Anticomunismul este o unealtă a luptei de clasă împotriva lucrătorilor. El încearcă să justifice toate politicile statului impuse în favoarea capitalului și să normalizeze inegalitățile de clasă. Acest lucru reiese foarte clar din inițiativa legislativă a USR din decembrie 2025 care propune închisoare de la 3 luni la 3 ani pentru cei care promovează în public idei, concepții sau doctrine comuniste, și închisoare de la 3 la 10 ani pentru inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter comunist. Aceasta s-ar aplica tuturor partidelor, asociațiilor, fundațiilor care urmăresc organizarea socială lipsită de clase, deținerea în comun a mijloacelor de producție, repartiția bunurilor în funcție de nevoi. De asemenea, anticomunismul se manifestă în felurile recente în care guvernanții argumentează pentru: continuarea demantelării proprietății publice, vânzarea unor pachete de acțiuni din companiile de stat, reducerea riscurilor investiționale ale capitalului privat prin parteneriate public-private. Anticomunismul se manifestă și în reaccentuarea ideii false că muncitorul e de vină, că angajații nu lucrează suficient și eficient și, deci, nu merită să aibă venituri din care să poată acoperi coșul minim decent de consum în România.
DE CE ESTE NEVOIE AZI SĂ DENUNȚĂM ANTICOMUNISMUL MAI FERM CA NICIODATĂ?
Chemăm la denunțarea fără echivoc a discursului și practicilor anticomuniste, care de trei decenii și jumătate mențin consensul pentru politica axată pe interesele capitalului și delegitimează orice încercare de organizare a celor care muncesc.
Ne aflăm într-o situație foarte gravă, într-o perioadă de militarizare extremă, care nu înseamnă doar înrăutățirea condițiilor materiale ale oamenilor, ci și recesiune economică de pe urma măsurilor coaliției guvernamentale PNL-USR-PSD-UDMR. Alegerile anticipate la care se preconizează susținerea partidului AUR de către marea majoritate a populației nu sunt o ieșire din această situație. Toate aceste partide, și cele de la putere și cele din opoziție, sunt partide anticomuniste. Toate vor continua militarizarea și menținerea inegalităților de clasă. Diferența între ele este că partidele din coaliție vor să sprijine în continuare capitalul străin și multinaționalele, iar AUR este dedicat burgheziei locale și caută susținere populară prin anti-progresismul său cultural, adică prin invocarea valorilor tradiționale. Niciuna dintre aceste două facțiuni de dreapta – dreapta neoliberală și dreapta naționalistă – nu este interesată de crearea de condiții de trai decente pentru toți oamenii. Urmărirea interesului capitalului nu poate aduce bunăstare socială și viață demnă pentru toată lumea!
Avem nevoie de o alternativă reală la situația de față. Avem nevoie de decizii politice ale statului în favoarea lucrătorilor și de măsuri radicale care pot îmbunătăți accesul la locuri de muncă cu salarii adecvate, la locuințe publice și energie cu costuri reduse, la servicii de transport, sănătate și educație publică de calitate.
Doar o astfel de alternativă poate să refacă încrederea oamenilor în democrația politică, asigurând condiții pentru funcționarea democrației economice și a democrației sociale. Doar o astfel de alternativă va putea lucra, împreună cu alte inițiative similare de pe glob, pentru restaurarea unei ordini mondiale bazate pe cooperări economice și relații diplomatice care exclud posibilitatea războaielor și fac inutilă militarizarea.
De aceea sunt importante azi toate acțiunile comune ale grupărilor de stânga socialistă, care arată că există o speranță în construirea acestei alternative. În calea construirii acestei alternative reale, care să pornească de la problemele concrete ale celor mai trudiți și săraci dintre noi, se află anticomunismul ca ideologie și practică a puterii, manifestate la nivel politic, economic și social.
ANTICOMUNISMUL: PRACTICĂ ȘI IDEOLOGIE CARE DEMANTELEAZĂ SOCIALISMUL
Anticomunismul a fost ideologia dominantă a tranziției de la socialismul de stat la capitalism. Iar discursul anticomunist și cel neoliberal-capitalist au coexistat de la începutul tranziției. În aceste ideologii, vocea omului simplu este eliminată în favoarea elitelor, iar valori precum demnitatea umană și libertatea sunt definite exclusiv în termeni de protecție a proprietății private și de emancipare prin antreprenoriat. În acest sens, bunăstarea și libertatea ajung să fie confundate cu politici economice precum liberalizarea pieței și intervenția minimă a statului. Discursul public anticomunist de la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000 a fost utilizat ca instrument de excludere și marginalizare a memoriilor alternative care chestionau direcția tranziției. În numele anticomunismului s-a încercat chiar scoaterea dreptului de vot al celor în vârstă. Intelectualii anticomuniști au câștigat legitimitate politică în perioada tranziției prin adoptarea unui discurs importat de dreapta, capitalist și neoliberal. În acest discurs, „mentalitatea comunistă” era considerată inadecvată unui sistem democratic, iar oricine era nemulțumit de efectele tranziției era denumit „nostalgic”.
În anii 1990 și 2000, practica anticomunistă a însemnat demantelarea economiei și statului socialiste. Aceasta a constat într-o serie de măsuri de devalorizare și apoi de privatizare a întreprinderilor industriale, a turismului, a băncilor, a stocului de locuințe și a terenurilor agricole sau de eradicare a sistemului de planificare economică și teritorială. Aceste transformări au afectat negativ milioane de persoane care și-au pierdut locurile de muncă, rezultând în exodul emigraționist care plasează azi România pe locul întâi în UE în privința migrației muncii către alte țări. În educație și sănătate au început să apară prestatori privați de servicii. A avut loc retrocedarea proprietăților naționalizate de statul socialist fără a lua în considerare dreptul de uzufruct al celor care au locuit vreme de decenii, iar evacuările vechilor chiriași au lăsat mulți oameni fără adăpost adecvat.
Anticomunismul a fost instituționalizat ca o cultură a puterii. În 2005 s-au înființat Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, iar în 2006 Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste, care acționează ca piloni principali în întărirea și intensificarea discursurilor și practicilor politice și economice anticomuniste. Anticomunismul a susținut lustrația, adică eliminarea agenților și colaboratorilor Securității, precum și a activiștilor de partid din funcții publice, însă noua securitate a statului postdecembrist are în prezent mai mulți angajați. Datorită influenței anticomunismului, discursul public și politic despre trecutul recent s-a construit în termeni de condamnare și nu în termenii unei judecăți echilibrate, prin dezbateri despre experiența istorică și recuperarea critică a valorilor socialismului de stat pentru construirea unui viitor mai bun, mai prosper și mai democratic pentru toți.
Sub protecția culturii oficiale anticomuniste, extrema dreaptă a început încă din anii 1990 recuperarea legionarilor și a figurilor fasciste, ajungând în prezent aproape de centrii puterii. Reapariția fascismului este legată direct de anticomunism.
ANTICOMUNISMUL CA PRACTICĂ ȘI IDEOLOGIE ÎN TIMPUL CRIZEI FINANCIARE ANTERIOARE
Anticomunismul, ca practică, a continuat și în perioada crizei financiare din 2008 și după, odată cu așa-numita reformă a statului, cu măsuri de austeritate precum tăierea salariilor cu 25%, reducerea investițiilor în sistemul public de sănătate și atacurile violente împotriva sistemului de protecție socială. Apoi, măsurile anticomuniste s-au extins prin liberalizarea sectorului energetic, inclusiv cel de stat, dar și prin presiuni în vederea extinderii sistemului privat de pensii.
În paralel cu aceste măsuri, ideologia anticomunistă s-a accentuat și a luat noi forme. În contextul adoptării Legii 217/2015, au existat amendamente din partea PNL care au solicitat includerea comunismului alături de fascism și legionarism. În 2019, USR a depus prima sa propunere legislativă de criminalizare a comunismului, revenind cu o încercare similară în 2025.
Asta după ce, în iulie 2025, un sondaj INSCOP, realizat la comanda IICCMER, arăta că aproape 56% din populația României consideră că socialismul de stat a fost un regim bun sau mai bun decât cel actual. INSCOP explică procentajul ridicat prin faptul că persoanele care și-au exprimat o părere pozitivă despre socialismul de stat provin din urbanul mic sau din mediul rural, cu venituri reduse. Acest tip de explicație, care se folosește de proveniența și statutul economic al respondenților ca bază pentru condamnarea opțiunii politice a acestora, arată judecata clasistă și elitistă pe care se fundamentează discursul anticomunist. Pentru noi, însă, și pentru cei cuprinși în cei 56%, acest rezultat este o consecință concretă a politicilor, măsurilor și crizelor capitalismului care, lovind în statul social și scâzând prețul forței de muncă, au condus la precarizarea celor mulți și la ascensiunea celor puțini.
MĂSURI ANTICOMUNISTE ÎN MOMENTUL DE FAȚĂ
Recent, anticomunismul se manifestă într-o nouă serie de măsuri antisociale, care agravează condițiile de viață austere ale lucrătorilor. Statul capitalist a decis încă o dată că rolul său social, ce amintește de valori socialiste în organizarea economiei și politicului, a producției și reproducției sociale, trebuie redus și mai mult.
Politica de austeritate începută în 2025 acționează prin înghețarea salariilor și creșterea necontrolată a prețurilor. Se urmărește disciplinarea și vulnerabilizarea tot mai puternică a lucrătorilor. Planurile de a continua și extinde aceste măsuri timp de mai mulți ani lovesc încă o dată în clasa lucrătoare, în timp ce capitalul rămâne protejat față de impozitarea profitului și a cifrei de afaceri.
În plus, cheltuielile publice cu înarmarea cresc deficitul public și adâncesc datoria guvernamentală. Ele se fac în detrimentul investițiilor în servicii publice în educație, sănătate și locuințe și contribuie la extinderea sectorului privat în aceste domenii. După ce a privatizat aproape tot ceea ce au creat oamenii muncii în perioada socialismului de stat, recent, statul vrea să facă și mai puține investiții în construirea de locuințe, spitale, școli, teatre, biblioteci, sau chiar în drumuri și facilități de transport public. Și vrea să se retragă și mai mult din economie, transporturi și sectorul energetic în primul rând, rămânând doar un factor decizional pus în slujba sectorului privat. Acest stat își întărește capacitatea militară care poate fi îndreptată nu doar împotriva unor inamici externi, ci și împotriva celor care vor îndrăzni să se revolte față de nedreptățile cumulate cu care se confruntă.
ANTICOMUNISMUL ÎNDREPTAT ÎNSPRE TRECUT, PREZENT ȘI VIITOR
Anticomunismul a constituit, deci, de-a lungul a trei decenii și jumătate, ideologia dominantă de legitimare a capitalismului. Prin justificarea măsurilor politice și economice în favoarea capitalului, această ideologie a susținut procesul de formare a structurii de clasă în societatea românească postsocialistă. Astfel, clasa celor care au acumulat capital sau aspiranții la acest statut (investitori, patroni, proprietari de terenuri și locuințe etc.) a beneficiat de autoritatea conferită de anticomunismul legitimat instituțional. Pe de altă parte, cei nevoiți să-și vândă forța de muncă pentru a trăi, cei din clasa muncitoare, au fost stigmatizați în discursul anticomunist și numiți „nostalgici”, pentru că valorizează pozitiv trecutul în care au dus o viață mai bună.
Dar anticomunismul nu este doar o practică a (de)legitimării și un atac împotriva socialismului de stat din trecut. El nu este doar un mijloc prin care se dorește ștergerea memoriei colective privind lucrurile pozitive realizate în România între 1945 și 1989. Anticomunismul a avut și are funcția de a elimina orice opțiune socialistă din sfera formală a politicii și de a face imposibile coalizarea și solidarizarea între lucrători de varii statute sociale. Este o ideologie care vrea să blocheze orice căutare de alternativă de viitor la capitalismul contemporan.
Desigur, trecutul, prezentul și viitorul se leagă între ele: cei care vor să interzică organizațiile socialiste și propagarea valorilor socialiste știu prea bine că socialismul viitorului poate să se inspire din recuperarea critică a socialismului existent în trecut. Ei știu probabil și că nu așa-zisa nostalgie comunistă este motorul căutării unei alternative politice pentru o viață mai bună, din moment ce nemulțumirile de azi ale lucrătorilor au la bază măsurile îndreptate împotriva lor în ultimii 35 de ani.
Anticomunismul este o ideologie care, prin faptul că ignoră și nesocotește problemele reale cu care se confruntă cei mai mulți dintre noi, împiedică formarea unei cunoașteri colective asupra realității concrete, de zi cu zi și, astfel, înfrânează acțiunea colectivă pentru schimbarea acesteia.
Inițiativele legislative anticomuniste din ultimii 10 ani venite din partea PNL și USR nu au fost adoptate. Dar asta nu înseamnă că anticomunismul nu își face efectele în continuare sau că nu vor mai exista inițiative similare. De aceea este nevoie ca grupările stângii socialiste să-l denunțe împreună și să revendice ferm și fără echivoc dreptul lucrătorilor la o societate fără exploatare și deposedare, la o societate a bunăstării pentru toți!
16.02.2026.
Viziunea Socialistă
Grupuri semnatare:
Blocul Roșu
Blocul Tineretului Muncitoresc
Partidul Socialist Român
Platforma Left
Vă invităm să vă alăturați demersului, dacă sunteți parte dintr-un grup de stânga socialistă! Puteți face asta prin completarea acestui formular simplu: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSfvoTEmCHBlsHEv_IuhwGFC0SPnH8rhBW_y5mez–48XSvRIA/viewform