Text de Catalin Sturza / Sursa: http://catalinsturza.ro
Minunată seară la Ateneul Român, cu renumitul scriitor israelian, favorit de ceva vreme în cursa pariurilor pentru Nobel, Amos Oz. Dintr-o oră şi jumătate de dialog cu Gabriel Liiceanu, publicul plătitor de bilet a avut parte de 15 minute întregi de Amos Oz.
Pe scările de la intrare, şmenarii care vând bilete la suprapreţ la meciurile naţionalei încercau să-şi atragă muşterii: un bilet în plus, un bilet în plus la conferinţa lu’ Gabriel Liiceanu! Iată, îşi va fi spus spectatorul cultivat, îmbrăcat la patru ace, în gând, ce-a priceput şmenarul din toată tărăşenia: că cineva s-ar abate pe la Ateneu luni seara şi-ar scoate bani din buzunar doar ca să îl audă pe domnul Gabriel Liiceanu monologând!
După vreo jumătate de oră de întârziere, Andrei Dimitriu, directorul filarmonicii George Enescu, începe seara în forţă. Ce dicţie impecabilă, ce forţă a concentrării în enunţul şnur al domnului Dimitriu! Fostul om de radio, preşedinte al Societăţii Române de Radiodifuziune, actual patron al sunetelor, reuşeşte performanţa să nu stâlcească decât jumătate din cuvintele pe care pare a le citi de pe o foaie. Climaxul este enumerarea celor care au onorat, prin prezenta lor, sala Ateneului: Liiceanu, Nicolae Manolescu, Patapievici, un scriitor finlandez. Domnii Liiceanu şi Patapievici, spre deosebire de ceilalţi vorbitori iluştri, sunt, pasămite, branduri, şi nu mai au nevoie de prenume. Interesante sunt ezitările pudice ale domniei sale, marcate de articolul nehotărât: domnul Liiceanu are meritul de a fi fondat „o editură Humanitas”, iar Alexandru Tomescu urmează să încânte publicul pe „un Stradivarius”.
Alexandru Tomescu încântă, într-adevăr, publicul, iar seara se anunţă a fi perfectă: fără note false, fără stridenţe, exact ca muzica lui Bach de pe Stradivariusul din mâna lui Tomescu.
Gabriel Liiceanu preia impecabil, din zbor, mesajul şi îşi invită interlocutorul la o conversaţie la fel de armonioasă ca interpretarea violonistului român. „Dragă Amos Oz, mi-ar plăcea să discutăm ca şi cum publicul n-ar fi de faţă, ca şi cum am sta, doar noi doi, la o cafea, sau la un whisky.” Cuvintele domnului Liiceanu curg precum undelemnul, aflăm care au fost lecturile recente ale domniei sale din Amos Oz, suntem puşi în gardă că vor exista şi divergenţe de opinii, care vor puncta linia armonică de bază. Se citeşte de pe teancul gros de hârtii din mâna domnului Liiceanu un citat din Noica, se fac consideraţii autoreferenţiale asupra nivelului de inteligenţă al vorbitorului (din moment ce a meditat îndelung asupra prostiei, este evident că domnia sa nu are cum să facă parte din acea categorie detestată a proştilor care se cred deştepţi!), se evocă episodul biblic al Sodomei şi Gomorei. Pe nesimţite, cele 20 de minute de introducere ale amfitrionului, care au captivat audienţa (nu, nimeni nu se foieşte, zgomotos, în sală!), se apropie de final. În sfârşit, îl vom asculta şi pe Amos Oz!
Ce este asta? O notă falsă în răspunsul domnului Oz? Nu, e doar traducătorul, care nu este în cea mai bună formă a sa. „Iisus a avut o idee mai bună decât căsnicia, Platon a avut o idee mai bună decât căsnicia, şi, totuşi, această instituţie a căsniciei dăinuie de milenii”, ne spune Amos Oz. „Iisus a avut o idee bună despre căsnicie, Platon a avut o idee bună despre căsnicie, şi, totuşi, instituţia dăinuie”, ne spune, suav, vocea traducătorului. Răspunsul domnului Oz ia forma unui ambuteiaj, la 8.30 dimineaţa, în intersecţia de la Iancului, cu traducătorul care-i taie tot timpul calea şi apasă pe claxon.
Domnul Liiceanu se mişcă, în schimb, ca un BMW pe Autostrada Soarelui, într-un week-end de toamnă. Subiectul căsniciei, unde Amos Oz se simte la el acasă („eu sunt musca de pe peretele oricărei familii din lumea aceasta”), este abandonat pentru unul mult mai ardent şi mai relevant pentru poporul român, unde, în plus, domnul Gabriel Liiceanu se simte la el acasă: dacă antinazismul e visceral, în cultura europeană, de ce nu ar fi şi anticomunismul visceral? Amos Oz încearcă un răspuns de complezenţă – „poate că nu toată lumea a trăit şi a înţeles răul din experienţa comunismului”. Pe bună dreptate, Gabriel Liiceanu se arată nemulţumit, şi duce discuţia în zona victimelor: „Spuneţi că israelienii şi arabii sunt, deopotrivă, victimele europenilor, dar nu pot fi de acord cu dvs. Şi noi am fost victime, ale unui experiment monstruos din istorie, pornit din Europa, care a fost comunismul”.
Amos Oz insistă asupra situaţiei din Orientul Mijlociu, care s-ar explica prin faptul că două victime ale aceluiaşi opresor se războiesc, deseori, între ele, proiectându-şi, una asupra celeilalte, chiar imaginea opresorului. Cât despre experienţa comunistă a europenilor, invitatului nu îi rămâne decât să servească tot un răspuns general, din politeţe: „Comunismul şi nazismul au încercat să elibereze lumea!”. Cel puţin, asta este ceea ce ne spune traducătorul; huiduielile sălii arată că, de fapt, ceea ce încearcă să ne spună scriitorul e taman pe dos.
Gabriel Liiceanu anunţă că întâlnirea se apropie de sfârşit şi se lansează într-un monolog despre scris: „Noi, scriitorii, ne dăm sufletul în tot ceea ce punem pe hârtie sau scoatem pe gură”. Într-adevăr, sala apreciază implicarea gazdei, care pare a-şi da, la propriu, sufletul pentru a nu-l mai lăsa pe Amos Oz să ajungă în situaţia jenantă în care ar spune iar ceva şi ar fi întrerupt de traducător.
Totuşi, pe final, invitatul îşi dă în petic şi face o eroare diplomatică. Şi asta chiar în faţa excelenţei sale, ambasadorul Israelului la Bucureşti! Nu îi lasă ultimul cuvânt gazdei – care nu e un jurnalist oarecare, pus să îşi provoace interlocutorul, e un filosof şi, mai mult, un scriitor – şi simte nevoia să mai spună ceva despre arta scrisului: „un mare merit al scriitorului este curiozitatea, a te pune în locul celuilalt, a încerca să-ţi dai seama cum reacţionează celălalt.”
Pe bună dreptate, domnul Gabriel Liiceanu sare, ca ars, şi îşi pune la punct invitatul: „Eu nu sunt de acord că e un merit această curiozitate. Pe mine curiozitatea mă trimite cu gândul la vecinii mei de bloc, informatori, care mă turnau la Securitate pe vremea comunismului. Eu nu vreau să amestec curiozitatea scriitorului cu acea curiozitate a vecinului de bloc!”.
După această intervenţie oportună, seara se încheie, în aplauzele unui public satisfăcut: din cele două ore de conferinţă, mia de oameni pusă la patru ace şi venită de Ateneu a avut parte, în total, de vreo 15 minute pline de Amos Oz. Gurile rele ar putea spune că snobii din sală ar fi citit, mai bine, un interviu cu Amos Oz făcut de un ziarist oarecare, unde scriitorul ar fi răspuns la mai mult de trei întrebări, într-o conversaţie care chiar s-ar fi referit la ceva. Dar aceste guri n-ar pricepe că şmenarii aceia de la intrare ştiau, de fapt, foarte bine cum merge afacerea cu biletele la suprapreţ, şi că bucureştenii vor fi, oricând, dispuşi să plătească orice preţ pentru o conferinţă a domnului Liiceanu.
Si acest domn se proclamà un dicipol a lui Heidegger si al lui Noica!… nu cred cà domnul Liiceanu percepe ridicolul pozitia lui când se face pe animator public… bine cà asta place cîteva sute de semi docti sau de semi analfabeti… este perfect normal.. ei cred cà ascultând banalitati liiceane vor fi imediat mai destepti… plàtânde biletul lor, ei dau încà o dovadà cà cultura este numai o industrie si o marfà… atunci este în cazul lui Liiceanu o marfà de proastà calitate nu valoreazà mai mult de 15 ron la sedintà… când Heidegger, sau Adorno faceau astfel de lectura publicà sau de dialog public… era gratis… fireste… nu trebuia sà demonstreze cà erau gânditori exeptionali… erau… si printre opere lor mai sunt….
Domnule Karnoouh,
Domnul Liiceanu atacă curiozitatea, poate că pentru faptul că era și dânsul un curios în bloc. Doar vedem urmarea: securiștii de ieri, afaceriștii de azi.
Cred că amândoi lecturăm cu plăcere “Societatea spectacolului” (Debord). Ce să faci… suntem proletari, iar domnul Liiceanu are mijloacele de producție (editura Humanitas).
foarte buna relatarea, multumesc.
Si eu zic, la fel, excelenta, suculenta relatarea, si inclusiv Multumesc autorului!
dar, a propos, cine era traducatorul?
Mi-am pierdut timpul citind acest articol.
hai, nu fii necajit !… sa stii ca timpul pe care il consideri pierdut, de fapt, doar l-ai ratacit si-l poti recupera; il gasesti pe drumul baiului. Timpul pe care l-ai pierdut cu adevarat si nu-l mai poti regasi niciunde si nicicand este cel pe care l-ai consumat pentru a posta o ineptie.
hoooo bai astia fara opera. crapa fierea in voi de invidie ca nu va asculta pe voi timp de doua ore Amos Oz plin de admiratiei
!!!
Excelenta relatarea, mi-ati facut seara buna. Ma simt putin mai bine ca am ratat evenimentul. Voiam sa-l vad si sa-l ascult pe Amos Oz, nu pe Liiceanu. Si mi se pare cam mare nesimtirea sa tai bilete pentru un monolog, acelasi, plicticos. Mi se pare o dovada de infatuare gretoasa.
@Adrian D: Un traducator foarte bun, altfel: Florin Bican. http://translations.observatorcultural.ro/Florin-Bican*translator_1-translators_details.html
Doar ca una e sa fii un traducator bun pe hartie (sa traduci bine carti), si alta e sa fii un traducator bun la traducerea simultana. E un alt tip de exercitiu, iar dl Bican parea, din pacate, aseara, luat ca din oala.
Domnul Florin Bican a tradus la Conferinta de presa. La Ateneu era in sala, mai precis la prima loja in partea din stanga a scenei (dreapta salii). A tradus de acolo? Din exact cealalta parte a salii, eu nu am observat. Il cunosc pe domnul Bican si este un profesionist.
Cred ca altcineva este ‘misteriosul’ traducator’.
Exista clar doua motive care au infiebantat redatia atunci cand a/au scris (oare cum isi impart rolurile cand scriu sub acest generic?) aceasta dare de seamă: tema anticomunismului si pura invidie.
Asa cum familia sau fanatismul sunt principalele teme abordate de Amos Oz, tot astfel comunismul ca regim criminal este una pentru Liiceanu. Ca redactia este foarte iritata cand e vorba de asa ceva putem lesne intelege, doar isi apara mosia stangista.
Ca unul care am fost in sala mi se pare o nerusinare sa spui ca Liiceanu a monopolizat discutia si ca Amos Oz ar fi vorbit doar 15 minute dintr-o ora si jumatate !!! Domnilor, v-a stat ceasul!? Priviti inregistrarea si cromometrati cu un ceasornic neutru si corect!
Apoi era vorba de un dialog, nu despre o conferinta si nici despre un interviu in care sa-l intrebi, eventual, ce pasta de dinti foloseaste, ca sa fi cat mai scurt. Cred ca o forma de respect fata de interlocutor sa dai o tinuta dialogului, sa lansezi o tema de discutie, sa-l provoci si sa reactionezi atunci cand ai ceva de spus.
