaţi la al 2-lea, al 3-lea sau al 4-lea mandat”.

Nici jumătate de an mai tîrziu, „occidentul giurgiuvean“ e acuzat de turism electoral.

La Găujani nu e așa vesel. Comuna e în sud, la 30 km de Giurgiu, la granița cu hulitul Teleorman și foarte aproape de Dunăre. Din 2.543 de locuitori în 2012, 656 erau romi (e o comunitate de rudari într-unul din cele trei sate care alcătuiesc această comună). 470 de persoane beneficiau de ajutor social și 146 erau angajate. Din bugetul consolidat de 2.074.000 lei, 143.000 proveneau de la Consiliul Județean și de la bugetul de stat. Cele mai multe informații despre Găujani se datorează unei inițiative locale de resuscitare a tradiției și revigoare a vieții sociale din comună, în care sînt implicați preotul, profesori locali și săteni pasionați.

Soprana Mariana Nicolesco e din Găujani Giurgiu.

Rodica Popescu Bitănescu, în schimb, e din Răsuceni. La Răsuceni e cea mai mare fermă de struți din țară. Are 150 de angajați și profit de 1 milion de euro anual. La Răsuceni a venit un ardelean să construiască una din cele doar cinci (pînă anul trecut) case ecologice din paie din România. Răsuceniul e la 65 km de București și 37 km de Giurgiu. Călugăreniul e la 31 km de București și 34 km de Giurgiu. La Călugăreni e singurul loc din țară unde se mai cresc bivolițe. La Călugăreni există un foarte animat tîrg de duminică și, deși Călugăreniul n-are universitate, cel puțin un bucureștean s-a dus acolo să viziteze tîrgul. Digi 24 a făcut reportaje cu struții și bivolițele giurgiuvene, într-o serie de emisiuni dedicate exemplelor pozitive de dezvoltare rurală.

Județul Dolj

Să începem prin a-l contrazice pe președintele PDL Dolj, Marian Jean Marinescu, care declara zilele trecute, fără a furniza sursa informației sau vreo dovadă, că mulți oameni din satul Băilești au votat în satul Galiciuica: Băilești nu e comună, e de-a dreptul municipiu (din 2001). Și dintr-odată nu mai avem niște săteni care votează în alt sat, ci niște oameni cu buletin de la oraș care votează la țară.

Radovan e, însă, o comună în toată regula. Faimoasă pentru fantoma unei mirese care bîntuie pădurea din apropiere și pentru numărul mare de nerezidenți care votează acolo la toate alegerile din ultimul deceniu (Cațavencii a făcut chiar și un pseudoreportaj despre prezența masivă la referendumul din 2012). A, și pentru că faimosul portar Silviu Lung a omorît o persoană, într-un accident de mașină, în Radovan. În deplină coerență cu imaginea națională a radovanienilor, am aflat, la acea dată, totul despre evoluția contuziei lui Silviu Lung și nimic despre omul mort.

La localele din 2012, Radovanul a ajuns pe prima pagină a ziarelor fiindcă un grup de copii striga pe ulițe mesaje în favoarea candidatului liberal la funcția de primar (și primar în funcție). Respectivul a și cîștigat alegerile – și ulterior a trecut la PSD. Iar opțiunile electorale din Radovan au urmat trenduri foarte diverse – în mod uimitor pentru cei care susțin spălarea pe creier PSD-istă, la europarlamentarele din 2009, doar vreo 10% dintre radovanieni au votat cu PSD. Practic, de fiecare dată, gruparea politică pierzătoare – evident, cea care nu organiza alegerile – a reclamat fraude electorale la Radovan. Nu au existat anchete penale.

Comuna Radovan e situată pe drumul european E79 (Craiova-Calafat), la 25 km de Craiova și, în ciuda opiniei generale, pare că deține și un obiectiv turistic: Lacul Fîntînele, comuna în sine fiind cunoscută ca zonă de pescuit. Specialiștii pot consulta bugetul local, din care reiese că Radovanul este în plin trend de dezvoltare.

