„Violenţa este parte a naturii umane, dar trăim într-o lume în care putem decide când să fim violenţi şi când nu”

Redacția
Texte selectate sau scrise de echipa redacţională: Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Florin Poenaru.

„Hrană Nu Bombe” este, după cum afirmă facilitatorii, „o acțiune ce încurajează cooperarea, demnitatea, pacea și respectul”. Este o mișcare care s-a dezvoltat din anii 1980 la nivel mondial, formându-se în timp sute de colective ad-hoc în întreaga lume. „Hrană Nu Bombe / Food not Bombs” se opune violenței structurale sau fizice, „fie că e vorba de război, sărăcie, rasism sau de violența împotriva animalelor și a Pământului”. Îi știu pe clujenii din mișcare de câțiva ani, când făceam cu unii dintre ei interviuri la radio despre aceste demersuri.

„Hrană nu Bombe” vă invită, miercuri, 28 decembrie, de la ora 13, la o masă caldă și la un ceai în Piața Mihai Viteazul, Cluj-Napoca. Haideți în număr cât mai mare! Tinerii formați într-o tradiție socialist-libertariană își motivează acțiunea pe pagina de facebook a evenimentului cu următoarele date, din care spicuiesc: „- 950 de milioane de oameni nu au acces la destulă hrană – mai mult decât populația Europei și a Statelor Unite la un loc (conform FAO 2010); – 25.000 de oameni (adulți și copii) mor în fiecare zi datorită foametei; – Conform unui raport al Uniunii Europene din 2010 toți cei 950 de milioane de oameni flămânzi ar putea fi hrăniți de hrană produsă în exces; – Principalul motiv pentru care oamenii nu au acces la suficientă hrană este sărăcia. În fiecare an la nivel global se cheltuiesc 1.600 de miliarde de dolari pentru dezvoltarea armamentelor și întreținerea armatelor și a conflictelor armate etc.”.

Vom fi prezenți și câțiva membri ai Grupului pentru Acțiune Socială (GAS) pentru a sprijini mesajul mișcării, dar și pentru a aminti participanților scrisoarea deschisă către autorități pentru retragerea trupelor RO din Afganistan și „investirea resurselor economisite cu prioritate în sectorul educativ, în domeniul sănătății și în protecția mediului”.

Adi Dohotaru: Se spune că istoria este o succesiune a violențelor de tot felul, nu doar a cooperării. De ce o mișcare de acest fel ar pune accentul pe non-violență când violența fizică, abstractă sau sistemică pare parte a naturii umane? Cum e răsturnat un sistem opresiv pe baza unei filozofii non-violente? Cum e răsturnat acel sistem pe căi non-violente dacă suntem într-un lagăr de concentrare sau dacă ne referim la simplul nostru apetit pentru carne animală..

Food Not Bombs Cluj: Din păcate, suntem într-adevăr înconjuraţi de violenţă constant. Vine în diferite forme, diferite intensităţi. Food not bombs este o formă de protest paşnică, împotriva violenţei. Este o modalitate de a protesta împotriva consumerismului, conflictelor armate (care deşi trăim in 2011, se pare că „conducătorii” noştri nu se mai satură de ele), sărăciei, foametei şi nu în ultimul rând împotriva masacrului de animale. Toate înglobate de capitalism, care până la urmă se face vinovat pentru situaţia în care ne aflăm. Da, se pare că violenţa este parte a naturii umane, dar trăim într-o lume în care putem decide când să fim violenţi şi când nu. Avem posibilitatea asta. În schimb, în zonele de conflict, oamenii sunt victimele violenţei armatei, statului, intereselor însetaţilor de bani. Aceşti oameni nu mai au luxul de a alege cum să acţioneze, din păcate răspunsul la violenţă  este tot cu violenţă. Considerăm că un sistem opresiv nu poate fi răsturnat fără violenţă. S-a încercat de-a lungul istoriei, dar până la urmă s-a ajuns şi la violenţă (ex mişcarea aboliţionistă). Cât despre apetitul unora pentru carne… Nu vedem nicio diferenţă între suferinţa oamenilor şi suferinţa animalelor. Ceea ce se întâmplă în fermele industriale poate fi uşor comparat cu holocaustul. Pentru cei interesaţi recomandăm cartea lui Jonathan Safran Foer – „Eating animals”, plus internetul este plin de documentare şi literatură în legătură cu subiectul acesta (de exemplu, documentarul Earthlings).

A.D.: Ce vă revoltă, pentru ce luptați?

F.N.B. CJ: Ne revoltă foarte multe chestii. Am spus şi mai sus o parte. Trăim într-o lume în care suntem înconjuraţi de indiferenţă. Indiferenţă faţă de suferinţa oamenilor şi animalelor din jur şi faţă de mediu. Rasismul, sexismul, homofobia, naţionalismul extremist, ura de toate felurile sunt în continuare prezente în societate. Avem acces la informaţie mai mult ca niciodată, dar alegem în continuare să rămânem ignoranţi. Şi pe de-asupra biserica şi statul fac tot ce le taie capul, fără să ţină cont de oameni.

A.D.: Ce faceți când nu există un consens, un principiu de bază „Food Not Bombs”, în grupul vostru? Abandonați luarea unei decizii?

F.N.B. CJ: Nu am avut probleme în legătură cu „Food Not Bombs”. Conceptul este foarte clar şi între noi nu au existat discuţii în contradictoriu. Oamenii care vor să se implice, se implică de bună voie şi de-obicei sunt la curent cu ideea de „Food Not Bombs”, iar cei care au dileme ne întreabă şi noi îi lămurim.

A.D.: Cum vă asigurați că la astfel de acțiuni vin cei care au nevoie de mâncare și nu un public relativ îndestulat, dar care simpatizează la cauza pacifistă și empatizează cu grupurile sociale afectate de sărăcie? Sau pun problema în termeni greșiți? E mai importantă o participare simbolică ce accentuează mesajul unor programe sociale și comunitare mai vaste în detrimentul alocării de resurse pentru eforturile militare și de securizare?

F.N.B. CJ: Este important să participe ambele categorii de oameni, după cum este scris şi pe manifest, nu este un act de caritate şi nu încercăm să separăm oamenii. De asemenea, oamenii care participă “simbolic” se implică şi ajuta foarte mult la faţa locului. Fie prin servitul mâncării, fie prin împărţirea de flyere şi invitarea trecătorilor la masă. Mişcarea „Food Not Bombs”, nu îşi propune să hrănească pe toată lumea, ci să atragă atenţia asupra unor probleme.

A.D.: Există o grămadă de prejudecăți sociale vizavi de mișcarea anarhistă / socialist-libertariană. Ce anume a apelat la voi din tradiția stângii libertariene?

F.N.B. CJ: Prejudecăţile faţă de mişcările de stânga în România există din cauza asocierii cu aşa-zisul comunism din timpul lui Ceauşescu. Noi am început să cochetăm cu ideile de stânga încă de când eram copii. Ceea ce ne-a influenţat atunci era muzica, unde am şi auzit prima oară despre aceste idei. Probabil iniţial a fost cea mai interesantă ideea de libertate. În mare, credem că anarhismul ar fi cel mai bun mod de a trăi, astfel încât să existe cooperare şi nimeni să nu fie oprimat, iar părerea tuturor să fie auzită.

Sursa: GAS

groupon san diego
land rover defender
deviated septum surgery
smith goggles
florida state college

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole