Să repetăm. Ideea suspendării a fost tîmpită. USL s-a pus singură în poziţia de a se eroda rapid deşi avea un 70% asigurat pentru alegerile din toamnă. Motivul invocat – imposibilitatea cobitării. Serii întregi de lovituri pe sub centură au fost completate însă cu interpretarea vestului: România e deficitară democratic. Cum? În ce fel? CCR a aprobat ca democratic procesul, Băsescu însuşi într-o primă fază.
Monica Macovei declară pompos că sîntem singura ţară care e acuzată de deficit democratic, nu economic. De o naivitate suprarealistă. Pentru că asta e ironia pe care n-ar fi trebuit s-o creadă nimeni. Este paradoxul din care toţi trag capital politic şi economic. Europa îşi tranşează ideile cu o uniune cu zece viteze. SUA îşi întăreşte diverse legături de business, sînt accelerate achiziţiile de tip militar. Şi cu ceva cheltuială democraţia rezistă…
Un discurs vestic al anilor 90 despre România primitivă şi comunistă a renăscut în forţă. Austeritatea economică dacă nu te pune jos direct, îţi dă note proaste democratice, se pare. Niciodată n-am văzut politica austerităţii mai vizibil lobbyistic-ideologică. România devine o poveste de cum poţi trata o ţară ca pe o Grecie, fără să fi ajuns economic în acel hău.
Deficitul este fundamental economic. De aici derivă tot restul de abuzuri. De aici derivă inclusiv lipsa de răbdare a clanului USL în preluarea puterii de la clanul Băsescu. România s-a izolat aiurea în momentul în care trebuia să conştientizeze starea dificilă a întregii UE din punct de vedere economic şi democratic. Interesează pe cineva democraţia cu şomajul pentru tineri sub 35 de ani să treacă peste 50%? Eu cred că nu.
Un pol ridicol care acuză “o revoluţie a borfaşilor”, ridiculizînd votul a peste 8 milioane de oameni, susţinut de zona EURO-SUA deja a fost contituit în spatele lui Traian Băsescu. Şi asistăm astfel la o luptă periculoasă a cheltuielilor de război politic. Pentru că acum şi USL încearcă să obţină-negocieze confirmări externe pentru a tranşa războiul. Cine e mai susţinut de afară s-ar putea să fie susţinut şi de CCR, cam asta e ideea simplă. O stare politică de lucruri care nu mai are nimic de-a face cu autonomia sau democraţia. Practic politicienii români plătesc scump tot soiul de arbitri internaţionali care să le rezolve meciul.
Astăzi e anunţată vizita oficialului USA:
Conform sursei citate, în 12 august, asistentul secretarului de stat american Hillary Clinton, Philip H. Gordon, va veni duminică, la Bucureşti, unde se va întâlni cu oficialii guvernamentali, “pentru a discuta despre îngrijorarea Statelor Unite în legătură cu ultimele acţiuni guvernamentale care ameninţă separarea democratică a puterilor în stat şi slăbesc independenţa instituţiilor statului”
Gordon va avea întâlniri şi cu membri ai societăţii civile şi ai comunităţii de afaceri pentru a discuta despre rolul lor în întărirea valorilor şi principiilor democratice împărtăşite de comunitatea transatlantică, mai precizează Departamentul de stat. (sursa)
Un război de lobby extern cu nota de plată internă. Unde va duce asta. La mărirea obligaţiilor şi datoriilor, la vulnerabilizarea continuă a României din punct de vedere economic. Toate în numele democraţiei.
Efecte ciudate secundare ale acestei situaţii:
- naţionaliştii strigă “naţionaliştii!” celor care taxează genul acesta de politică prin PR extern
- reînfloresc tot soiul de mişcări “dacice” despre esenţa românismului