Despre alocațiile pentru copii și binefacerile statisticii

GIUGALGellu Naum a scris ceva poezie & proză. Hoţii, când i-au spart casa de la Bucureşti (era vară, iar el şi Lyggia se aflau la Comana), i-au furat (şi) o fotografie cu Buster Keaton (suprarealistă hoţie, nu?). A fost prieten cu Victor Brauner, iar la Paris, când îşi continua studiile filozofice la Sorbona, i-a cunoscut pe André Breton şi pe câţiva suprarealişti francezi. “Pregătiţi-vă borcanele cu spirt! A apărut un nou monstru…”, s-a scris într-o cronică de întâmpinare, atunci când i-a apărut volumul de poeme Drumeţul incendiar (cu trei calcuri de Victor Brauner). “Acestea sunt lucruri, constatări sociale…”, spunea Gellu Naum.

Mai aproape de zilele noastre, în epoca Iohannis-Ponta, un alt scriitor, un gazetar, Moise Guran (de aici încolo MG), se autogratulează cu apelativul monstru. Dar staţi liniştiţi, nu trebuie să pregătim oarece borcane cu spirt. O colecţie de platitudini, intens re(publicate) după 1989, îl pot transforma pe autor în cel mult un monstru rizibil, un personaj amuzant în stare să sperie copiii cu poveşti statistice inventate. Dar de ce îşi zice MG monstru? Ce context naţional să se fi întâmplat ca omul de radio-televiziune-gazetă să răbufnească aşa de “monstruos”? Dublarea valorii alocaţiei copiilor este motivul real al reacţiilor vitriolante moisegurăneşti. Fără discernământ, MG flutură nişte date statistice a căror probitate este una îndoielnică (nu se prezintă sursa, doar se bâguie ceva despre Banca Mondială). În fine, să presupunem că cifrele prezentate de gazetarul-analist vor fi fiind unele corecte şi coerente. Schimbă asta cu ceva fondul problemei? MG are o părere (aşa se face aici în ţara asta, gândirea funcţionează cu păreri), cum două tipuri de cifre, 1,5 mil de alcoolici în România şi 2 milioane de părinţi în sărăcie extremă, sunt suspect de similare. Cu jumătate de gură, aminteşte ceva de o corelaţie. Corelaţie între ce? Între cele două cifre? Când eşti rudimentar în materie statistică, decenţa spune că trebuie să fii discret şi să nu te exprimi. Probabilitatea ca un alcoolic să fie totodată şi sărac este foarte mare. Şi ce rezultă din asta? Că trebuie să reducem alocaţiile la minim ca să nu finanţăm alcoolismul? E de-a dreptul ilar. Hmm, nu, trebuie să încurajăm munca, să oferim hăinuţe şi alimente pentru copiii alcoolicilor, “am şi eu copil acasă” (şi eu nu sunt alcoolic, ar vrea să ne spună prezentatorul), poveştile clasice din categoria Mândruţă-Guran-Tăpălagă-Pora.

Pentru această însăilare jurnalistică, nu ar fi rău de precizat că “oricine ştie că un coeficient de corelaţie, chiar unul ridicat, nu justifică afirmaţia că ar exista o relaţie cauzală”, iar “datele statistice nu ne arată modul în care vreun lucru funcţionează sau se potriveşte cu un altul” (Kenneth N. Waltz, Teoria politicii internaţionale, p. 29). “Iluzia inductivistă” (Lévi-Strauss), adică acea credinţă conform căreia adevărul este cucerit prin acumularea din ce în ce mai multor date şi prin exprimarea din ce în ce mai multor cazuri, nu este calea obligatorie către cunoaşterea cauzelor. Datele, asociaţiile iluzorii, pot fi simple banalităţi care nu au deloc nevoie de a fi explicate (Ibidem, p. 30). Sau, după cum se exprima Heinrich Hertz, “ceea ce este derivat din experienţă poate fi din nou anulat de către experienţă” (Heinrich Hertz, The Principles of Mechanics, p. 357).