Repet mi se pare ca folositi eternele metode ale improscarii cu noroi a adversarului, ce trebuie cu orice prilej demascat si defiintat.
Invidia si frustrarea razbat cel mai pregnant din replica Dl. Karnooth, care il disputa cu Liiceanu pe Heidegger. De altfel filozoful pe care atitia il acuza pe nedrept de altfel ca ar fi fost inspirtator al nazismului, e luat in brate de Dl. K. pentru a-si promova revolutia comunista “ce sta sa vina si sa de-vina”.
Bietul Heidegger! Poate ar fi bine sa-l recititi… eventual in traducerea romaneasca facuta de Liiceanu.
@pesimist
Care frustatia, care invidia…. De ce….Ce am de înviat lui Liiceanu… Stilul lui grosolan când vorbeste cu inferiori? stilul de sluga când vorbeste cu superiori? si stilul lui de sluga când lauda regimul ceausist la Avignon în 1986 (alt martor decît mîne, domnul profesor Michaël Shafir din UBB Cluj).. Liiceanu a ratat o cariera de bun filozof (scrie destul de bine) pentru cà a picat în spiritul timpului, în capcana lacomiei….
Pentru a reciti Heidegger mà feresc de traducerea în Româna (cf. criticile severe ale domnului A. Sîrbu în notele legate de traducerea lui Lacoue-Labarthe, Idea 2011 Cluj, despre vocabular heidegerrian tradus în româna de Liiceanu si de ucenicii lui). Reciti H. mai bine în germana sau în traduceriile controlate de Hannah Arendt în ingleza, citeva în franceza controlate de H. insine, sau în italiana, tarducerii splendide cu comentarii de inalt nivel… Se pare cà dmv l-ati inteles gresit pe H., mai de graba al doilea Heidegger care nu este deloc partea apreciatà de Liiceanu… critica tecnicii!!! critica capitalismului (cf. Parmenide, cf. Die frage dem Technic, etc… Zu Seinsfrage…
Il semble monsieur que ce soit vous qui confondiez (ainsi que Liiceanu) Heidegger avec un marchant de tapis balkanique. Heidegger n’a pas dirigé pas comme patron exploiteur une maison d’édition, n’a jamais fait l’éloge des objets médiocres comme le fait Liiceanu avec ses voitures ni ne s’est fait le bateleur de foire, animateur de soirées mondaines…. ni Noica non plus ne s’est amusé à cela… quant à la nature de cette culture-spectacle qui semble vous convenir, relisez trois pages, pas plus pour ne pas vous fatiguer, d’Adorno et Horkheimer, Kulturindustrie in Dialektik der Aufklärung, et peut-être vous comprendrez que vous êtes un consommateur de culture-marchandise comme d’autre sont consommateur de chocolat (le chocolat c’est meilleur)…
Il vous faudrait mettre aussi un peu au courant de ce qui s’est écrit à l’Ouest ou qui s’écrit .. les rapport de Heidegger avec le marxisme ont été très développé tant en France qu’en Italie qu’au Etats-Unis… je vous renvoie à Beaufret, Granel, Derrida, Nancy, Lacoue-Labathe, Reiner Schürman, Vattimo, Cacciari et last but nost least à Sloterdjik… ils sont quand même d’une autre pointure que Liiceanu…
Vous avez dit à juste titre que les accusations portées contre Heidegger en tant qu’inspirateur du nazisme étaient injustes: sauf le fait qu’il adhéra un temps au NSAP, ce qui n’est pas neutre mais ne veut pas dire qu’il l’inspira ou même comme le dit l’imposteur Faye qu’il en eût été le porte plume; certes dans une crise énorme comme l’Allemagne de 1930 les choix politiques étaient tragiques! Toutefois ce n’est pas neutre d’adhérer au NSAP, il eût pu adhérer au KPD, ou pourquoi pas, partir. Néanmoins, en général ces accusations sont injustes et décontextualisées, si bien que Heidegger devient en quelque sorte le philosophe maléfique du IIIe Reich … ridicule… Toutefois, on eût pu attendre de la part d’un de ses élèves et traducteur en Roumanie, qu’il produise et publie une prise de position et une analyse fermes démontant et dénonçant ces fausses accusations (ce que j’ai fait quant à moi au moins deux fois, cf mon blog). Mais Liiceanu s’est bien gardé de le faire en raison de la lâcheté abyssale qui l’habite, comme il s’est bien gardé de déconstruire le livre très médiocre de Lavastine sur Noica…
Sic transit gloria mundi… on ne peut jamais avoir le beurre et l’argent du beurre et en prime de le c… de la fermière….
Evident nu-mi imaginam ca o sa-l cititi pe H. in romaneste, ar fi dificil, va desparte de limba romana un soi de diferenta ontologica. Oricum era o gluma nevinovata…
Ma inclin in fata multipelor Dvs competente lingvistivce care va deschid atat de largi orizonturi asupra traducerilor heideggeriene. Pacat ca limba de origine a scrierilor va joaca uneori feste ( corect ar fi “Die Frage Nach der Technik” si “Zur Seinsfrage”).
In privinta literaturii secundare pe care o invocati si care l-ar plasa pe H. printre ganditorii de stanga, dati-mi voie sa nu iau in serios astfel de interpretari abuzive. Al doilea H. este mai degraba mistic decat ideolog de stanga. Zeii pe care ii asteapta el nu sunt stafiile lui Marx, Engels sau Lenin, iar Ereignis-ul nu are nimic de-a face cu revolutia. Haideti sa citim cu mai multa onestitate textele marilor autori si sa facem un efort de a-i intelege si nu de a le pune in seama micile noastre obsesii.
Si acum despre exploatati si exploatatori. Se pare ca acesta este criteriul dialectic dupa care impartiti oamenii. Asadar, a fi editor este egal cu a fi explatator. Veniti dintr-o lume plina de editori explatatori, haideti atunci sa-i rastrunam si sa transformam Europa intr-o plantatie de bumbac unde acesti explatatori sa invete ce inseamna a fi exploatat. Ce se va intampla atunci cu scriitorii, cu ganditorii? Vor deveni in mod necesar editori explatatori, sau se vor sinucide.
Ca ed. Humanitas e prima pe piata de carte de calitate din Romania este un fapt. Ca are profit tine de libertatea pietei, adica de libertatea fiecaruia de a alege ce i se pare bun. Poate ca nu stiti (v-ati nascut si ati trait intr-o lume libera) ca erau vremuri in care, pentru a cumpara o carte buna aparuta pe piata comunista trebuia sa ai mari pile la librar, ori sa platesti dublu, sau triplu cumparand la pachet si vreo doua trei volume cu operele lui Ceausescu. Asa incat dati-mi voie sa prefer explatatorii de azi celor de ieri.
Ma tem insa ca la mijloc e vorba din nou de o nemulturimre personala. Editorii explatatori de azi isi permit sa mai si refuze. Vedeti, sunt si ei oameni liberi.
In ceea ce ma priveste aveti dreptate: imi place ciocolata, citesc romanele lui Amos Oz, de exemplu, ca si cum as manca cea mai buna prajitura din lume, iubesc muzica, citesc poezie, imi plac intalnirile mondene de calitate (tanjesc dupa saloanele de altadata), nu mai dau in vant dupa masini, dar ador iahturile chiar daca nu am niciunul, citesc uneori cu placere chiar si Sloterdjik (fara a fi specialist) si ma lasa cu totul rece observatiilor d-lui Sirbu despre traducerea lui H. in romaneste, pe care, fie vorba intre noi, o gasesc excelenta.
Ii compatimesc insa pe cei care (asemenea D-lui Shafir) se zbat sa apara pe scena culturii occidentale starnind, prin denunturi si calomii (gen cazul Sebastian) mici furtuni intr-un pahar cu apa.
Intr-adevar sic transit gloria mundi…
din seria: Fabuloşii paznici dâmboviţeni ai culturii occidentale:
care o salvează mănâncând ciocolată, citind poezie, sau juisând fetişist de “scriitorii occidentali”, adică care chiar dacă sunt evrei, sunt de fapt nişte creştini care se ignoră, pentru că, nu-i aşa?, Christos s-a întrupat de fapt în Shakespeare, în Fenomenologia spiritului…sau în al doilea Heidegger… sau în te miri ce…, iar lumea se împarte de aici încolo, simplu de tot, între educaţi şi needucaţi, instruiţi şi neinstruiţi, citiţi sau necitiţi, între autentici şi neautentici, conaisseuri şi connards, etc. etc… ce diferenţă religioasă?! ce diferenţă sexuală?! diferenţă de clasă?!!!! ce diferenţă alta decât cea ontologică?!.. care pentru vajnicul Kulturhüter n-are probabil altă semnificaţie decât de a marca distincţia între cei ce au urcat sau nu pe scena culturii occidentale…
Bineînţeles, Holocaustul şi Comunismul sunt exact acelaşi lucru… adică pe Liiceanu l-a circumcis Gheorghiu-Dej, şi l-a înţărcat Ana Pauker, şi de atunci o ţine tot într-o bar mitzvah… în Legea Bunului Plac!
incearca sa fii mai coerent
@pessimist
1)merci pour la correction du titre en allemand… je laisse très souvent dans toutes les langues des coquilles… inattention hautement critiquable…
2)Pour le reste nous sommes sur deux planètes différentes… Sûrement nous n’apprécions pas la même poésie (question trop abyssale pour être traitée ici), ni la même musique (toujours trop abyssale). Comme moi aussi je lis des romans mais pas les mêmes que vous j’en suis sûr… et surtout pas des romans contemporains qui n’ont pas grand chose à dire.. la narrativité postmoderne et contemporaine de haute qualité c’est le cinéma qui l’assume…
3)Pour l’exploitation… allez interroger des gens qui travaillent à Humanitas…. et vous entendrez ce qu’ils en disent..
Oui, Humanitas est un bonne maison d’édition, mais pas exceptionnelle, et Polirom n’est pas mal non plus…
4) Faire du deuxième H. un mystique c’est non seulement une erreur de lecture et donc de jugement, mais trahir profondément les texte de H. Je sais c’est la manière roumaine classique de se réfugier hors de l’histoire ( la splendide stupidité “d’un peuple qui se protège de l’histoire”!!! Ah! Ah!Ah! et faire la Grande Roumanie c’était se protéger de l’histoire?). Bref, c’est précisément mettre H. dans un nouvelle philosophia perennis… ce qui est exactement le contraire de son entreprise après die Kehre… relisez: Gesamtausgabe 40, Einführung in die Metaphysik, tout ce qui est dit sur la force intérieure du mouvement (il s’agit du NSAP)… Ce n’est pas historique cela? et c’est après le Rectorat, relizez même le Rectorat…
5)Quant à votre mépris pour les remarques de Sîrbu elles traduisent ce que je déteste dans ce genre de débat c’est l’amateurisme pour des questions majeures surtout lorsqu’elles mettent en perspective, au travers de la traduction, le déchiffrage du cheminement de la réflexion de l’un des trois plus importants penseurs du XXe siècle (avec Adorno et Wittgenstein)…
6)Monsieur Shafir a sûrement plusieurs défauts comme tout être humain, mais s’il y a quelque chose qu’il ne pratique pas c’est la calomnie, ce qu’il dit factuellement est toujours fondé… que certains aient d’autres interprétations que lui c’est une autre histoire…. Quant à l’affaire Sebastian… Shafir avait parfaitement raison de remettre à sa place Liiceanu qui a voulu identifier sa dissidence “anti-communiste”par la culture avec des bourses en RFG, avec la souffrance des juifs roumains pendant la seconde guerre mondiale… il y avait quelque chose d’obscène dans cette comparaison de la part d’un homme qui a profité autant que faire se peut du régime communiste. Et mieux, je l’ai entendu redire en mode mineur les mêmes âneries avec Herta Müller. Il semblerait donc que ce genre d’insanités deviennent une spécialité de Liceanu…
Quant à l’affaire d’Avignon elle est là, tâche indélébile sur le front du grand humaniste!!!
