ZombiLand Militarizat. Drepturile omului superior protejate de cel inferior

Un text de Florin Flueraş

Sâmbătă, de ziua drepturilor omului nu am pornit prea entuziasmat spre Piaţa Universităţii, ştiam că o să fie aceeaşi prezenţă subţire şi, din cauza asta, atmosferă tristă. Când am ajuns la Fântână şi am văzut că pe trotuarul de vis-a-vis sunt doar câţiva oameni, primul impuls a fost să mă-ntorc acasă. Până la urmă m-am decis totuşi să trec puţin pe-acolo. Mi s-a spus că tocmai au fost luaţi cu duba de către jandarmi vreo 10 oameni în timp ce, afişând fiecare câte o literă, au compus cuvântul LIBERTATE. Toată scena a fost transmisă în direct de câteva televiziuni.

Nu-mi venea să cred, mi se părea că asta e cea mai mare greşeală pe care o putea face jandarmeria. Ar fi fost greu de conceput o “reclamă” mai simplă şi mai convingătoare pentru un regim totalitar, un stat poliţienesc. E greu de imaginat ceva mai grav, mai clar despre situaţia libertăţii de expresie în România ultimilor luni.Credeam că oamenii vor începe să apară, să se indigneze, enerveze, solidarizeze. Dar nu, ca de obicei cei maxim 50 de oameni cu tot cu presă şi infiltraţi…

Pe fondul ăsta deprimant nici nu a prea contat când, după vreo două ore, m-au luat jandarmii pe sus şi m-au împins în dubă…

Aici a început deja obişnuitul dialog cu jandarmii, cu binecunoscutul lor discurs, că ei doar ascultă ordinele, etc. în general exact aceleaşi tip de argumente cu acelea ale soldaţilor SS după război… Le-am spus că asta nu e o scuză, că deşi mai greu, au totuşi opţiunea de a alege să nu mai fie instrumentul “Răului” şi că de fiecare dată când s-a produs vreo revoluţie sau schimbare importantă, e pentru că soldaţii, poliţiştii au refuzat să mai asculte ordinele. Unul din ei mi-a răspuns că aşa e, dar asta doar când se ajunge la limită… S-a cam trecut de limita, dar mă rog, să aşteptăm, să vedem….

Între timp, deşi nu existau ferestre decât în tavan era clar că nu ne duc la secţia 1 de poliţie cum ni s-a spus, mergeam de prea multă vreme… Oamenii au început să se îngrijoreze şi mai în glumă mai în serios am început să ne dăm cu presupusul:

Ne duc la închisoarea aia secretă unde torturează terorişti (1), s-a construit vreun lagăr de concentrare pe undeva…

Am ajuns la o secţie de poliţie prin Bucureştii Noi, ni s-au luat datele, aplicat amenzi. Între timp se purtau tot felul de discuţii, încercam să-i mai convingem puţin de dimensiunea abuzului. Eu am renunţat când am vrut să le amintesc de prevederile constituţiei şi unul mi-a răspuns “lasă constituţia…”

Totuşi să n-o lăsăm:

Art. 30

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

Art 39

Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.

 

Deci, cum dracu am ajuns 31 de oameni să fim luaţi pe sus şi duşi cu forţa la poliţie şi amendaţi doar că stăteam într-un spaţiu public şi discutam unii cu alţii?

Pare un abuz de putere pur şi simplu. Am încercat să identific cine e şeful pe acolo şi băieţii m-au trimis la unul care într-adevăr părea că dă ordine. L-am întrebat dacă el a ordonat toată treaba asta, el a spus că “agentul constatator” eu l-am întrebat dacă el este agentul ăsta sau dacă e printre cei aproximativ 40 de poliţişti şi jandarmi ce se perindau pe-acolo?  La toate întrebările răspundea încontinuu “agentul constatator, agentul constatator”. M-a bufnit râsul şi alţi jandarmi zâmbeau şi ei…

Ideea ar fi că ei sunt doar agenţii constatatori şi că idioţii sunt cei care au făcut legea asta 60 care ar face posibil gestul jandarmeriei. Dacă e ilegal (deşi nu pare) ca câţiva oameni să se adune şi să discute atunci legea aia e o porcărie, împotriva constituţiei şi a drepturilor omului şi într-adevăr trebuie urgent schimbată (dar nu într-o variantă şi mai totalitară cum se propune).

Dacă în actuala lege treaba cu autorizarea e ambiguă deşi nu apare nicăieri cuvântul “aprobare” sau “autorizare“ ci doar “notificare” către primărie (ceea ce s-a făcut pentru evenimentul de Sâmbătă), în noua propunere această ambiguitate dispare – va fi nevoie de autorizare pentru orice amărât de flashmob.

Revenind la Constituţie necesitatea unei aprobări/autorizări ar fi o violare gravă a libertăţii de expresie. E ca şi cum v-aş zice că aveţi libertate totală de expresie doar că înainte de a exprima ceva aveţi nevoie de autorizaţia mea cu 5 ore înainte. Ce fel de libertate de expresie mai e şi asta şi oare v-aş da autorizaţie dacă ati spune ceva ce nu-mi convine? Asta e libertatea sclavului care poate să facă şi să zică ce vrea, bineînţeles dacă are aprobarea stăpânului.

