Nu am știut care ar fi unghiul mai potrivit pentru a vorbi despre situația din Moldova așa că am ales să vorbesc din perspectiva ”fețelor” crizei politice, adică actorii care apar în relatările și imaginile despre evenimente, atît cei care, în relatările media sînt înzestrați cu ceva calități de agent activ, care participă și are un rol de spus cît și actorii despre care se vorbește sau actorii abstracți pe care părțile implicate în această criză îi invocă insistent (de exemplu poporul). Nu povestesc deci o istorie (pe care o puteți găsi pe orice site de știri) ci încerc să recompun un puzzle, pentru a alcătui un tablou întreg.  Fețele crizei politice. Curtea Constituțională. Prezentă sub … Continuă să citești →

Ziua de duminică se anunța însorită. La ora 7.45 eram deja în fața Monumentului Eroilor Comsomoliști de lîngă hotelul Turist din Chişinău, acolo unde ne aștepta deja microbuzul ce urma să ne ducă la Comrat. Deși plecarea fusese anunțată pentru ora 8.00, a trebuit să mai așteptăm vreo jumătate de oră – ba unul e pe drum și vine acuș-acuș, ba altul n-a auzit deșteptătorul și e încă pe drum etc… Mi-am dorit să ajung la Comrat de ziua alegerilor pentru funcția de bașcan (un fel de președinte al autonomiei) și tot căutam opțiuni. Am apelat un prieten al unui prieten, originar din Găgăuzia, pe care l-am întrebat dacă m-ar putea ajuta să găsesc un loc … Continuă să citești →

Acum că știm deja rezultatul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie putem trage deja niște linii.  Ce s-a întîmplat? Spusă cinic, istoria votului din 30 noiembrie ar suna așa: partidele ce fac parte din arcul pro-european au obținut o victorie confortabilă. Nu pentru că ar fi cîștigat simpatia populară ci pentru că au știut să utilizeze în avantajul lor resursa administrativă, golurile din legislația electorală, cîteva strategii eficiente de deturnare a votului și o eliminare, la limita legalității, a unui concurent electoral pe ultima sută de metri. E o victorie pur tehnică, obținută  mai degrabă ”prin șmecherii și abuzuri electorale” iar asta zice multe despre legitimitatea democratică a noului guvern. Dacă nu au știut să-și cîștige dragostea … Continuă să citești →

Republica Moldova a semnat pe 27 iunie Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană și Acordul de Liber Schimb (DCFTA). Igor Corman, președintele legislativului de la Chișinău declara zilele acestea că Acordul cu UE va fi remis Parlamentului spre ratificare chiar săptămîna viitoare. Ce știm despre prevederile acestor Acorduri și implicațiile lor pentru Moldova? Cam nimic. Dacă ar fi să caracterizez starea discuției despre Acordul de Asociere în particular și procesul de integrare europeană în general, m-aș opri la formula: dezbatere economică lipsă, dialog politic incoerent și război total pe scena cultural-identitară… Departe de a fi exactă și fină la detalii, formula sugerează o stare de lucruri evidentă: cele mai fierbinți și aprinse conversații publice moldovenești despre relațiile … Continuă să citești →

Intro sau o scurtă istorie a crizelor europene între 2000-2014.  Pentru observatorii atenți ai actualității europene nu mai e un secret faptul că UE se găsește de ani buni într-o criză existențială profundă. Unele aspecte ale crizei țin de funcționarea politică a mașinăriei UE (deficitul democratic, Constituția UE), altele țin de aranjamentele economice din cadrul UE (soarta monedei euro, evoluția prerogativelor Băncii Centrale Europene, pachetele de politici anti-criză). Desigur, observatorul ”atent” nu va afla aceste lucruri din presa moldovenească, cu toate dosarele ei de ”informare corectă în privința proceselor de integrare europeană” (de fapt foi de publicitate pentru UE, soft-power în limbajul eufemismelor politice și propagandă în celelalte limbaje). Mass-media moldovenească s-a angajat, în privința integrării europene … Continuă să citești →

Decizia Serviciului Sanitar rus de a sista importul de vinuri moldovenești cauzează destule efecte perverse la Chișinău: sporește numărul și puterea celor cu atitudini anti-rusești (nu e neapărat vorba despre anti-rușii de profesie alde Vitalia Pavlicenco sau Mihai Ghimpu, ci de grupuri eclectice, de obicei apolitice), leagă consumerismul de sentimentul național (prin politizarea consumului – Dulce-i vinul de acasă, nu ca vodka rusească!, Vinul nostru e mai sănătos decât vodca voastră! etc.) complică la infinit viața minorității ruse în Moldova (care nu a fost prea ușoară nici pînă acum), conferă proiectului de integrare europeană o aură mesianică nemeritată (destul de paradoxal că rușii ”opaci” și-au enunțat condițiile de aderare la Uniunea Vamală – gaz ieftin și … Continuă să citești →