Et s’il vous semble que je sois ainsi injuste envers le “grand philosophe” roumain c’est que je déteste le spectacle de l’imposture… Bon éditeur oui, habile à se trouver au centre de la scène publique oui, mais penseur de nos temps d’indigence non et non… Noica oui , mais dans une démarche que j’ai amplement et sérieusement critiquée dans l’un de mes ouvrages (censuré, y compris le titre dans sa première publication chez Humanitas, mais rétabli dans sa totalité chez Idea, 2011).
Le seul goût commun que nous partagions c’est celui des yachts, j’entends les seuls qui soient quasi métaphysiques dans leur usage, ceux à voile… et dont j’ai une certaine expérience….
“Nach”???
Herr Anonymous Pessimist parcă are restanţe la Kleinschreibung… nu se poaaaaaate!
Domnule pesimist, ratezi directiile (si nu numai) : eu am ajuns in Romania venind de pe scena occidentala unde Liiceanu a patruns numai cu opere subventionate de ICR prin-stii-mata-cine-si-de-ce.
Corect. Obiectiv. Inteligent. Bravos! Cre ca inteleg si de ce nu-ti treci numele , in cazul de față!
Scrie mă numai în franceză, lasă-ne în durerea noastră cu româna ta de baltă, auzi „care frustratia”, e frustrare, nu frustrație, intelectualul lui pește… și vă iese și pe urechi, află de la mine, „frustratia” asta a voastră, nu mai aveți voi loc de Liiceanu și Patapievici… Vă mai mirați că nu dă nimeni doi bani pe voi, că nu vă citește nimeni fițuicile, nu vă bagă nimeni în seamă. Faceți-vă munca onesta – cercetare, didactică, publicistică – și renunțați la tentativele astea meschine de a vă face faimă atacând niște oameni cu realizări autentice, și poate atunci veți fi apreciați – sigur, în măsura cuvenită.
Cine ești tu mă să-l faci slugă pe Liiceanu? Minți cu nerușinare, raspândești calomnii fetide, auzi ești tu martor… tu care n-ai o farâmă de moralitate în tine, care n-ai pic de rușine. Ce mărturie poți să aduci tu mă, cum e asta, să fii și martor, și procuror, și judecător? Unde s-a mai vazut așa ceva?
Ești un derbedeu, mă, asta ești. O secătură cu pretenții intelectuale. Du-te și spune-i în față lui Liiceanu că e slugă, dacă ai curaj – că demnitate nu ai – de ce nu faci asta? (…tu și Sturza ăsta, o nulitate de care n-a auzit nimeni și care crapă și el de invidie.) Așa ar proceda un om cinstit. Voi însă înjurați pe la spate, nici măcar într-un mediu neutru ci pe blogurile voastre de doi bani…
Am încheiat și cu CriticAtac, păcat pentru că ideile de stânga, nu că ar fie ele extraordinare, dar oricum merită alți exponenți în România decât niște ratați plini de invidie și frustrare – sau fie, „frustratie”, că așa vă place vouă, să distrugeți și limba română.
Hai, te las să latri singur în româna ta de aciuat. Înjură în continuare în dreapta și în stânga, atacă-i pe oamenii de valoare, încearcă să-ți faci notorietate… ești un caz disperat.
@Andrei Boghe
Qui êtes vous pour me tutoyer… A-t-on garder les vaches ensemble… il ne me semble pas… je les ai gardée dans ma jeunesse pyrénéennes avec de simples paysans autrement mieux éduqués que vous… Je ne me suis jamais gêné de le dire en face de Liiceanu ce que j’ai à lui dire, et de quoi aurais-je peur de lui? Il n’est pas un champion de karaté à ma connaissance! Car avec votre roumain de mahala (dàcà al meu este de baltà, asta e adevàrat, mais cela ne m’a pas empêché de traduire et de bien traduire et Noica et Plesu, al dmv e de mahala) vous montrez ce que vous êtes, en français “un pauvre trou d’c…, en roumain un taranoi necioplit (is multi pe plàiurile Dâmbovitiei, mai putini pe pàiurile Somesului)… de fait vous ne méritiez pas même ma réponse , si j’ai condescendu à vous répondre, c’est simplement par jeu à vos dépends, car cela m’amuse de vous ennuyer, de vous énerver, de vous mettre en colère, de lire votre prose en fait assez abjecte en me tordant de rire tant les âneries énormes s’y succèdent au rythme de votre ignorance, et vous les déblatterez avec la suffisance des laquais qui travaillent à la commande… allons, allons jeune homme, encore un petit effort pour acquérir quelques bonnes moeurs qui donnent à l’éducation le charme discret de la bourgeoise…
Draga Andrei, e cel mai penibil comentariu pe care l-am citit vreodata pe CriticAtac. Poate ai fost prea enervat si intr-o pasa proasta dar, daca tu vrei sa continui asa, chiar nu e nici o pierdere daca nu mai scrii pe aici!
et voila! lorsque monsieur Karnoouh se fache et écrit en français il n’y a plus personne qui répond. malheureusement google translate ne marche pas encore assez bien pour que tous les pessimistes puissent s’exprimer.
))))
pesimistii mai si dorm nopatea nu vegheaza frustrarile universale
Ei … ce sa zic .
Cred ca totusi pe undeva dl K are dreptate :”l’éloge des objets médiocres ” .. Siegfrigu lu Licheleanu nu-i nici macar un M! Si nici Romeo a lui nu este un 33 Stradale (a nu se confunda cu compacta 33) nici un 8cs sau Montreal.
In rest ce sa zic ? Ca totusi dl K are ceva liceenesc in el .. eu fiind un “sombre crétin ” cum mi-a facut onoarea sa ma califice ptr vina de a-i fi adus aminte de momentu de glorie franceza cand si comunistii francezi repetau litania “Il muss korects sommnes!!” (Henri Amouroux .Quarante millions de pétainistes , 1977 R. Laffont,Paris, je vous salue monsiu ) . Si ca da dovada de mare “impartialitate” cand gaseste scuze ptr Heideger da condamna furios romanii ptr ca s-au luat dupa zisul nazist. Si ca ceva din rasismul inerent al occidentalilor se gaseste si la dl K atunci cand vitupereaza balcanicii …
Oricum cred ca cea mai buna lectura a unui carti este in limba in care a fost scrisa. Si am impresia ca dl K poate citi in germana asa ca se poa dispensa de traducerea lu Liiceanu. Sau te pomnesti ca traducerea este mai valoroasa devat opera tradusa?!
@G. B
Trebuie sà và bàgati o datà în cap cà nu reprezint Franta… pentru asta avem un ambasador la Bucuresti si consilieri domnia sa, avem si atasat cultural pentru problemele mai cultururale… si ne repreantînde Franta nu am de aparà pozitia oficialà a tàrii… mà reprezint pe mine insumi si e deja foarte greu….
Al doilea rând a face aceastà gafa de a asimila familia mea cu petinisti ar merita în Franta un proces…. când ai mei au intrat în resistanta ba în lager de prisonieri în Germania (tatal meu, si pentru asta comdamnat la deportare în lager de exterminare), ba pe teritoriul national mama, o matusa ei si un unchiesul de a ei… amalgam pe care il praticati imi dà înca o dovada de felul racist cum gândisti apartenanta oamenilor…
Monsieur K
in primul rand nu v-am asimilat cu petanistii. Aratai unde am scris eu ca sunteti petanist (regimu Vichy nu 1915!). Sau familia dvoasta. Ptr eventualele pagube de imagine depuneti plangere impotriva :Henri Amouroux, editurii Laffont, Partidului Comunist Francez , Kominternukui , maresalului Petain si poporului francez (care depasea nitel 40 milioane … ). Ca dupa cate stiu unicu repros ce -mi puteti aduce mie este ca va banui ca stiti germana. Bine. Da si Heine.
In rest a fost Heideger nazist? Au’ nu a fost Cioran legionar (si academician francez !). Va rog aceiasi masura ptr amandoi .
Apropos cica ati fi cam coleg de redatie cu de Benoist . Adevarat ?
In rest nu cumva este adevarat ca m-ati calificat ca sombre cretin ptr crima de a fi amintit colaborationismu larg din 1940?! (ma rog dvoasta nu stiati ca eu , desi balcanic , am citit cartea aia. In franceza)> nu este adevaru ca in mesajele dvoastra stabate un dispet total fata de “balcanici”?
In rest sunt de acord cu dvoastra in ce priveste un anume patron de editura .
@G.B
Je ne lis pas Amouroux historien bla-bla pour ingénieurs retraités qui ne veulent pas aller à la pêche et pensent apprendre quelque chose… et c’est dommage qu’ils ne pêchent pas c’est tellement reposant et permet la méditation… Oui, Cioran a été legionar, mais pas académicien…. Ionesco a été académicien…
Oui, j’appartient au comité scientifique de Krisis, revue de haute tenue intellectuelle, vous pouvez voir son sommaire pour savoir qui s’y écrit et qui y écrit… que vous rappeliez le collaboration large de 1940c’est très bien (je ne sens pas concerné, comme je vous l’ai dit pour des raisons familiales et aussi personnelle, je suis né en 40!), mais cette approche est moins avec Amouroux et plutôt avec le Chagrin et la pitié, grandiose film sur la France occupée… Je vous recommande deux interviews, celle du vieux paysan communiste de la Corrèze, et celle de l’engagé volontaire dans la légion Charlemagne (de la Mazière)… deux morceaux de choix pour entendre quelque chose à l’héroïsme, y compris à celui qui combat pour une cause que l’on qualifierait d’injuste…
Quant au nazisme de Heidegger c’est actif environ les neuf mois du Rectorat, et ensuite une critique de plus en plus marquée contre le racisme “scientifique biologique” du régime… les témoins sont nombreux, parmi lesquels Walter Biemel, sur ce thème je vous renvoie à mon essai publié sur mon blog: Heidegger et la politique, j’essaie modestement de répondre à ce problème…
Je n’ai aucun mépris pour les balkaniques en général ni pour aucun peuple en général, mais pour des gens en particulier, en particulier pour ceux qui veulent faire accroire avec la complicité des médiocres qu’ils de grands penseurs quand ils sont de simples marchands…
Pour le reste, j’eusse préféré que vous écrivissier une langue roumaine un peu classique…
Cher monsieur Karnooch
s-ar putea ca dvoastra sa aveti “intrari”mai bune decat baiatu’ la uficialitatile franceze.
Asa ca va rog sa le (uficialitati franceze – guvern, Sarcom, Palavrament) intrebati in locu meu daca cumva la Valmy a invins coalitia. Daca istoria Frantei a fost cumparata de City .Samd.
Va rog sa consulati urmatoarea adresa :
http://www.youtube.com/watch?v=w_8dafLxLcI
Asa ca o explicatie : am cautat Mireille Mathieu La marseillaise , o unregistrare de prin 70 (alb negru – excelenta!) dupa cate se pare facuta oficial (pe vremea aia televiziunea franceza era de stat. Coup d’etat pemanent du de Gaulle. Atsa este ptr romani). Si azi ce gasesc ?
Acest videoclip cuprinde conţinut de la EMI, care a blocat difuzarea acestuia în ţara dvs. invocând drepturile de autor
EMI? Cumva EMI Group? Cred ca si Louis Sontorogu Restaurat ar fi fost cuprins de o sfanta manie incat sa iasa in Place de la Concorde strigand “A bas l’ACTA! A la lanterne!!!” cot la cot cu regicidu’ d’Otrantes…Sa il vedem pe Niciolae Elizitu’…
Ma rog nu imi cer scuze ptr gusturile mele detracate (imi plac melodiile “nationaliste” -na!)
PS : poimarti niste …EMI vor cere drepturi si ptr Internatioala, Ca Ira, Trei culori, Battle Hymn Of The Republic m samd….
@G.B
je n’ai aucune entrée privilégiée dans les services de l’ambassade, sauf au Consulat au cas où je viendrai à décéder entre Dâmbovita si Somes….
De acord, fara rezerve , cu critica inversunata a autorului. Dincolo de senzatia de penibil care m-a incercat in seara respectiva, as mai avea de adaugat un singur element in plus. Acustica infernala a salii, care nu facea decat sa adauge ceata la interventiile neindemanatice ale traducatorului “simultan”.
