Birocrația excesivă, incompetențele și ilegalitățile dintr-un proiect POSDRU m-au determinat să îmi dau demisia, luni, 17 oct., anul de grație 2011. În rândurile următoare, voi încerca să demantelez câteva probleme dintr-un proiect cu finanțare UE, în speranța că se vor găsi soluții pentru o gestionare mai eficientă a acestor fonduri, care ajung în mică măsură la beneficiarii vizați.
Timp de 6 luni am lucrat part time ca Responsabil Comunicare la Asociația Amare Prhala („Frații noștri”), partener în cadrul unui proiect demarat din septembrie 2010: „Crearea şi funcţionarea structurilor de asistenţă axate pe ocuparea forţei de muncă – Centre de incluziune socială pentru persoanele de etnie romă” – ID 62509, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cu o perioadă de implementare de 36 de luni. Proiectul este implementat de către Asociaţia Pakiv România, în parteneriat cu Asociaţia Amare Prhala Cluj-Napoca, Asociaţia DIVERS Târgu Mureş, Agenţia pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Pro Diversitate Bucureşti şi Mesogeiako Symvouleftiko Systema S.A. Atena.
După cum se poate vedea pe site-ul CIS-ROM.ro proiectul are o finanțare de 20 de milioane de lei și presupune crearea a 7 Centre de incluziune socială pentru persoanele de etnie romă (pe scurt, CISPER). Amare Prhala, partener în proiect în schimbul a câteva sute de mii de euro, funcționează în cadrul CISPER NORD-VEST. Dacă la nivel național se urmărește plasarea a 1.200 de oameni,CISPER NORD-VEST are ca obiectiv plasarea pe piața muncii a 72 de persoane de etnie romă. Însă se derulează și activități care așează într-o sferă mai largă targetul de ocupare. Asta presupune campanii culturale, educative, pe sănătate, legate de locuire, prin realizarea unor deplasări în comunități, conferințe, evenimente culturale, studii etc.
Demersul meu public este axat, în principiu, în următoarele direcții: sesizări adresate Autorității de Management POSDRU (alertă nereguli), Inspectoratului Teritorial de Muncă Cluj (munca la negru) și alertarea opiniei publice asupra risipei presupuse de astfel de proiecte gândite dezastruos, implementate deficitar, sufocate de birocrație.
Trebuie specificat din start că sunt mândru de activismul meu recent pro-rom, critic la adresa lipsei unor politici publice coerente de incluziune socială a romilor. Critica din articol nu este nicidecum îndreptată împotriva romilor în ansamblu și nici nu are cum, ci vizează funcționarea deficitară a unui proiect cu finanțare europeană, situație susceptibilă a se găsi în alte proiecte de acest fel. În câteva luni de când sunt implicat în campania activistă legată de Pata Rât, groapa de gunoi a orașului Cluj, unde sunt comasați într-un ghetou aproximativ 2.000 de etnici romi, am reușit să produc ca PR, datorită mesajelor și evenimentelor organizate, mai bine de 250 de materiale în media locală și regională. Din cauza birocrației proiectului, două treimi dintre produsele mediatice vin prin Grupul de Lucru al Organizațiilor Civice (gLOC). gLOC este o structură informală, fără statut juridic, care grupează activiști, universitari și artiști, și care a permis o mai mare elasticitate în realizarea demersurilor de alertare a autorităților cu privire la pericolul segregării rezidențiale și la lipsa unui trai decent într-un mediu izolat și toxic. Acest grup de inițiativă ar fi putut funcționa și în cadrul CISPER, dacă astfel de proiecte ar fi mai bine gândite, mai ales că tratează probleme de maximă importanță cu privire la excluziunea socială a romilor.
Drumul scurt spre ilegalitate
Lipsa unei strategii de plasare din partea CISPER NORD-VEST, restrângerea pieței muncii în urma crizei, apetența scăzută a firmelor în angajarea unor etnici romi în lipsa unor stimulente financiare pentru angajatori (facilitate prezentă în alte proiecte), obișnuința multor romi de a lucra într-o economie gri, informală, au condus la discuții în Centru despre variante neortodoxe de plasare, mai ales că până acum câteva zile existau 0 plasări. Devoalând astfel de mecanisme, mă asigur că verificări viitoare vor conduce la plasarea în regulă nu doar în acest proiect, ci și în altele. Dar cum poți plasa oameni ilegal fără să fii prins? Se poate dacă propui unei firme de construcții angajarea fictivă și temporară, timp de o lună, a unor etnici romi pentru a fi îndeplinit targetul centrului de plasare, urmând ca Amare Prhala să plătească angajatorului cheltuielile sociale ale angajaților și un bonus pentru angajator (am fost martor la o astfel de încercare). Se mai poate prin înființarea unei firme „fantomă” care să angajeze formal etnici romi pe care îi cunoști cu scopul de a raporta angajări. În acest sens, au fost discuții în Centru care nu s-au concretizat datorită lipsei de unanimitate dintre colegi. Mai este un aspect, plasarea se face pe baza unor informări și consilieri din partea unor persoane abilitate. Așa cum CISPER NORD-VEST nu are un certificat din partea Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă – Cluj, și un personal abilitat în acest moment pentru prestarea unor servicii de consiliere, sunt sigur că și în alte proiecte se poate întâmpla la fel. Dobândirea acestor competențe e relevantă pentru că munca de consiliere poate fi făcută de „specialiști”, ipotetic vorbind, în silvicultură sau aeronautică. Pentru că într-o perioadă două persoane își dăduseră demisia din cauza unor defecțiuni majore de funcționare a Centrului, a fost plătit ilegal un funcționar public, din afara proiectului, desigur, care să realizeze fișe de informare și consiliere a unor etnici romi.
Incompetențe: etnie vs. clasă?
Deși „40% dintre romi nu au lucrat niciodată”, potrivit Alianţei Civice Democrate a Romilor (ACDR), cred că aceste proiecte trebuie gândite integrat, asemenea altor programe existente pe sănătate, educație și locuire, care iau în calcul pentru o mai mare eficiență mai mulți parametri ca cei enumerați, dar se și adresează mai multor etnii. Astfel de proiecte de ocupare nu trebuie concentrate exclusiv asupra etnicilor romi în ceea ce privește activitatea de plasare, deși cred că trebuie să ia în calcul acest grup etnic într-o proporție considerabilă, datorită situației deplorabile în care trăiesc marea majoritate a comunităților de romi. Pericolul acordării unor finanțări importante (repet, valoarea proiectului este de aprox. 5 milioane de euro) pe criterii etnice poate conduce la acapararea fondurilor în lipsa unor competențe specifice, doar pe baza apartenenței unor asociații la etnia romă. În plus, nu etnicii romi din categorii defavorizate ajung să beneficieze de finanțări, ci romi din clasa mijlocie sau superioară, iar inegalitățile din interiorul etniei rome sunt imense, mai pregnante decât la majoritari.
Ca să dau câteva exemple: Pavel Doghi, directorul Centrului, își angajează familia. Soția este asistent, fiul șofer. Directorul nu și-a încheiat studiile gimnaziale, ceea ce conduce la o anumită dificultate în implementarea unor cerințe ale proiectului, specifice muncii manageriale, care necesită putere de abstractizare, reflecție, analiză strategică etc. Familia sa vine rareori la muncă, cam o dată la câteva săptămâni, ceea ce presupune o încărcare cu alte responsabilități pentru restul angajaților. În acest context, Eniko Vincze, care ocupă funcția de director științific (proaspăt demisionar și ea), profesorul universitar de la care am învățat cel mai mult în viața mea, deși nu am fost la nici un curs de-al ei, depune o muncă triplă pentru a suplini lipsa de implicare și de competențe. În cazul altei familii de romi, a fost deconcertant pentru colegi să vedem o persoană angajată, dar în locul ei să îi vină fratele. Într-o vreme se întâmpla să vină două zile unul, o zi altul… ceea ce dăuna activităților echipei. Situația s-a reglat în urma angajării amândurora! Fratele este angajat ca responsabil cultural fără a fi organizat evenimente culturale în slujbele anterioare, ori măcar să aibă o minimă tangență cu acest domeniu. Când i-am reproșat acest lucru, mi-a întors-o spunând că a organizat „ședințe” (?!) la Consiliul Județean și Prefectură. La fel s-a întâmplat și la alte centre din proiect, etnia, relațiile de rudenie, gradul de subordonare față de „șef” fiind mai relevante decât competențele. Această practică este subsumabilă unei tradiții cutumiare rome, patriarhale și inegalitare, dar care nu e specifică, bineînțeles, acestei etnii, doar vedem destule exemple similare în spațiul românesc. Atâta doar că, din ce am observat, în rândul romilor frecvența unor practici cutumiare de muncă, în contrast cu cele contractuale, este mai mare.
