Torino: în ocuparea locuințelor este un razboi al claselor și raselor

12 noiembrie 2015

În această dimineață, puțin după ora 8, fosta cazarmă de pe Via Asti 22 a fost incercuită de un impunător aparat represiv de poliție, jandarmi echipați ca pentru misiuni speciale și DIGOS (Divizia de investigație generală și operațiuni speciale). Au intrat pentru a evacua toată clădirea care era ocupată din Aprilie de către Asociația Terra del fuoco și alte asociații, dar din luna noiembrie și de către 80 de persoane de cetățenie română și etnie rom. Acestea din urmă, au rămas fără o casă în urma distrugerii taberei de pe strada Lungo Stura Lazio, evacuată forțat etapizat prin intermediul proiectului ”Orașul posibil”. Acest proiect a fost dorit și promovat de către Primăria și Prefectura Orașului Torino, care are distribuit peste 5 milioane de euro la o serie de asociații și cooperative printre care: Terra del Fuoco, Liberi tutti, Stranaidea, Valdocco, AIZO și Crurcea Roșie.

Până la ora 12:30 nimeni nu a putut să se apropie de persoanele constrânse să rămână în camere lor, deoarece forțele armate au împiedicat orice legătură cu ocupantele/ocupanții, inclusiv cu o doamnă care a început să se simtă rău datorită intimidărilor și amenințărilor pe care propria familie le-a obținut sub propriile priviri.

Tocmai auzind de vestea evacuarii, în afara cazarmei s-au adunat persoanele solidare, în nume propriu sau aparținători a diferitelor realități sociale torineze, să fie împreună cu familiile sau rudele ocupanților, care în dimineața respectivă erau iețiti pentru activitățile lor cotidiene și pentru a merge la muncă.

Doi tineri, Romeo și Cătălin, au fost duși în sediul poliției pentru a fi ”identificați”. Iar propunerea pentru femeile cu copii de a fi duși intr-o sală de sport, loc neprecizat cu claritate, a fost respinsă pentru că nici o familie nu dorea să fie despărțită pentru a nu știu câta oară.

Când toate persoanele au ieșit din cazarmă s-a pornit un marș spontan de pe strada Asti până în centrul orașului, tocmai pentru a informa orașul despre unul din multele acțiuni a unui ”razvoi de clasă și rasă” dus împotriva ocupării de locuințe.

Evacuarea din această dimineață este ultima dintr-o serie lungă de violențe împotriva celor care ocupă din necesitate un loc gol și neutilizat, împins de nevoia unei locuințe care este tot mai mare și mai des întâlnită dar care este tratată de către stat ca o problemă de ordine publică. În ultima saptămână la Torino, ”Oraș posibil” s-au desfășurat trei evacuări forțate: o casă ocupată de către persoane care au fost evacuate anterior din locuințe pe care nu le-au mai putut susține financiar (ori chirii ori case de proprietate), o clădire ocupată de către refugiați africani de mai bine de cinci ani și clădirea ocupată de familiile rom alungate și lăsate pe stradă în această dimineață. Ceea ce a făcut ca atmosfera să fie și grea și mai urâtă, pentru cei care luptă pentru dreptul la locuință, sau pentru cei care încearcă a obține un răspuns nevoilor emergente a acestui oraș, a fost acțiunea explicită și dominantă de rasism a evacuării. Practic un loc ocupat de șapte luni, este evacuat atunci când vin romii, nu mai devreme.

Marșul furiei împotriva acestei evacuări forțate s-a transformat în decursul după-amiezii într-o adunare permanentă, care avea ca scop discutarea unor posibile răspunsuri politice și soluții concrete pentru a găsi un loc unde familiile pot rămâne peste noapte.

Campania electorală deja începută este lipsită de conținut bazat pe nevoile si dorințele locuitorilor orașului. Mai mult, determină o violență instituțională explicită către cei care sunt considerați vinovați chiar și de propria existență și devin o țintă continuă dacă îndrăznesc să ocupe un spațiu public.

După-amiază târziu aflăm că, Cătălin și Romeo, după „identificare”, sunt duși direct la CIE (Centrul de identificare și expulzare) de pe Corso Brunelleschi, în așteptarea expulzării. Rom români, iar nu germani sau suedezi. Violența de stat nu face deosebiri între corpuri comunitare și necomunitare, când în joc sunt clasa și rasa. Libera circulație pentru cetățenii comunitari nu se aplică romilor. Încă iarna aceasta doi locuitori ai taberei de pe Lungo Stura Lazio fuseseră închiși în CIE și deportați în România.

De-a lungul numeroaselor întruniri zilnice ocupanții și cei solidari au convenit asupra unor probleme:

– asociațiile și primăria au dat dovadă doar de interese economice în privința noastră. Nu mai vrem să fim „băgați” în felurite proiecte în chip fals „împărtășite” ce propun soluții pretins „structurale”. Am înțeles asta prin proiectul „Orașul posibil”, iar astăzi, odată cu evacuarea, subliniem: nu mai primim propunerile precare și individualizate pe care instituțiile ni le oferă fiindcă nu suntem „obiecte pentru proiecte”.

– asociațiile, instituțiile și media mainstream vor să ascundă abuzurile săvârșite pe pielea noastră și interesele economice ce sunt în joc în spatele clădirii unei „urgențe rom”; cu ocuparea de pe Via Asti am fost noi, întâia oară, cei care au hotărât răspunsul cel mai bun dat evacuării fără alternative de locuire de pe Lungo Stura Lazio, tabără care a fost casa noastră vreme de cincisprezece ani.

– alegerea de a arunca pe drumuri zeci de bărbați, femei și copii fiindcă sunt romi este în chip intrinsec rasistă. Cum altfel se poate explica faptul că ocuparea din motive politice de pe Via Asti dura de șapte luni și că a fost evacuată în mai puțin de două săptămâni după re-ocuparea noastră datorită unei nevoi reale? Responsabile sunt toate instituțiile care guvernează acest oraș, care lovesc în cine este precar, dar ridică capul și iese din invizibilitate pentru a deveni o subiectivitate și a se autodetermina. Cuntinuă să lovească în cine nu mai vrea să atârne de intermediari ai milei și ai asistențialismului. În cine ia o casă și se afirmă în spațiul public.

Vom continua în chip autonom să ne apărăm demnitatea și voința noastră de a avea o casă ca toți ceilalți.

Le cerem tuturor solidarilor care ne-au sprijinit zilele acestea să continue.

Miercuri seară fusese ales un nume pentru noua noastră casă de pe Via Asti. O numiserăm „Avion” (pe românește), un zbor de libertate.

Evacuarea de azi nu ne oprește. Avionul va continua să zboare.

 

Foștii locuitori ai „Avion” și solidarii.

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.