“Acustica infernala” la Ateneu??? Sunteti sigur ca acolo ati fost si nu in alta parte?
Sala de la ateneu plus boxe puse undeva pe scena pentru traducere – nu, rezultatul nu a fost tocmai fericit.
Ateneul chiar are o acustică nepotrivită. Ați ascultat vreodată ceva de pian, nu contează că e recital, muzică de cameră sau grand-concert? Reverberațiile sunt insuportabile. Parcă ai fi în baie.
@un pesimist: Nu redactia a scris acest material; el a fost preluat de pe blogul meu (http://catalinsturza.ro/?p=1561), iar eu am aflat despre intentia celor de la Critic Atac de a-mi prelua materialul abia cand l-am vazut deja publicat, aici. Nu am nimic impotriva, atata timp cat este indicata sursa. Eu nu fac parte din redactie si este primul meu material preluat aici. Asadar, daca aveti o rafuiala, o aveti cu mine, Catalin Sturza, autor al unui text pe un blog personal, nu cu cei de la Critic Atac.
In alta ordine de idei, da, va invit sa cronometrati interventiile, pe inregistrare.
Si nu insumati, va rog, timpul in care a vorbit Amos Oz cu traducerea dlui Bican. Scadeti din timpul interventiilor invitatului timpul traducerii si cronometrati doar propozitiile in engleza rostite de Amos Oz. Din nefericire, nu stiu de ce organizatorii au preferat aceasta solutie a traducerii consecutive, la boxe, care a injumatatit, practic, timpul invitatului (injumatatit deja de interventiile dlui Liiceanu) si a creat disconfort – si acestuia, si audientei. O solutie mult mai eleganta ar fi fost cea a traducerii simultane, in casti. Iar in sala de la Ateneu, nu cred ca erau mai mult de 10 oameni care nu vorbeau engleza, care sa aiba nevoie de aparate din acelea cu casti.
Matematica e simpla: seara a inceput la 19 (trebuia sa inceapa la 18.30) si s-a terminat putin inainte de 21. Din aceasta o ora si jumatate, scadem jumatatea de ora a discursurilor si a introducerii muzicale, Alexandru Tomescu. Ramane o ora pentru discutia propriu-zisa. Jumatate de ora o vorbeste, snur, dl Liiceanu, cu o introducere de 20 de minute, o incheiere de vreo 3 si “intrebari” filosofice, grase, de 3-4 minute fiecare, cu citate lungi de pe foi. Ii ramane o jumatate de ora lui Amos Oz, din care 50%, pe putin, i-o ia traducatorul. Ati cronometrat, va da la fel?
Altfel, daca dvs ati mers la Ateneu pentru a asista la o conferinta Gabriel Liiceanu, foarte bine. Asta am scris si eu in text: multi oameni pot fi satisfacuti de ceea ce au primit, nu le neg acest drept. Eu as fi preferat un dialog in care gazda sa-si provoace invitatul, pastrand, in acelasi timp, o pozitie secundara in economia discutiei. In fond, pe domnul Liiceanu il putem audia oricand in Bucuresti (la Ateneu si in multe alte parti), pe cand Amos Oz conferentiaza o data-n viatza lui in fatza a o mie de romani, la Ateneu.
Si, in alta ordine de idei, daca tot avem polemici, as prefera, domnule pesimist, sa semnati cu numele dvs, asa cum semnez si eu. Altfel, mi se pare inutil sa continuam o polemica, atata timp cat nu stiu cu cine polemizez si ce-l mana in lupta pe acel polemist.
Ca sa fiu mai exact, domunl Liiceanu a anuntat finalul discutiei pe la 20.30, Amos Oz a comis gafa de a mai face un comentariu, care a mai provocat o replica a gazdei, iar oamenii au inceput sa iasa la 20.45. Asadar, o ora si un sfert, sa spunem, rezervata discutiei propriu-zise.
Dar asta-i calculul meu, cei carora le-a facut placere ideea de a-l asculta conferentiind pe dl Liiceanu poate nu au simtit timpul asa. Si e dreptul lor
Aceptati ca au conferentiat mai multi: Liiceanu, traducatorul, ambasadorul, directorul Ateneului, plus Tomescu. O adevarata performanta pentru o ora si jumatate. Deci fiecare e vinovat, ca nu i-a dat prilejul invitatului sa vorbeasca.
Pesimisti om fi mai multi. Si anonimi. Daca va spun ca sunt Georgescu a ajuta cu ceva in polemica?
a conferentiat traducatorul… hahaha
daca nu era traducatorul ne mai zicea dom Liiceanu (neamului asta de slugi ce suntem) niste perle de BAC.
nu ajuta da’ s-acepta (sic!); corect, trebuia scris “accepta” .
@Michael Shafir
Pe scena culturii occidentale, ca si pe cea romaneasca, se intra din ambele directii, si din interior si din afara. Insa unii joaca rolurile mari, iar altii sunt simplii figuranti.
@pesimist
La nivel discutile filozofice europeane pa baza lui Heidegger,sau ucenii lui H… comentatori lui H. Liiceanu nu existà… la colocvii serioase nu-l vedem (se ocupà de BMW, Ok masina germanà, si H. e un gânditor german)… îi place întilniriile de politruchisti postcomunisti de dreapta de azi… cum întilnirea de la Marriot din anul trecut unde Codreanu a fost laudat si aplaudat. Dàcà Domnul Oz ar fi stiut asta s-ar putea c-ar fi mai distant cu Liiceanu… Oricum Liiceanu întruchipeazà întru stil tipic dublu discursul anumitor elite romaneste: fata de Ocident care plàteste bine… un tip de democratism de dreaptà à la Manen, se prezintà ca un anticomunist plângator cà sà poate cere bani (versiune mai convenabilà a cercetorilor români obisnuit), si un discurs intern de tip neolegionar un pic mai cioplit (fiindcà nu e încà moment de ràsbunare singereoasà!)
faptul ca raspundeti cu atata aplomb celor doua randuri in care nu era trecut nici un nume propriu, ci doar o observatie general valabila, este in sine elocvent.
Faptul ca e aici o intreaga galerie care huiduie e vizibil.
Iar ceea ce afirmati (anticomunism=neolegionarim), ca si furia impotriva elitelor are un aer de denunt pe care il regasim frecvent in notele informative ale coloboratorilor fostei Securitati. Pe vremea aceea era suficient pentru a condamna pe cineva la moarte.
Pacat, tonul postarii Dvs anterioare era avea o alta tinuta.
@pessimist
Intilnirea de la Marriot a fost publica si raportatà în Vox publica de Costi Rogozan… trebuie si dmv sà-l citicati pentru astfel de informatie…. nici un strop de securitate.. s-ar putea cà pentru dmv realitate rostita e securitate… atunci as putea sà va spun celebrul proverb : “c’est celui qui le dit qui l’est”…
Cît penteru Securitate… eu am fost dat afara din Romania în 1982 de securitate… si am comentat dosarul meu în revista Cultura si pe Blogul meu… và recomand sà cititi proza mea… e intresant mai degraba despre colegii mei…
înca o datà fàceti o gresalà de apreciere… e adevàrat, am fos dat afarà fiindcà : notati” eram un spirit apucat de extremism evreiesc” formula e splendidà nu? Un regim comunist imi dadea afàrà fiindcà eram de stânga marxistà, da origina evreieascà ca Marx, botezat reformat ca Marx (el luteran, eu calvin, question de cultura, germana/franceza),si extremism, lupta de clasa presupun… astfel de text dà mai mult decît era Securitate… dà faptul cà regim ceausist din punct de vedre cultural a întruchipat victoria legionarismul… pe nu-l derajea prea mult pe domnul Liiceanu… pentru cà regimul trebuie sà aibà màcar un mic minimum de încredre în dumnealui cà sà-l lase sà meargà în RFG la bursà…
Cum zice Mortar…. sunteti un dicipol extaziat, adicà orbit… nobody is perfect… nici eu…
pe scena culturii occidentale Liicheanu (and company) joaca rolul omului invizibil. hai, bai nene lasa-ne cu vrajelile astea de discipol extaziat.
A argumenta cu domnul “pesimist” e o dovada de optimism exagerat. Dansul “stie” ceea ce citeste din “Revista 22″, “Dilema” si alte asemenea repere cultural-filosofice, unele dintre ele intre timp sacrificate pe altarul unor finantatori de talia lui Vantu (cea mai comica se numea “Idei in dialog”, neavand nici unele, nici altele). Provincialismul autocontemplarii propriului buric, etern producator de genii neintelese.
Domnule Shafir, o lamurire cu amabilitatea dvs. Cine produce geniile neintelese, buricul sau provincialismul?
Multumesc.
@Michaël Shafir..
absolut savuros ràspunsul tau… ce imi place la nebunialà este:
“cea mai comica se numea “Idei in dialog”, neavand nici unele, nici altele).” asa e…
ei nu stiu ce înseamnà nivelul centrului pe care eu, la rândul meu încerc sà le transmit studentii mei (si tu studentii tài…)… si cred asta li-e insuportabil… faptul cà oferim studentii nostri mijloace de comparatie… dar e o veche problemà romaneascà… am citit undeva cà asa era si în perioda interbelicà prin marele admiratori a lui Nae Ionescu….
Spectacolul s-a terminat, iar pe scena goala urca, cu un strat gros de pudra pe fetele schimonosite de invidie, figurantii. Vor sa joace rolurile mari, care le sunt mereu refuzate. Se inchipuie in posturi eroice, declama patetic: “Noi suntem cei ce-i scoatem pe bietii studenti romani din ignoranta, noi intruchipam adevaratele valori, noi suntem cei buni, aplaudati-ne, va rugam!”
Unul dintre ei apaluda stangaci.
Ce spectacol felinian!
@ Michael Shafir
Farmecul comentarilor dvs. îmi aminteşte de urmele ”molimei” clasicilor gravată-n teatralitatea idiş,sau, poate greşesc.Cert e un singur lucru, au ce învăţa studenţii dvs.Şi, dincolo de nuanţe, vor nu vor unii, aveţi dreptate.
@pesimist
“Vor sa joace rolurile mari, care le sunt mereu refuzate. Se inchipuie in posturi eroice, declama patetic: “Noi suntem cei ce-i scoatem pe bietii studenti romani din ignoranta, noi intruchipam adevaratele valori, noi suntem cei buni, aplaudati-ne, va rugam!”
Nu vrem sà jucàm nici un rol mar, numai de a fi bon dascal, adicà, de a trezi gândirea criticà la studentii nostri… În cazul domnului Shafir ati mai fàcut încà o gresalà: domnealui a fost numit anul trecut din partea studentilor din România, prof Bologna… presupun c-a fost mai mult decît satisfàcuti!!!
Alta dovadà… de cei mai buni studenti pe care le am avut si les am, încearcà sà meargà în stràinatate cà sà isi facà doctorat… Dàcà învatamânt ar fi asa de minunate de ce plec? si cei mai buni din buni nu revin…chiar dàcà conditiile de munca în apus sunt grele acuma?
Repet nici o frustare, si venând în România din 71, numai o micà place de a rememora realitatea… si nu stiu de ce… dar se pare cà rostirea realitatii e însuportabilà pentru anumiti fosti actori deveniti present-actori… se pare cà realitatea doare…. asa e….
Un text savuros, la care v-ati fi putut amuza. Catalin Sturza NU ii contesta meritele lui Gabriel Liiceanu (arhicunoscute), cii ii reproseaza ca nu si-a lasat deoparte metehnele (arhicunoscute si ele).
Ar fi fost o seara reusita daca introducerea ar fi fost facuta de G.L., partenerul de dialog al lui Amos Oz ar fi fost Radu Cosasu si traducerea ar fi fost facuta de Antoaneta Ralian. Vise
Chiar și așa, cele 15 minute ale lui Amos Oz au fost minute foarte bune. Scopul “conferinței” nu era unul ambițios: simplă publicitate editorială. Amos Oz adus ca sfintele moaște. Public ultra-monden, de genul care pune Amos Oz pe același raft cu revista Tabu și discul cu Mozart pe cel cu balsamul de păr panten.
Concluzia? Liiceanu e numa’ unu! Şi deja prea mult! Părerea mea!