Ce-o să ne mai despartă în 2014 de alegeri? Ardeleni vs. mitici. Şi ipocriziile Comisiei Europene

Redacția
Texte selectate sau scrise de echipa redacţională: Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Florin Poenaru.

Costi Rogozanu pe VoxPublica

Nu are rost să pierdem timpul cu discuţiile mainstream deja despre cine e “omul sistemului”, al “structurilor” etc. Mai bine am vedea efecte imediate de distorsionare a luptei mediatice electorale. Una dintre ele, încă nu destul de vizibilă, este Transilvania versus mitici.

Acesta este efectul cel mai palpabil al anunţului retragerii din cursa pentru prezidenţiale făcut de Crin Antonescu. Dincolo de tristeţile vizibile ale politicianului – cum că a cam fost de fapt trădat de o parte din partid -, figura lui Iohannis văd că aduce deja în discuţie lupta pe viaţă şi pe moarte (şi de o prostie demnă de vremuri de criză) între Vechiul Regat şi “Imperiu”.

Un scurt istoric al non-temelor cu care se hipnotizează electoratul de alegeri: anticomunism, anti-rusism, cine-i mai pro-european, anticorupţie (o consider o temă falsă din moment ce este vizată corupţia doar de un anumit tip şi este ignorată corupţia mare din domeniul privat sau este ignorat efectul privatizării domeniului public ca ideologie, nu doar prin iniţiativa baronilor de a pune taxe de protecţie pe capitalul local).

De ani de zile – iar asta nu face decît să-mi amintească cum poţi îmbătrîni în România cu două idei bune repetate ca un papagal depresiv – sînt ocolite teme elementare chiar pentru clasa de mijloc care se umflă în pene toată ziua împotriva “clasei de asistaţi căreia îi plătim taxele”. Ca să nu mai vorbesc cît de importante sînt teme de stînga în Ardealul re-industrializat pe bucăţi, cu costuri mari în drepturile angajaţilor precari.

Iohannis poate însemna declanşarea unei noi lupte stupide între ardeleanul civilizat şi regăţeanul nesimţit. O variantă geografică a unui conflict oricum dur şi bine disimulat între urban şi rural, între angajatul cît de cît stabil şi precarul care nu munceşte destul, între săracul asistat social şi omul-care-munceşte.

Lupta mediatică a lui Victor Ponta se încăpăţînează să fie cu Traian Băsescu (apropo, acesta se retrage din spaţiul public pentru moment, dar văd că le lasă moştenire urmaşilor idei complet eronate despre istoria recentă: cît de eficient au luptat ei cu criza, ce bine au făcut cu biciul României etc.). E o luptă falsă enunţată ca anti-băsism. E o luptă falsă anunţată ca “mîndri că sînt români”.

Ar putea fi măcar o picătură social-democraţi enunţînd anti-austeritatea cu ce a produs ea în mod real. Ce să vezi însă, atunci ar interveni poate mesaje care să fie instant denunţate ca sceptic-europene şi anti-americane. Şi uite aşa PSD preferă să rămînă un soi de cerşetor penibil de voturi de la dreapta el fiind deja un continuator al unor politici neoliberale pure.

Ipocrizii tipice Comisia Europeană

Nu se găseşte nimeni care chiar să dialogheze cu rapoartele şi analizele astea ale Comisiei Europene? Nu, evident, avem mulţi economişti pieptănaţi ideologic într-o singură direcţie. Iar observaţiile politice sînt luate ca “amatoriceşti”. M-am uitat pe acest document citat şi cel puţin o contradicţie stă mare cît casa în mijlocul întregii construcţii: contrastul dintre sugestiile făcute mai ales în zona de politică energetică şi rîndurile de complezenţă despre sărăcie şi inegalităţi.

Exporturile cresc, economia creşte, dar angajaţii sînt din ce în ce mai prost plătiţi în privat (şi cu taxele la zi sau nu, cine mai ştie). Piaţa de energie trebuie în continuare dereglementată ceea ce va afecta oricum mase largi de “consumatori”, dar, vai, sîntem îngrijoraţi şi că e cam mare sărăcie.

Progresele din 2013 pînă acum le plac – cum dracu’, e tot ce visează Europa business, creşteţi economic şi reuşiţi cumva să nu vă puneţi sărăcimea în cap, excelent – dar evident că trebuie condimentate cu observaţii despre corupţie şi fonduri europene. Şi după ce se termină corupţia n-o să mai avem deloc subvenţii la căldură (cam asta ar fi traducerea mea liberă, dar nu mai puţin precisă, a raţionamentului).

Reducerea sărăciei “rămîne o provocare majoră”. Corect, mai aruncaţi cîteva zeci de milioane POSDRU pe conversie de la săraci care ştiu doar Windows, la săraci care ştiu Windows şi Linux.

Reducerea saraciei ramane o provocare majora. In pofida situatiei relativ stabile in domeniul ocuparii fortei de munca, veniturile brute ale gospodariilor au scazut, iar inegalitatile in materie de venituri au crescut.

Noroc cu Asociaţia Română a Băncilor, un partener de încredere al Comisiei, care poate să faciliteze – pe lîngă apărarea comisioanelor abuzive – şi o intrare în forţă a ANAF-ului pe cardul datornicului la stat:

Pe partea de colectare, Fiscul vrea sa realizeze, impreuna cu Asociatia Romana a Bancilor, un sistem electronic “eficient de infiintare/ridicare a popririlor asupra disponibilitatilor banesti aflate in conturile bancare ale debitorilor”.

Totul a fost minunat în 2011-2013, poate nu ştiaţi, iar pe aceste baze se vor umfla tot soiul de analişti ai dreptei-Troica:

A fost încheiat programul de asistență financiară UE/FMI pentru perioada 2011-2013, situația finanțelor publice s-a îmbunătățit în continuare și s-au înregistrat unele progrese în domenii structurale cheie: a continuat, într-un ritm susținut, dereglementarea prețurilor la energie, s-a înregistrat o ameliorare semnificativă a absorbției fondurilor UE, a continuat reforma în domeniul sănătății, iar mediul de afaceri a fost consolidat.

Preţurile reglementate, marele duşman, cum spuneam:

Trebuie să continue procesul de eliminare a prețurilor reglementate la gaze și electricitate, în conformitate cu planurile anunțate, iar integrarea cu piața UE a energiei trebuie accelerată. În sectoarele transporturilor și energiei, creșterea eficienței și ameliorarea calității, precum și reformele aduse guvernanței corporative în întreprinderile de stat au fost insuficiente. Sunt necesare acțiuni mai concrete în vederea punerii în aplicare a măsurilor de eficiență energetică.

Şi mai e o problemă: femeile muncesc cam puţin deci sînt mai sărace. Nu sînt locuri de muncă, sigur, dar ăia care prind cîte unul ar trebui să muncească pînă la adînci bătrîneţi:

S-au înregistrat progrese limitate cu privire la recomandarea de egalizare a vârstei de pensionare pentru femei și pentru bărbați.Adecvarea pensiilor femeilor este scăzută.
Durata carierei profesionale și a perioadei de cotizare la sistemul de prestații de asigurări sociale este mult mai scurtă în cazul femeilor decât în cel al bărbaților, ceea ce face ca veniturile din pensii ale acestora să fie mai scăzute, femeile de peste 65 de ani fiind expuse unui risc de sărăcie dublu față de bărbați.

Asta e Comisia Europeană, o emiţătoare de dogme şi de compasiune robotizată. În România, nimeni nu-i răspunde. Punct.

Autor

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole