„LA NOI N-A EXISTAT O SOLIDARITATE ÎNTRE INTELECTUALI ȘI MUNCITORI NICI ÎNAINTE ȘI NICI DUPĂ ’89”

Interviu cu Radu Aldulescu

Unul dintre cei mai importanți prozatori români contemporani, Radu Aldulescu (născut  la 29 iunie 1954, Bucureşti) a debutat în 1993, la Editura Albatros, cu romanul Sonata pentru acordeon, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România. A mai publicat de atunci romanele: Amantul Colivăresei,  Îngerul încălecatIstoria eroilor unui ţinut de verdeaţă şi răcoareProorocii IerusalimuluiMirii nemuririiAna-Maria şi îngerii. A fost co-scenarist al filmului Terminus Paradis, regizat de Lucian Pintilie.

Sunteți unul dintre puținii scriitori români preocupați de condiția muncitorului, ați scris despre asta și înainte și după Revoluție. De unde interesul pentru această temă?

E o lume pe care am cunoscut-o foarte bine. Am lucrat  timp de șaptesprezece ani, între 18 și 35 de ani, din ’73 până în ’89.

Unde ați lucrat?

La Policolor, la 23 August și în alte câteva locuri.

Ce făceați mai exact?

Muncitor cu cârca, cum se zice, pentru că nu eram calificat. Făceam parte din clasa socială cea mai de jos,  țărănimea muncitoare, cum o numeam eu. Oameni veniți de la țară în București și care făceau naveta. Ierarhiile erau foarte stricte pe atunci: în linia întâi erau activiștii, medicii, profesorii ș.a., urmau  fabrica și uzina, iar sub noi ospiciul și pușcăria.”

Întregul interviu, în Gazeta de Artă Politică.

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.