Liga studentilor romani din străinatate a făcut o gală în Casa Poporului cu premii pentru extraordinarii tineri români care au studiat în afară. Au fost şi invitaţi de seamă, Blaga sau Băsescu (e o simbolistică politică aparte faptul că au apărut împreună, doi inamici mocniţi care au s-au fotografiat împreună).
De ce un eveniment leșinat care evocă feerii tineresc-popular-naţionale a devenit aşa de important? Pentru ca el anunţă oficial noul populism: naţionalismul pur şi dur, de tradiţie. Revendicările anunţate de conducerea respectivei ligi merg mai ales către paradigma paşoptistă. Echivalenţele mai mult sau mai puţin subtile între boierii tineri bonjurişti şi românii tineri cu studii în străinătate sînt cel puţin ridicole. Retorica lor bate mai curînd spre naţionalism interbelic sau ceauşist decît spre discursuri de secol XIX.
Acest eveniment e parte dintr-o campanie sau, mai corect, să-i spunem trend (adică nu neapărat controlat, cît expandat). Totul a început anul trecut cu ameninţările puterii (naţionale sau europene, Merkel fiind declanşatorul) la adresa unui „populism periculos” care ar putea bîntui Europa. Este vorba de un populism economic, unul care ne-ar putea smulge din drumul nostru „european”. În schimb, populismul naţionalist, e bun, e singura reţetă pe care o ştim.
Orice criză creează un vid teribil de mesaj, de conţinut, de proiect. Fiecare îl umple cum poate. Ungurii l-au umplut cu o constituţie care a aruncat şi mai multă confuzie. De exemplu, ministrul de externe al României, Baconschi, a reţinut cu entuziasm ce-i trebuia din proiectul lui Orban: că l-au pus pe Dumnezeu în Constituţie. Pînă la urmă, răspunsul identitar naţional e cel mai simplu şi verificat. Vestul ca de obicei critică ipocrit în timp ce închide graniţe, expulzează cetăţeni europeni, fac discriminări între membrii UE cu legea în mînă. Răspunsul naţionalist e perdeaua de fum preferată: cetăţenii gem economic, noi le răspundem simbolic, religios etc. O să vă miraţi, tăierea salariilor merge perfect mînă în mînă cu poveşti despre o Românie mai puternică, mai verde, mai intransigentă.
România nu e departe de acest răspuns naţionalist, e doar puţin întîrziată, dar va recupera electoral. Imediat după începerea celui de-al doilea mandat, din cabinetul lui Traian Băsescu au început să răzbată teme patriotice. Asta în paralel cu un discurs foarte dur anti-săraci, anti-leneş, anti-români-tipici. Îmi veţi spune: cum poţi să spui că este e naţionalism cînd Băsescu vrea Statele Unite ale Europei şi vrea monedă unică? Aici e secretul, doar nu aţi auzit prima oară acum că România interbelică e considerată de mulţi cea mai „europeană” perioadă din istorie şi altele asemenea. Un naţionalism adevărat trebuie să elimine uscăturile. Naţionalismul de tip nou, americanizat puţin, elimină tot ce e în plus, ce e slab, ce e neadaptat. Clişeele din propaganda UE servesc perfect într-un discurs de lider-tătuc care vrea să-şi cureţe naţia de uscături.
Nu e întîmplător că acest discurs vine tocmai din exterior, este noua sevă de autoritate pe care şi-o extrage preşedintele ţării care se vrea autoritar cu o popularitate în sondaje de vreo 20% în interior.
Liga Studenţilor Români din Străinătate, Noua Republică şi alte invenţii nu au vreo şansă reală electorală, nu agită mase. Dar fac ceva mai important, lansează temele electorale sau mai curînd sentimente electorale. Ele au acelaşi rol pe care l-au avut cu ani în urmă comisiile de comandare a comunismului care înfierau de fapt adversarii moguli ca urmaşi ai sistemului ceauşist. Raportul lui Tismăneanu nu a avut cine ştie ce ecou printre alegători. Dar tema anticomunistă s-a regăsit puternic în discursul electoral. Mai nou, România civilizată şi normală pregăteşte război cu România profundă, aia afectată de racile comuniste, asistenţiale, România care „nu vrea să muncească”, manelistă etc. Teze retrograde, primitive, nu vin întîmplător şi de la românii din străinătate. Programul studenţilor din străinătate (desfiinţat scurt şi definitiv în articolele lui Ciprian Şiulea) este un mare semn de neadaptare acolo – în loc să recunoşti că nu e mare lucru interesant de făcut în Vest, că majoritatea românilor îşi irosesc pregătirea în joburi de mare uzură şi fără viitor, că plecarea e fundamental o chestiune supravieţuire, nu de împlinire, mai bine te pretinzi un mare specialist şi începi să pretinzi statut privilegiat în ţară. Ministerul de Externe a avut o singură preocupare: stimularea unei pretinse „schimbări la faţă” nu de sus în jos, ci din exterior înspre interior.
Vasile Blaga a ţinut un discurs sentimental la gala LSRS, despre discuţii familiale cu băiatul său plecat la studii în străinătate şi care n-ar vrea să se întoarcă acasă. Dar dacă se întoarce acasă şi îi dă tata ceva de lucru (cum l-a ajutat şi pe ginerele său cu ceva contracte de pază privată la instituţii de stat, pe cînd era la Interne) e mai util ţării acel băiat bine pregătit? Traian Băsescu a anunţat chiar posturi de consilier pentru tineri eminenţi întorşi. Dar a mai spus ceva interesant – a tras de urechi o anumită parte a societăţii civile care l-a susţinut şi acum nu-l mai susţine. De aceea a îmbrăţişat complet aripa Baconschi, lăsînd-o mai moale cu aripa GDS – Tismăneanu.
Cu o zi înainte de gala LSRS, TVR difuza un material ciudat realizat de Monica Ghiurco, despre ameninţarea exterioară la adresa României, despre cum ruşii au vrut şi vor să dezintegreze România şi toate celelalte ameninţări tradiţionale (puteţi vedea aici). Teme naţionaliste şi neo-elitiste de diverse culori prezentate în numai cîteva zile de postul public. E ceva pus la cale, concertat? Ar fi o naivitate teribilă să credem asta. Ligile de studenţi străini cu idei interbelice, noile republici, documentare despre esenţa românească şi altele asemenea apar firesc ca o întoarcere la cea mai facilă soluţie: cînd nu mai poţi să te susţii, cînd nu mai ai argumente anticriză, cînd nu mai ai bani, conservi puterea prin metode ştiute şi verificate.
Jocul cu exteriorul, cu ce spun comisiile şi fondurile internaţionale, cu obsesia anticorupţie care pare toată stocată în Est, în timp ce în Vest stă mult mai nobilă civilizaţie financiară, nu e nou. Toate abuzurile se fac în numele instanţelor exterioare, mult mai credibile decît propriile forme de consultare, dezbatere. În fond e şi dilema pe care G.M.Tamas o expunea recent (aici), cu o Europă care pare anti-Orban, dar care vrea fundamental cam acelaşi lucru:
Aşa cum prim-ministrul atacă obsesiv venitul fără muncă, aşa cum insistă fără încetare pentru a dezmembra sistemul de alocaţii sociale, aşa cum îşi continuă demagogia întunecată împotriva subvenţionării – deoarece el a fost cel care a suspendat alocaţiile de şomaj, care a atacat pensiile, care a distrus sistemul de sănătate, şi care a restabilit aproape pe furiş sistemul de asigurări de sănătate private, într-un mod şi mai radical decât predecesorii săi neo-liberali [guvernul de stânga al lui Ferenc Gyurcsány] care visau să o facă, dar ale căror proiecte au fost împiedicate de către sindicate, la vremea respectivă sprijinite de Viktor Orbàn. Deci, nu există nicio divergenţă între guvernul lui Viktor Orbàn şi UE/FMI.
Orice formă de susţinere a unor proiecte împotriva legilor neoliberale a ajuns populism economic. Dacă spui că băncile sau companii private cu privilegii uriaşe date de stat lucrează împotriva cetăţenilor, atunci comiţi populism economic. Populismul naţionalist este în schimb la mare modă. Şi uite aşa o sindrofie cu studenţi români din străinătate ajunge să ocupe mai mult spaţiu decît dezbateri pe marginea privatizării sănătăţii. Cum scuturăm populismul local elitist-naţionalist şi globalizant (da!), cum îl rupem de legitimările pe care şi le ia de la măreţele instanţe vestice ale democraţiei şi civilizaţiei? Aici e marea bătălie. Încă o dată stînga estică e într-o situaţie fără ieşire, o dilemă care a mai marginalizat-o şi a mai deformat-o îngrozitor de cîteva ori de-a lungul istoriei.
Slide: Ciprian Mureșan – Sînge românesc
Un text foarte bun. Exact, politic. Felicitari!
Felicitari, dle. Rogozanu. Bisturiu precis. Diagnostic exact. Pacient surd.
un discurs resentimentar care tinde sa produca tocmai ceea ce acuza – condamnarea unor indivizi, de data aceasta studentii internationali. Condamnarea lor sub un nume unic doveseste o lipsa de discernamant intoleranta care, daca s-ar manifesta la nivel politic, ar degenera intr-un discurs extremist. Apoi, sofismul de a lua ca deja demonstrat ceea ce trebuie demonstrat – ca privatizarea sanatatii este un rau, ca raportul Tismaneanu este o eroare/oroare – face dintr-un forum al discutiilor unul al sentintelor.
In fine, nu poate fi vorba in Romania despre nationalismul emergent in Germania aflata in criza economica in anii 30. Aprecierea valorilor culturale si stiintifice ale unei tari nu este nicidecum o manifestare nationalista.
Populismul, de asemenea, s-ar cere mai clar inteles. Un discurs populist este cel care asuma sentimentele populare cele mai superficiale si, de aceea, cel mai larg raspandite. Aprecierea intelectualitatii nu este un astfel de sentiment, ba dimpotriva. Entuziasmante popular sunt cazurile in care intelectualitatea poate fi denigrata. In schimb, infierarea unor personaje politice este un sentiment popular, la fel si lipsa de respect fata de autoritatile statului, folosite inclusiv de domnia voastra in acest articol. Ca un amanunt, oare nu ar fi elegant si nepopulist sa folositi sintagma domnul Basescu si somnul Blaga? (putina adaptare la limbajul presei occidentale nu ar strica)
“Ca un amanunt, oare nu ar fi elegant si nepopulist sa folositi sintagma domnul Basescu si somnul Blaga? (putina adaptare la limbajul presei occidentale nu ar strica)”
DE CE? E ceva bursă Soros şi pentru “adaptare la limbajul presei occidentale”?
Ne lămureşte cuconu şi cu neşte cifre, please?
Mă Rogo mă, eşti prea negru, şi cu nasul nedemocratic de lat… hai te rog învaţă puţin manierele lu Bwana de la meritantul Levinsky… de-altfel, te orbanizezi, şi vei fi gaddafit!
mare dreptate ai Costi.Eu am studiat in Germania si traiesc cate 6 luni pe an in ambele tari si iti confirm integral teza. CIne si/agasit un job bun in strainatate nu se gandeste nicio singura clipa sa revina in RO. Doar frustratii care nu si/au gasit ceva ori farama cu iz intreprinzator care spera sa puna o afacere pe picioare. Restul declaratilor emise de acesti absolventi sunt loaze… cine nu crede il invit sa intre pe forumul ligii si se va convinge singur.
Studentii astia care vor (in aparenta) sa se intoarca in RO sunt loaze/frustrati pentru ca vor sa se intoarca, sau cum.
superb!