Contextul mai larg

Cam aceste lucruri şi multe altele se reproşau oficialităţilor la consultarea publică de la MAI pentru introducerea noii legi care vrea practic să restabilească libertatea de expresie existentă înainte de ’89.

Oricum părea că noi căzusem într-o capcană la întâlnirea respectivă, ei bifau doar etapa asta necesară de consultare a opiniei publice. Astfel nervozitatea crescuse foarte mult şi la un moment dat Vasile Ernu a propus ca totuşi să plecăm din această capcană. Ieşind printre ultimii, din uşă, le-am spus ministrului şi echipei lui că nu e nimic de discutat despre propunerea lor – e neconstituţională şi împotriva drepturilor omului, însăşi propunerea de a discuta aşa ceva e revoltătoare şi că în logica asta mă aştept să fim chemaţi să dezbatem şi o lege care introduce genocidul.

Această panică şi prostie ce s-au manifestat Sâmbătă nu a apărut din senin. Am avut ocazia să fiu prezent în unele momente cheie ale acestui parcurs în crescendo.

Undeva prin vară Simion Cernica ne propunea să mergem să mâncăm seminţe în preajma Guvernului să vedem ce se-ntâmplă. Ne-am strâns vreo 15, stăteam, discutam şi mâncam seminţe. Imediat s-au sesizat anticorpii. Mai întâi a apărut un poliţist, apoi tot mai mulţi, în final au apărut câţiva călare. Ne miram de ce-am provocat. Încercau să ne convingă să încetăm ce facem şi să plecăm “dacă nu vrem probleme”. I-am întrebat care e problema, dacă e ceva ilegal? Unul după ce s-a bâlbâit puţin şi nu ştia ce să spună a zis că “e neobişnuit”…

A urmat Occupy Bucharest pe 15 Octombrie unde am fost amendat doar pentru că le-am spus oamenilor că e ok şi dacă stăm şi vorbim înafara ţarcului creat de jandarmi, că încă în constituţie mai avem dreptul ăsta.

A urmat momentul occupyTVR in care, o bună parte dintre noi, am fost cu forţa băgaţi în dube, duşi la secţie şi amendaţi, doar pentru că ne plimbam cu un leucoplast pe gură prin faţa TVR.

La Facultatea de Istorie unii dintre cei care au venit la dezbaterea din 24 Nov. au fost ameninţaţi şi unii agresaţi de către jandarmi în civil.

Ce e cel mai îngrijorător e că aceste irascibilitati şi panici sunt globale. Până acum mai puteai avea impresia că e o problemă doar de înapoiere, de care puteai scăpa prin emigrarea în ţările “civilizate”. Prin vara lui 2010 eram în Viena cu proiectul nostru Postspectacol exact în perioada în care s-a făcut celebra tăiere de 25% din salarii. La un moment dat ne-am decis să protestăm acolo pentru că, ne gândeam noi, oricum deciziile nu se iau la Bucureşti, deci protestele trebuie să fie trans-naţionale. Pentru că nu ştiam de o filială FMI sau Goldman Sachs prin Viena am mers la Parlament. Spre surpriza noastră nu ne-a băgat nimeni în seamă, nu am văzut nici un poliţist, pe nimeni care să se ocupe cu securitatea deşi stăteam cu banere pe treptele parlamentului Austriac. Între timp lucrurile au evoluat enorm, nu cred că acum ar mai fi posibil aşa ceva. Panica este globală, atmosferă e încărcată şi există frica ca nu cumva să apară vreunul cu scânteia explozivă…

Occidentul nu mai e un model. Chiar circulă mult în noua medie fotografii în care acţiuni ale poliţiei din SUA sunt alăturate cu cele ale poliţiei în Egipt sau Tunisia etc. Situaţii identice, aceleaşi răni provocate de gloanţele de cauciuc, aceiaşi oameni bătuţi, târăşti pe jos, etc. În consecinţă, cineva pe Twitter cerea intervenţia NATO în SUA pentru nerespectarea drepturilor omului…

Capitalismul e unul global, ca urmare conflictul 1% vs 99% e unul global. În doar câţiva ani Moscova, unde se mai încerca o oarecare alternativă a devenit cu adevărat un vârf de lance al neoliberalismului, un loc unde se poate experimenta viitorul acum. Pe străzi maşini Lada vechi, rablagite pe lângă care trec în viteză SUV-uri cu toate geamurile negre ce blochează până şi contactul vizual dintre cele două lumi. În rest separarea celor două lumi e asigurată de băieţii de la firmele de securitate privată, în costum şi cravată, care-ţi scanează îmbrăcămintea şi faţa ca să vadă dacă corespunzi din punct de vedere economic pentru locul în care vrei să intri (unele magazine, cluburi, etc). Şi de numeroase check in-uri ale poliţiştilor dotaţi cu detectoare de metal. Ierarhia economică şi militarizarea ce o însoţeşte sunt  foarte pregnante în toate aspectele vieţii.

În prezent tendinţa e de a se importa tot mai mult şi de a se învăţa, de la adevăraţii experţi, Israel, tehnologiile pentru a crea cele două lumi paralele în acelaşi spaţiu. Se importă tehnicile eficiente pentru a-i separa pe cetăţeni de denizeni, pe cei ce au, de cei ce n-au.

Gradul de separare al celor două lumi şi eficienţa barierelor dintre ele s-au testat în ultimii ani în Grecia. Practic s-a dovedit că modelul rezistă fără probleme chiar şi în cazul unei mobilizări populare masive şi chiar violente, rezistă şi la democraţia directă şi la cea reprezentativă. De altfel, recent, Papandreou (premierul sacrificat rapid în momentul în care a vrut să asculte puţin şi ce au de spus cei 99%) a recunoscut că democraţiile sunt neputincioase în faţa forţelor financiare trans-naţionale şi supra-democratice. (2)

De la DraculaLand la ZombiLand

Pe fundalul ăsta bineînţeles că tot discursul despre minimalizarea statului e pură demagogie. Statul nu se reduce, se militarizeaza (şi mediul privat la fel), asta e tendinţa clară la nivel global.

Dezvoltarea e una cantitativă dar şi una “calitativă”: războaie purtate de contractori privaţi pentru care moartea aduce profit; înfiinţarea unei jandarmerii trans-naţionale, practic mercenari ce pot să intervină în zonele fierbinti unde oamenii se revoltă; apariţia în lumea “civilizată“, în locuri publice a tot mai multor patrule înarmate cu mitraliere, a căror mesaj e clar – potenţialul inamic e mulţimea, nu doar vreun infractor; recenta folosire în premieră a dronelor “predator” asupra propriilor cetăţeni (3), etc.

România e pe locul doi în Europa în ce priveşte inegalitatea economică, deci militarizarea spaţiilor publice şi private e absolut normală din punctul ăsta de vedere, deşi poate părea nejustificată având în vedere că populaţia e foarte docilă şi că nimeni nu mişcă nimic pe-aici.

Greu de spus care sunt cauzele acestei somnolenţe. Pe de o parte există un retard discursiv. Imaginarul e orientat, de către intelectualii oficiali, spre întoarcerea la un Bucureşti interbelic paradisiaco-capitalist. În discursurile dominante nu există cu adevărat o critică politică ci doar una moralista – inegalitatea, corupţia, injustiţia nu sunt puse pe seama structurii politice, ci sunt probleme morale, psihologice ale indivizilor formaţi şi privilegiaţi în vechiul regim. Astfel apare o critică total anacronică, mulţi par că se imaginează în munţi făcând rezistenţă anti-comunistă neînţelegând că forţele care ne lovesc în prezent sunt sistemice şi mult mai implacabile.

Dar cred că mai e ceva, o înţelegere a faptului că situaţia e fără speranţă şi că viitorul e doar o ameninţare. Poate că pe undeva oamenii simt că odată cu ultimele privatizări făcute sub presiunea FMI şi Gold Corporation, după ce se dă şi aurul de la Roşia Montană, ultima resursă exploatabilă va fi, la fel ca în orice ţară din lumea a treia, propria lor moarte. Viaţa nu mai e profitabilă, pentru că există forţă de munca mai ieftină şi mai disciplinată în alte părţi – DraculaLand caracterizat prin exploatarea energiei vitale va da faliment. Tot ce va mai rămâne de făcut e aplicarea de necropolitici, administrarea morţii va fi una din puţinele surse de profit într-o economie care va deveni tot mai militarizată.

Se pare că umanitatea va fi un lux, trebuie să ai bani pentru a putea să trăieşti izolat de barbaria ce va urma. Astfel disperarea e de a ajunge mai aproape de cei 1%, singura obsesie e să nimereşti de partea bună a barajului economic.

Paradoxul e că această cursă a înarmării cu Capital distruge însăşi fundamentele a ceea ce vrem să salvăm. Între timp DraculaLand s-a transformat în ZombiLand, în care jandarmii defapt nici nu prea mai sunt necesari. O populaţie de zombi care nu vânează creier ca cei hollywoodieni, ci bani ca să poată plimba cărucioarele prim Mall-uri şi să-şi descarce surplusul de energie negativă în weekend-uri prin cluburi întunecate, ca apoi, în fiecare Luni, sclavia şi cursa înarmărilor să reînceapă… Acest cerc complet şi închis e o fabrică de fiinţe unidimensional-economice pentru care evenimentele de Sâmbătă sunt ciudate şi îndepărtate, fără nici o legătură cu propriile interese (era să scriu propria viaţă, dar de viaţă nu prea mai poate fi vorba).

1. Adam Goldman & Matt Apuzzo,  Inside Romania’s secret CIA prison: http://news.yahoo.com/ap-exclusive-inside-romanias-secret-cia-prison-050239912.html

2. Amy Goodman interview George Papandreou on Democracy Now – http://t.co/oOl9CoB4

3. Brian Bennett, Police employ Predator drone spy planes on home front: http://t.co/caWCwArX

 

 

Comments are closed.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.