Dar să nu lungim prea mult discuţia. Este inutilă, iar reclama ce i se face gazetarului este una oricum supradimensionată în raport cu bietele “cifre şi corelaţii” marca MG. Nu ştiu dacă măsura adoptată de parlamentari este una pur populistă (posibil să fie aşa). Ştiu precis însă că a încerca să demonstrezi nu ştiu ce cauze ale alcoolismului, amplificând un efect (ale căror cauze sunt multiple) pe seama inclusiv a creşterii alocaţiei pentru copii, folosind câteva cifre pipernicite, reprezintă o formă plată de diletantism. Făcându-mi gimnastica jurnalistică, prin intermediul producţiei sulfuroase marca MG, prin gând mi-au trecut versurile lui Gellu Naum (iarăşi Gellu Naum): “De câte ori îmi fac mica mea gimnastică lentă/printre băieţii tunşi într-adevăr ca nişte şobolani…”.

 

4 răspunsuri la Despre alocațiile pentru copii și binefacerile statisticii

  1. Adi Maharishi spune:

    Ce este “Iluzia inductivistă” (Lévi-Strauss) despre care se face vorbire??

  2. hazdindeal spune:

    Toate acestea sunt bune foarte, însă, fără statistică și vorbiri savante, vă invit să vă plimbați un pic prin centrele de cultură și tradiție Bogdănești, Vlădești, Vișinari, Orgoiești, Căpușeni, Fundu Văii. Întâmplător sunt toate din județul Vaslui, fiindcă eu știu deja ce veți găsi acolo. Plimbați-vă pe acolo, sau prin altă parte (am încredere în România!) și mirați-vă, și cujetați la starea națiunii, după. Iar pentru auditoriu, haideți să facem o enumerare borgesiană a ce veți putea găsi în Vlădești, să zicem (notăm că scriem la 9:30 într-o dimineață liniștită de marți):
    – chiar de la intrare „în incintă” sunt trei căruțe „trase de-a hoarța”;
    – primul pas făcut înăuntru și nările se umplu de un miros pe care nu l-ați simțit niciodată și care vă dă impresia ca săpunul e futil; în boxe zbiară, la propriu, cu mulți „purici”, Rihanna;
    – pe tejghea sunt întinși doi tineri de 17-20 de ani care-și dau coate și șușotesc;
    – barmanița e o domnișoara de 30-35 de ani, care se ține bine, primește din când în când laude de la meseni: ehei, Mărioaro, dac-aș mai fi tânăr (Moș Petrică, 75 de ani, și el prezent, la o masă mai încolo);
    – Moș Petrică e la masă cu Costel, tractoristul satului, și cu Aglaița, o cumnată a lui Moș Petrică; toți trei se bucură de un păhărel, pentru puteri, d’eh, maică, greu bătrânețîle;
    – la altă masă stă Gion, venit din Italia primăvară trecută, toți îl știu că a furat pe acolo și acuma s-a întors cât să i se șteargă nițel urmele, dar se va întoarce!, într-o zi, ai să vezi tu, așa tot îi spune Cameliei, care fumează, cum altfel?, tacticos, la aceeași masă;
    – barul are și o cameră secundă, în care sunt cazate, un pic cam înghesuit, trei aparate supra-numite „păcănele”, momentan ocupate, un joc de darts cam improvizat, ocupat și el momentan, și o masă de biliard nu exact plană, și ea ocupată cu un joc la dublu, 2 versus 2.

    Acest peisaj, chiar mai interesant decât am putut să-l zugrăvesc eu aici în trei tușe rapide, se poate găsi în toate centrele satelor din Moldova (eu sunt din Moldova și, cum spuneam, am încredere în țara mea! [sau hai, ca să nu scăpați ușor acuzându-mă că generalizez: în 95% dintre sate, dar unele sate sunt mari și au chiar câte 2-3 crâșme, ehei…]) indiferent de oră, iar uneori, cu atât mai mult la 9:45, într-o dimineață de marți.

  3. Ghita Bizonu' spune:

    Buon.

    Poata chiar am noroc si am dat peste unu care cunoaste.

    Dom’le eu sunt din Bucuresti .. pe aici sunt multi care zic ca aia din crasmele satesti sunt “asistati” sau beau alocatiile copiilor..

    Deci doi tineri de 17-20 de ani care-și dau coate și șușotesc; isi beau alocatiile lor sau pe ale copiilor lor?
    Moș Petrică, 75 de ani? bea ajutorul social? (75 nu ced ca mai are copii si daca are nepoti alocatia ar fi bauta de tatal copiilor, logic nu?!
    Aglaița, o cumnată a lui Moș Petrică de unde bea alcolista naibii de puturoasa ?! (sarja. glumaadica)
    Costel, tractoristul satului, prsupun ca bea din abnu lui ..
    Iar aia de la pacanele din ce bani mama lor de asistati?!

    Acu fara gluma. Poate ca cunoasteti locurile si oamenii. Nu de alta dar eu cred ca avem de-a face cu un mit “urban” a “puturosului” asistat (urban pe naiba ca am auzit povestea asta si de cineva care traieste in Pucioasa sat).
    Personal cred ca cei din carciumile rurale au alte surse de vnenit decat alocatile copiilor si ajutoarele sociale ca o fi bautura mai teftina in sat da nu cred ca paharelu de tarie e sub un leu ….

    Si despre baut. Prin 2000-2004 la iesirea din statia de metrou Aurel Valicu era si .. sa zicem o terasa. Deja la ora 7:30 erau unii care luau o “cafea alba”. Expresia “cafea alba” am invatat-o prin 1994-86 la Felix de la unii care lucrau in baza de tratament. Nu erau chiar analfabeti si nici ultimii sarantoci …

  4. Ghita Bizonu' spune:

    Alocatia ptr copil este o prostie cu staif “corect politic”

    Ho! Ca nu dau tatarii! Asteptati o clipa !!

    Ce naiba este aia alocatia pentru copil?
    – un drept al copilului
    – un ajutor social.

    Multi zic ca este un “drept” De unde si pana unde “drept” ? Ca prin lege cetateanu nu dobandeste vre-un drept patrimonial personal , adica “na fa Marioara ia de la nenea Statu 50 de lei pentru bomboane” .. ca daca ar fi asa atunci vorba lu’ conu’ Leonida tot cetetanu’ ar trebui sa primesca o ce pensie sau leafa de la Stat ca d’aia este ala Stat :sa dea!!!!!
    [scuze dom profesore stiu ca ar fi trebuit sa scriu drept subectiv da iescplicatia este ptr public]
    Io zic deci ca nu este “drept”- mai ales ca nu este contrabalansat cu ncii o obligatie.

    Eu zic ca alocatia de stat pentru copii este un ajutor social. Adica unor parinti – care au unvenit de pana la Tz lei – societatea , soluidara, le acorda un ajutor pentri cersterea copilului. Un ajutor din spirit de solidaritate da’ nu numa ca este si destul calcul oportunist in spate. Calcule mergand de la considernte sa zicem “estetice” – nu iti place sa vezi copii desculti pana la cele cinice – in definitiv pregatim schimbu de mainel leatu de maine al tarii, muncitorui de maine – unu de aici cu care sa te intelegi nu sa fii silit sa aduci un de prin Somalia sau un pastun semidemt de prin unele zone pakistaneze.
    Dai un ban da stii ca face!
    Sa nu mai zic ca pentru destui este ca o “roata” din aia de se facea inainte la scarbici (ptr juni – se strangeau 10 si se intelegau sa dea la fiecare leafa 50 de lei. Asa ca odata la 10 lefuri plecai acasa cu 450 in plus ….. si late 9 beai mai putin) Unii ani in care dai , unii in care primesti si iar dai .. MERGE!!

    Dar daca alocatia este un ajutor .. de aici poa decurge faptul ca ea poate sa fie inegala.
    Adica pentru copii din familii f sarace alocatia poa fi mai mare.
    Iar copii de milioneri .. ei bine nu au nevoie de alocatie! Ce naiba cand telefonu lui destept face cat leafa pe un an a unui medic stagiar ce dracu de alocatie sa ii mai dai?!
    Intre noi fie vorba – ce nevoie are copilu de utramilionar sa nu fie “discriminat” cu 2 poli ?!

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.