As spune si eu la fel ca ante-comentatorii mei: “superb”, “foarte bun”, “felicitari”, da’, dupa ce am citit zeci de articole scrise de Rogozanu, astazi, am ajuns la concluzia ca acest distins domn scrie pentru o anumita categorie de oameni, din care, din pacate, eu nu fac parte. Recuonsc ca nu am inteles nimic din articolul asta si, intr-o oarecare masura, am convingerea ca nici Rogozanu nu a inteles mare lucru din ce a scris, sau… ce a vrut sa transmita. Zic…
Mi se pare grăitor entuziasmul cu care LSRS vânează fotografii cu potentaţii momentului, certificări şi binecuvântări din parte instituţiilor statului, şi în general abnegaţia cu care se laudă cât de “recunoscuţi oficial” sunt – asta ca să cum spunem nimic despre alegerea dubioasă a Casei Poporului ca loc numa’ bun de înfăptuit Schimbare. Ar fi ei mai puţini eficace fără aceste lucruri? Nu cred. Sunt respectivele binecuvântări absolut necesare pentru a certifica activitatea LSRS, pentru a-I conferi legitimitate? Mă îndoiesc.
În condiţiile în care instituţiile statului sunt într-un profund faliment moral, în care de la preşedinte în jos se perpetuează o retorică a dispreţului faţă de competenţă şi professionalism, în condiţiile în care clasa politică a României pur şi simplu nu merită să îi fie căutată atenţia cu atâta disperare, explicaţia pentru atitudinea LSRS nu prea are cum să onoreze idealurile pe care aceasta pretinde că le reprezintă. Se pare că avem de-a face cu o complicitate la falimentul moral comis de politicienii ai căror oblăduire LSRS o curtează. Sau avem de-a face cu o îngrijorătoare lipsă de respect de sine, colectiv, a LSRS, ca instituţie – se va fi simţit nedemnă de a scoate chipu-i neprihănit în lume şi crede că poate exista în virtutea acţiunilor sale şi a valorii membrilor săi, având aşadar nevoie ca de aer să-i pună Patriarhia/Preşedinţia/Senatul mâna în cap. Sau avem de-a face cu un parvenitism pursânge, mioritic până în măduva intelectuală a oaselor.
Şi dacă tot vorbim de umorile paşoptiste ale LSRS, să nu uităm că paşoptiştii nu au înfăptuit revoluţia umblând cu limba scoasă după vorbele bune a işlicarilor vremii, nu căutau ahtiaţi aprobarea celor al cărui regim vroiau să-l înlocuiască…
Exact! Bine zis. Asocierea bucuroasa a LSRS cu institutiile actuale este turnesolul clar care arata cat de putin vrea schimbarea.
“să nu uităm că paşoptiştii nu au înfăptuit revoluţia umblând cu limba scoasă după vorbele bune a işlicarilor vremii, nu căutau ahtiaţi aprobarea celor al cărui regim vroiau să-l înlocuiască…”
LSRS ar trebui impiedicata in masa sa se intoarca in Romania, nu sunt adevarati !
Poate ai și ceva argumente în sprijinul contestării tale.
Sigur, e greu să demonstrezi cu argumente că nu ai înțeles nimic dar poate faci un efort.
vrei sa te convingi? intra pe forumul ligii si posteaza membrilor niste intrebari sincere…
felicitari pentru articol Costi, excelent punctat.
Acesti indivizi n-au nici o treaba cu identitatea nationala si cu statul national, pe care le jertfesc pe altarul solidaritatii paneuropene a rasei albe. Uitati-va la evolutia anumitor FCD-isti(http://mirceaplaton.com/html/articole_Putzi.html#_edn11) si amintiti-va ce a zis Maresalul Antonescu despre Horia Sima. Dupa Rebeliune, Antonescu a zis ca in primele zile de dupa abdicarea lui Carol II a trebuit sa se certe foarte mult cu Sima datorita faptului ca acesta din urma voia ca Romania sa se numeasca stat legionar, nu stat national-legionar, denumirea aleasa in cele din urma la inisitentele lui Antonescu. Istoria se repeta iar oamenii vin pe aceeasi filiera a internationalismului de tip fascist (a se vedea sprijinul pe care il primesc din zona de culoare verde). Doar ca de data asta tinta nu o mai reprezinta evreii ci pensionarii, handicapatii, bolnavii, cersetorii si toti amaratii.
Stimabile, dumneata produci valoare materiala in aceasta societate? Daca da, iti convine sa ti se opreaza jumatate din rodul muncii pentru acei “amarati” care sunt in puterea varstei si aleg sa traiasca din ajutorul social? Asta este problema.
Pentru aia care pot sa munceasca (au loc de munca decent, au varsta la care e normal sa munceasca si sunt sanatosi) si refuza nu. Pentru aia care nu pot sa munceasca, sau nu au unde sa munceasca, da. Problema e ca romanilor li se ia rodul muncii pentru supradimensionatele servicii secrete ale anticomunistului Basescu, pentru pensiile securistilor, si pentru sinecurile intelectualilor publici. Si, sa nu uitam, pentru bailout-uri. Iar apoi, cand nu mai sunt bani, se cauta tapi ispasitori. Daca nu s-ar privatiza in mod nesimtit profiturile, probabil ca ar fi destui bani si pentru categoriile defavorizate. Si oricum ar fi, problema este ca bogatia care exista, atata cata este, nu se imparte in mod corect. Deci asta e adevarata problema.
felicitari pentru articol.
Un articol plin de cuvinte sforaitoare si mult zgomot pt nimic. Plin de speculatii si sugestii “dejtepte” – ia sa puneti mana sa faceti ceva, ca asta e meteahna noastra, dai in altii de care habar n-ai in loc sa faci ceva pt restul lumii. Maestre…
Discursul naționalist apare la televiziuni foarte des. Toți sunt “mari români”.
De exemplu, la Antene se practică naționalismul (uneori chiar xenofob – ex: Badea). Dar a existat o scăpare: o emisiune interesantă a lui Valentin Stan în care spune niște chestii interesante despre secui… poziție total diferită de generalitatea xenofobă numită Antena 3.
http://www.youtube.com/watch?v=0crVowKpTaQ
Eu nu zic să nu fim patrioți. Trebuie să fim!!! Dar să fim și lucizi! Să nu spunem că poporul maghiar a fost ridicat de austrieci!!! Am auzit remarca asta la Antene!!! Ăia nu cunosc istorie!!! Nu au auzit de Regatul Arpadian, întemeiat la anul 1000, pe vremea în care despre o revoltă a vlahilor în Thessalia auzim în cronicile lui Kendrenos și Kekaumenos, dar despre români încă nimic, să nu discutăm despre un stat al acestora.
Ungaria între 1000 și 1526 (Mohaci) a fost unul din primele regate ale Europei, atât ca putere cât și ca importanță. Deci să nu exagerăm cu ideea că austriecii au făcut Ungaria (ce-i drept că între 1526 și 1867 – când reapare sub forma Transleitaniei – Ungaria nu există, iar sub această denumire reapare doar în 1919)!!!
Revenind la subiect… acea emisiune a fost interesantă, dar mai interesantă a fost scăparea Antenei 3! Poate că nu au realizat că subiectul se opune discursului lor general: Noi nu ne vindem țara!!! Mai ales când ei pupă dosurile liberalilor (adică a celor care vând țara)!!!
Discursul “Noi nu ne vindem țara!” este interesant când vine de la cei care au distrus industria și agricultura țării (mă refer la toate guvernările postdecembriste). Când vine de la cei care întrețin sărăcia și aservirea cetățenilor. Nu sunt curios de dușmanii istorici. Istoricii au obiceiul să vadă dușmanii din trecut (“dușmanul istoric”) fără să privească DUȘMANUL DIN PREZENT! Cu alte cuvinte, ei vânează fantomele trecutului (de exemplu crimele comunismului) fără să privească crimele care au loc sub ochii lor.
Încet din trecut rămân doar reprezentările trecutului… fantome (făcând referire la Imaginația lui Sartre) care bântuie prezentul prin actualizări de tot felul. Nu putem să aducem Trecutul aici, putem doar să înviem spectre ale acestuia, imagini trunchiate, multe departe de realul incipient, dar prezente în realitatea noastră, în reprezentările noastre.
Grecii vedeau istoria ca fiind o artă (creație) patronată de Clio. Dacă este să-l ascultăm pe Socrate (Platon), atunci arta este o minciună, un fals. Nu poți să aduci revoluția din 1789 în prezent, ea a fost atunci. Ceea ce poți actualiza este doar o reprezentare a revoluției, deci un fals. Iar minciuna (arta, reprezentarea) nu are ce căuta într-o Cetate care caută Adevărul. Totuși, arta poate avea un țel moralizator (Aristotel). Însă, să nu încurcăm veridicitatea unei povestiri cu sensul moral al acesteia. O povestire chiar dacă vine cu o lecție moralizatoare sau legitimatoare, nu înseamnă că vine cu Adevărul.
Romantismul străbate și el timpul. Miturile fondatoare ale Europei tind să înlocuiască paradigma națională, cu toate că nu înlocuiesc paradigma romantică. Aici istoria cade într-un nou romantism (într-o nouă construcție). Dar Europa, care pornește de la CECO și de la Piața Comună, nu reușește să devină Cetate! Chiar dacă există “istorici de curte” care doresc această transformare sub spectrul unui nou romantism istoriografic.
Trecând de la istorie ca și construcție la istorie ca și voce purtătoare de morală, trebuie să fim din nou precauți. Spre exemplu, istoriografia ultimilor ani incriminează comunismul. Totul devine sumbru în “lagărul socialist”. Da… istoria este scrisă de învingători, să nu uităm că învingătorii au de partea lor Morala (instrumentalizează morala), nu cei înfrânți. Să nu uităm că lumea capitalistă a avut la rândul său monstruozități. Negrii au avut de luptat pentru drepturi în SUA. În Canada băștinașii au fost discriminați. În Australia boșimanii erau vânați precum animalele sălbatice, se organizau adevărate “vânători de duminică”. Nu vorbesc despre secole de mult apuse, ci despre ultimele decenii. Învingătorul este descris în culori frumoase, capitalismul este desenat cu față umană. Mai mult, și America a avut torționarii săi. Amintiți-vă vânătoarea de comuniști din anii ’50. Priviți Guantanamo astăzi! Este frumos să vorbești de gulagul sovietic fără să vezi rezervațiile de amerindieni, cartierele din tablă, sau cele de rulote. Fără să vezi foametea, oamenii fără locuințe, fără locuri de muncă. America s-a născut prin nimicirea unor populații. Războiul de secesiune a însemnat confiscarea multor proprietăți private fără despăgubire chiar de cei care urlă astăzi vehement în apărarea proprietății. Este inuman Canalul Dunăre-Marea Neagră, dar este uman să lași oamenii sub poduri, fără loc de muncă, fără acoperiș?
Culianu (Eros și Magie în Renaștere) a văzut fața “nevăzută” a ambelor lumi (comunistă și capitalistă) și s-a speriat… a realizat că de fapt sub două măști aparent diferite se ascunde o singură lume ca scopuri – Puterea (și Foucault discută despre relațiile de putere, iar Agamben ne vorbește despre suveran – indiferent de forma în care se metamorfozează acesta – ca fiind vârcolacul din Cetate). Statul temnicier (totalitar) pe de o parte și cel vrăjitor (capitalist, greșit spus democratic) pe cealaltă. Două lumi la fel de dure și abominabile.
Este frumoasă chestia: “cine își uită trecutul nu are dreptul la prezent”. Acest lucru este pus pe tapet de către istoricii naționaliști.
Dar oare chiar acela este Trecutul?
“Grecii vedeau istoria ca fiind o artă (creație) patronată de Clio.” – actualmente, termenul inseamna, la origne, “cercetae”. Tocmai de-aia Herodot “parintele istoriei” (Ciero) finca shi-a numit cartzile”istorii”, adica “crcetar” (desprerazboiale greco-persane).
Asemenea,termenl grecpentru “arta” este “techne”, si el se opne lui “episteme” prin aceea ca iomplica ceva mai mult “materialitate” (incluiv “lucru manal) decat alalalt.
Un pic de etmologie shi de “arheologie” a termenilor nu stric nimanui.
Ca venise vorba, pentru domni ca Tucidde sh Polibiu, istoria este un soi de shtiintza a “universalului” menita sa educe shi edifice mintea omului politic shi a ghinararului (care in epoca, se cam confundau). Care, daca nu o cunoashte, poate scoate din el tot soiul de bazdaganii logice. Cam ca domnii din ziua de azi. Ca venise vorba.
PS Pentru “creatzie” in greaca avem un termen foarte romanesc: “poesis”.
Da… este o chestie frumos explicată și de Adelina Piatkowski în introducerea la Vol I din Herodot (Herodot, “Istorii”, Vol. I, Editura Teora, București, 1998.).
f bun
Definiţia cuvântului populism în DEX este: atitudine favorabilă satisfacerii dorințelor poporului, chiar în detrimentul intereselor reale ale acestuia. Dacă acceptăm asta atunci “populism” şi “democraţie” sunt practic echivalente. Opusul populismului ar fi ignorarea dorinţelor poporului de către elite, care ştiu mai bine şi nici n-au nevoie să se explice – adică să convingă poporul. De fapt exact asta se întâmplă acum la noi şi aiurea.
Cred că nu ar trebui să acceptăm demonizarea populismului şi echivalarea acestuia cu demagogia. Uneori, ba chiar de multe ori, poporul chiar are dreptate şi ce vrea e în interesul lui chiar dacă elitele nu sunt de acord. De exemplu acum elitele economice insistă pe austeritate dar asta loveşte în toată lumea (e drept că în cei săraci mai mult). Politicile “populiste” care ar ţinti reducerea şomajului, mărirea veniturilor obţinute prin muncă, o redistribuire mai puternică etc. ar rezolva de fapt criza dar elitele se opun categoric chiar dacă e şi în interesul lor.
Dacă acceptăm asta atunci “populism” şi “democraţie” sunt practic echivalente. Opusul populismului ar fi ignorarea dorinţelor poporului de către elite, care ştiu mai bine şi nici n-au nevoie să se explice – adică să convingă poporul. . Putem sa nu fim de acord ? In sufletul sau singuratic chiar si Popeye, acolo, la Cotroceni, ne vrea binele.
De fapt exact asta se întâmplă acum la noi şi aiurea.. Eee… aici vei fi combatut vartos.
Oricum, domnul Rogozanu nu clarifica suficient de bine termenii. Acesti indivizi despre care vorbiti nu au in realitate nicio treaba cu nationalismul autentic. E nationalist Neamtu care zice ca trebuie sa eutanasiem Miorita in numele eticii tranzactioniste si sa inlocuim ciobanasul cu cowboy-ul? E nationalist Papahagi care zice ca trebuie sa renuntam la nationalism in numele integrarii europene? Si unde altundeva decat in publicatia GDS-ului isi exprima ideile respective? Ca atare, comparatia cu Orban, daca tine, tine pana la un punct, cred eu. Cred ca singura motivatie a acestor indivizi este oportunismul pus in slujba capitalului transnational si a noilor forme de imperialism. Sub raport ideologic nu avem de-a face cu nationalism, ci cu un imperialism cultural neopasoptist si fascizat. O pseudodreapta internationalista. Nu de la natiune se revendica acesti indivizi, ci de la “civilizatia europeana” a carei esenta o identifica cu dominarea celui mai slab (“lenes”) de catre cel mai puternic prin mecanismele pietei globale. Iar prin aceasta “civilizare revolutionara” sunt distruse structurile organice si institutiile traditionale ale Romaniei profunde, sau, mai bine zis ce a mai ramas din ele. Iar aici nu e vorba de manele, ci de istoria si de civilizatia romaneasca si deci, in ultima instanta, de civilizatia europeana, inlocuita cu noua barbarie civilizata sau cu “civilizarea prin barbarie”. Asadar, in ceea ce ma priveste, acesti indivizi sunt niste manelisti culturali. Dar nu manelisti muritori de foame. Ci lautari bine platiti, cu BMW-uri, care canta pe la mesele mai marilor de pe la Berlin, Washington si de prin alte parti. Si nu imnul national il canta pe acolo, ci Deutschland, Deutschland uber alles.
bine spus: lautari bine platiti! Chiar asa sunt, iar nota de plata achitata acum din portofele externe, va fi platita in final, cu virf si indesat, prin jupuirea bietei Mioritze.
Foarte bun diagnostic Costi… de sigur unul din cel mai bun articol despre acest subject publicat în CA… Bravo…
dixit:”As spune si eu la fel ca ante-comentatorii mei: “superb”, “foarte bun”, “felicitari”, da’, dupa ce am citit zeci de articole scrise de Rogozanu, astazi, am ajuns la concluzia ca acest distins domn scrie pentru o anumita categorie de oameni, din care, din pacate, eu nu fac parte. Recuonsc ca nu am inteles nimic din articolul asta si, intr-o oarecare masura, am convingerea ca nici Rogozanu nu a inteles mare lucru din ce a scris, sau… ce a vrut sa transmita. Zic…”
“Bisturiu precis. Diagnostic exact.”
Pacientul real nu e nici surd, nici inert. Este doar zglobiu fugit la un megaconcert de manele cu iz, momentan, simfonic şi având cu totul şi cu totul alte preocupări induse …
Nici simulacrul de dirijor nu e surd, dimpotrivă aude visceral, este înspăimântător de eficient, are resurse majore şi nu vrea, sub nici o formă, să se dea de la pupitru …
Mulţumesc pentru excelenta analiză!
Pingback: Nimic nou sub soare (mai răsfiraţi, tovarăşi, mai răsfiraţi_2)! | Vultureşti
“Stiu ca suna socant, dar nu se poate nega ca Stalin a avut o Weltanschauung si a fost, in felul sau, un intelectual. Unul autodidact, homicid, liberticid si fanatic, dar un intelectual. Nu fusese si Engels in fond un autodidact? Tot astfel, nu putem ignora afinitatile dintre bolsevism si traditia radicalismului politic si filosofic, occidental si rus.” (Widerholungszwang Tismaneanu).
Se intelege, autodidactul este dusmanul. Iar Liga Studentilor Romani in Strainatate (les enfants sages) ne poate pazi de autodidacti.
Pingback: Student român în străinătate: viciul lui Păturică sau virtute profesională? | Andreea Paul
“în loc să recunoşti că nu e mare lucru interesant de făcut în Vest, că majoritatea românilor îşi irosesc pregătirea în joburi de mare uzură şi fără viitor”
Hmm, pe ce va bazati cand scrieti aceste lucruri? In alta ordine de idei, “majoritatea” e un cuvant periculos. Uniformizeaza.
Ai observat corect că e o absurditate să spui că băsescienii sînt naţionalişti cîtă vreme cer renunţarea la suveranitatea naţională în numele Statelor Unite al Europei, dar asta nu te împiedică să mergi mai departe cu discursul ăsta. N-o să laşi chestii mărunte precum realitatea să-ţi strice un articol frumos.
Pingback: Il mito del fannullone greco
Pingback: Gregos preguiçosos! O preconceito ideal | bidonvilleportugais