Birocrație sufocantă și activități inutile de bifat targeturi
Evenimentele necesită concepte, rapoarte, planuri de activități, liste de semnături, invitații, comunicate de presă, note de fundamentare, fotografii, printscreenuri, pliante, flyere, studii, conferințe de presă etc. etc. Activitățile cerute sunt adesea inutile. Astfel, deși principalul target este legat de plasare, CISPER N-V este obligat de Asociația Pakiv, care gestionează proiectul, să organizeze evenimente culturale săptămânale. Nu există însă în România nicio instituție culturală de profit, cu un buget mult mai amplu, care să organizeze evenimente culturale săptămânale și care să fie atât de variate (Ziua Lăutarului Rom, Ziua Cadrelor Didactice, Ziua Atestării Romilor etc.). În detrimentul calității evenimentelor și a focusului principal al proiectului, acestea necesită birocrația supradimensionată amintită și muncă făcută în pripă: achiziții, invitații, comunicate, plată prestări servicii, catering, concepte, agende, rapoarte… Însă cel mai grav aspect, pe care îl voi detalia cu altă ocazie, este schimbarea regulilor din mers de către birocrații „superiori” (PAKIV, POSDRU), ceea ce presupune refacerea documentelor în funcție de noile reglementări.
Soluții
CISPER NORD-VEST nu a avut o strategie de ocupare. Am propus câteva idei colegilor din Amare Prhala pe care le voi detalia însă într-un alt articol sau document, relevant poate mai ales că nu se adresează doar unor probleme specifice Clujului (de ex., comunitățile de romi de lângă groapa de gunoi de la Pata Rât), ci există soluții gândite la nivel național. Cât despre câteva dintre chestiunile semnalate, soluțiile pe care le voi schița nu sunt atât de complicate, iar unele se subînțeleg în urma criticilor pe care le-am adresat funcționării acestui proiect. În primul rând, este necesară simplificarea procedurilor birocratice, care ocupă mai mult de jumătate din munca propriu-zisă. Iar în al doilea rând, este importantă abordarea acestor proiecte și definirea problemelor în termeni sociali, abia apoi în termeni etnici. În cazul acestui proiect, am în vedere lărgirea grupurilor țintă dincolo de etnie, în programe integrate de locuire, educație, ocupare etc. În al treilea rând, este necesar, așa cum se întâmplă oricum în destule proiecte, implicarea unor oameni din grupurile țintite în implementarea proiectului, reducând din numărul sau salariile „specialiștilor” și birocraților remunerați.
Sunt conștient că tipul acesta de critică, de (fost) insider, este singulară pentru spațiul românesc, în condițiile în care salariile mari, obișnuința cu neregulile care ne tasează simțul responsabilității, tradiția autohtonă a pasivității și multe altele îi determină pe cei care beneficiază financiar de proiecte europene să treacă sub tăcere gravele disfuncționalități întâlnite. Însă speranța mea este ca gesturi simple de acest fel de alertare a opiniei publice să se multiplice pentru a diminua din corupția generală. Doar o masă critică de presiuni poate determina o eficiență mai mare a proiectelor cu finanțare europeană și care să atingă în mod real categoriile defavorizate, dincolo de gargara discursivă a integrării sociale. Altfel, vor fi sifonați, ca până acum, o grămadă de bani publici, care ajung în buzunarele unor birocrați.