Comuna Izvoare se află la 59 de km de Craiova și la 40 de km de Calafat. Are primar ACL, deci se aud acuze despre strategiile de victorie ale PSD (recte, prin fraudare). Dar votanții din Izvoare par mult mai consecvenți cu ei înșiși decît politicienii: în 2004, de două ori mai mulți au votat cu Năstase decît cu Băsescu, în ambele tururi, deși cu cîteva luni înainte își aleseseră un primar PD. În 2009, izvoranii au votat cu Mircea Geoană în ambele tururi, 54,6% prima dată, 55,6% a doua oară (prezența a fost 63% în primul tur, aproape 74% în cel de-al doilea, fără secții speciale). Primarul local era liberal. La referendumul din 2012, au fost 92,35% voturi în favoarea demiterii președintelui Băsescu (deși aveau deja primar PDL-ist; prezența la vot a fost de 39%, față de 46% la nivel național; la Cluj au venit la referendum 31%, la Arad – 34%, în ambele orașe procentele pro-demitere fiind cu 10% mai mici). La localele din 2012, izvoranii au votat cu candidatul USL la președinția Consiliului Județean, cu USL la Consiliul Județean, cu un PDL-ist ca primar și jumătate-jumătate cu PDL și USL la Consiliul Local. Istoricul electoral al comunei Izvoare face din votanții de aici unii dintre cei mai echilibrați ca opțiune politică de lungă durată (pro-PSD la prezidențiale), inclusiv în relație cu propriul primar.

Județul Olt

Comuna Făgețelu e la 54 de km de Slatina și 37 de Pitești. Casele se vînd aici cam cu 15.000 de euro. Există o baltă de pescuit, un pictor popular local și o secție a Muzeului de Etnografie și Folclor. Primarul Constantin Popescu e PSD-ist netraseist. Cercetat pentru o mînărie cu fonduri APIA și islazul local, la plîngerea unui făgețelean, Popescu a scăpat și a putut primi personal un microbuz școlar din partea premierului Ponta. Făgețelu e o localitate cu scădere demografică masivă – inclusiv prin emigrare.

Primul sat din comuna Curțișoara (Proaspeți) e la 5,6 km de Slatina. Capitala comunei Curțișoara e la 11,4 km de Slatina. La Curțișoara, terenul intravilan se vinde cu 5-12 euro pe metrul pătrat. La Curțișoara e un conac boieresc retrocedat, odată cu 7,5 ha de teren, moștenitorilor din Elveția. Locuitorii se plîng de starea de decădere a conacului și de viceprimarul la origine PNL-ist. Primarul din Curțișoara și-a lansat candidatura, în 2012, în prezența vicepreședintelui PNL Ludovic Orban, care a avut numai cuvinte de laudă pentru el, ceea ce nu l-a împiedicat pe primar să treacă anul acesta la UNPR. Ouăle ecologice comercializate de Cortina provin de la găini crescute în libertate la ferma din Curțișoara Olt – prima astfel de fermă din țară. La Curțișoara își desfășoară activitatea și Ansamblul de dansuri populare „Flori de măr“, care a dat cîțiva interpreți de muzică populară foarte apreciați.

Da, avem de toate în satele cu votanți pe liste suplimentare: sate bogate din apropierea marilor orașe, pentru ai căror primari au garantat liderii actualei opoziții, ceea ce nu i-a împiedicat pe cei dintîi să dezerteze; sate sărace, cu primari dubioși și un istoric greu de ciudățenii electorale, împotriva cărora nu a luat nimeni măsuri, indiferent de guvernare; sate în care se dezvoltă o agricultură alternativă, generatoare de mici nuclee economice, și sate golite de sărăcie. Sate cu oameni la fel ca cei din Cluj, București și Timișoara.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole