Referendumul de pe 29 iulie ne pune într-o situaţie bizară şi inedită, una care reflectă, probabil, ultimele transformări din politica noastră. După cum ne spun sociologii, opţiunile de vot sînt acum mult mai clare decît la oricare alte alegeri (un raport de cel puţin 2:1, conform sondajelor) şi mult mai ferm stabilite din timp, aşa că, pentru prima oară, datorită necesităţii cvorumului, nu mai contează de fapt pentru cine sau cum votează oamenii, ci dacă merg sau nu la vot.
Mi se pare o situaţie mai perversă decît cea clasică în care politicienii încearcă să convingă prin sofisme, promisiiuni aiurea, minciuni etc, chiar să forţeze o anumită opţiune de vot prin ameninţări, mici şantaje etc. Acum şantajul e maxim, iar nişte politicieni complet iresponsabili aruncă în spatele votanţilor responsabilitatea pentru menţinerea stabilităţii şi pentru traversarea cu bine a crizei politice.
De o parte, ameninţarea USL e că un referendum invalidat din lipsă de cvorum ar aduce haos, cu un preşdinte reinstalat dar legitim doar din motive de absenteism şi o putere delegitimată şi şubredă (în timp ce opoziţia e şi ea abia în curs de structurare).
De cealaltă parte, preşedintele este efectiv obligat să cheme lumea la vot, tocmai din nevoia vitală de legitimitate, pentru a evita un sfîrşit de mandat ambiguu şi lipsit de atribute reale. De aceea şi cheamă neîncetat la vot, dar în acelaşi timp explicînd în mod repetat (şi aberant, dar ce mai contează) că a veni la vot înseamnă, de fapt, a legitima “puciul”, a acţiona împotriva Europei şamd (Băsescu apostol al Europei fiind, desigur, una din cele mai halucinante şi amuzante turnuri ale acestui scandal).
Mi se pare un şantaj inacceptabil, de ambele părţi. Cred că e perfect OK ca cei care nu-l agreează pe Traian Băsescu, dar totuşi nu sînt de acord nici cu modalitatea aleasă de USL pentru a-l ataca, să nu cedeze şantajului cu riscul de instabilitate şi să stea acasă dacă nu sînt convinşi că votul împotriva lui TB la acest referedum îi reprezintă cu adevărat.
La fel, cred că e perfect OK ca susţinătorii lui TB să nu cedeze în faţa şantajului cu legitimarea “loviturii de stat” şi să nu accepte să fie privaţi de dreptul de a vota în modul acesta. Şi, prin urmare, să se ducă să îşi exercite acest drept, dacă asta simt că îi reprezintă pe ei ca cetăţeni.
Nu accept ca dreptul meu de a vota (într-un fel sau altul) sau de a nu vota deloc să fie mutilat de incapacitatea unor politicieni care îmi aruncă mie în spate lipsa lor de responsabilitate şi care ameninţă toţi încontinuu, ca nişte copii mici, că se retrag din politică. Oricum, dacă acesta e nivelul de performanţă politică la care am ajuns, atunci votul meu artificial dat doar din motive de stabilitate naţională nu ar fi decît un fard care ar mai masca temporar problema, fără însă a o rezolva.
Nu cred că e o fetişizare a votului propriu să ai senzaţia că a vota într-o astfel de situaţie înseamnă a legitima un mecanism politic care nu merită legitimat. Acţiunea USL împotriva preşedintelui este continuarea logică şi firească a loviturilor dure date de preşedinte parlamentarismului şi sistemului de partide. Responsabilitatea a ceea ce se întîmplă acum îi aparţine, în mare parte, chiar preşedintelui. “Lovitura de stat”, “antieuropenismul” şi “antidemocratismul” USL sînt doar o gargară stupidă şi cinică, preşedintele nefiind cu nimic mai democrat sau mai european.
Dar asta nu scuteşte USL de vină. Au forţat litera şi spiritul legilor într-o manieră pe care nimic nu o poate justifica, au ales calea cea mai simplă pentru a-şi urmări interesele proprii, dar cea mai periculoasă pentru societatea largă, iar violenţa acţiunilor lor a dus la o situaţie pe care nu o mai pot controla şi pentru a cărei readucere la normalitate responsabilitatea cade asupra altora.
Dar iresponsabiltiatea lor, a tuturor, pentru tot ce au făcut în ultimii ani (pentru că degradarea situaţie de acum nu poate fi rezultatul evoluţiilor din ultimele cîteva luni, e ceva mai amplu aici) nu ne poate crea nouă nici o obligaţie. Obligaţia noastră e de a vota conform conştiinţei (ceea ce uneori înseamnă a nu vota deloc), nu de a vota conform unor calcule politice.