Se limpezesc lucrurile: DNA, Parchet, Nato-Rusia și…Bursa de Valori

cristi-dogaru-150x150Ponta a pierdut surprinzător alegerile din noiembrie 2014. Surprinzător? Întoarcerea rezultatului, după un avans considerabil în sondaje de partea lui Ponta, amintește de modul în care a câștigat de 3 ori la mustață Băsescu alegerile (Primărie, 2 x Președenție). Ba chiar de 4 ori, dacă mă gândesc și la modul în care s-a invalidat Referendumul din 2012. Mie îmi plac coincidențele, numai că atunci când acestea se repetă nu mai vorbim de coincidențe, ci de orchestrarea unor coincidențe. Rezultatul alegerilor din 2014 nu a fost decis doar “pe teren” și am 2 argumente. În primul rând, exit pollurile. De la o diferență de 1-3 procente și o marjă de eroare de aproximativ 1% în cazul respectiv s-a ajuns în final la 10%. Nu contează cine votează, contează cine numără. În al doilea rând, social media. Păi diaspora și spectacolele prin media bine orchestrate, păi Facebook, păi bloguri… Social media s-a comportat ca în revoluțiile portocalii și primăvara arabă și nu mi-e greu să presupun că au servit scopurilor acelorași organizatori (vezi și contul lui Johannis de pe Facebook, umflat profesionist cu like-uri, în ciuda lipsei sale de conținut de calitate). De ce a fost ejectat Ponta? Doar era conformist, era de dreapta deși cu discurs de stânga, părea “sigur”. De acord, părea. Dar fusese prezent și la Olimpiada de la Soci, vorbea cam des de investitorii chinezi (mai pomenește cineva de ei la Nuclearelectrica?..că Enel văd că a renunțat să mai vândă distribuțiile de electricitate din România până unde acum câteva luni tot niște chinezi erau în pole position). Cineva, un licurici să spunem, s-a gândit probabil așa: prin regiune avem Bulgaria, Ungaria, posibil Grecia după alegeri, Serbia care înclină spre Putin. Nu putem pierde România, având în vedere poziția sa strategică, scutul de la Deveselu, etc. Nu mai bine să piardă Ponta, cam nesigur pentru interesele noastre, cu o coaliție cam mare în spate? Și așa a pierdut Ponta, după ce USL-ul se spărsese oportun înainte iar PSD-ul se tot subțiază în prezent…

Și ajungem în acest moment la actualitate. Ce avem după noiembrie 2014? Demisia forțată a lui Maior, priponirea Elenei Udrea și a amicei sale Bica, o ceată de PSD-iști în arest sau în vecinătatea sa (Hrebenciuc, Mitrea, Sarbu, Mazăre, Ghiță, Valcov, ceva baroni mai puțin sonori, etc), Horia Georgescu, eroul ANI, priponit și el și o tresărire de orgoliu a Parchetului (anchetarea lui Băsescu). Cum explic eu lucrurile astea? Maior era un apropiat a premierului Ponta, un posibil premier după alegerea sa ca președinte. Delete. Udrea era ceva asemănător (Ponta fusese avocatul famieliei Cocoș), deși era prezentă în camarila băsistăa avea destule afinități cu Ponta-Maior. Delete Udrea, delete amica să Bica de la DIICOT (DIICOT-ul putea fi acum o contra-pondere la DNA, ceea ce încearcă mai nou Parchetul). Băsescu avea oricum un joc dublu: pe de-o parte Deveselu, parteneri strategici, axa Londra-Washington, pe de altă parte ceva interese corporatiste rusești bine apărate (Gazprom prin Ioana Băsescu, Alro și prețuri mai mici la energie, renunțarea la Tezaur, etc). Deocamdată DNA nu-l atinge (recunoaștere a componentei sale atlantiste”), dar îl va atinge poate Parchetul. DNA-ul în tandem cu SRI-ul continuă deci munca începută în noiembrie 2014 și decapitează aripa pro-Ponta din anturajul băsescian și pune umărul la slăbirea PSD-ului scoțându-i din joc lideri marcanți și băgând groază în plevușcă. Horia Gerogescu este cel care l-a ținut multă vreme în șah pe Johannis cu ANI și avea un pedigree cam dubios după relațiile sale de la ANRP (vezi Bica). Delete Georgescu. Valcov, artizanul unui nou cod fiscal ultra-liberal, prin care Ponta încerca să se mențină în joc, este și el săltat de DNA pentru fapte de coruptie păstrate la sertar. Să nu uităm de Curtea Constituțională și caprele lui Greblă. Ar mai fi de menționat Năstase și Voiculescu, asasinați politic înainte de acutizarea poveștii din Crimea/Donbas. Aici poate fi vorba de o antipatie personală a fostului marinar de la Cotroceni rezolvată servil prin servicii și ramurile lor din justiție dar și o contribuție “atlantistă” la eliminarea reminiscențelor “național-comuniste” (cam greu cu globalizarea când liderii au acumulat ceva și au vagi pusee naționaliste).

Să revenim. De ce toată această isterie după 2014, până acum partidele și camarilele încercând să alterneze pașnic la putere în România (cam ca în SUA)? De ce să-ți cotonogești adversarii când ești conștient că nimeni nu-i veșnic la butoane și talibanismul se poate întoarce cândva asupra ta cu bonus? Ei bine, cum spuneam, e vorba de conflictului Nato-Rusia, de păstrarea cu orice preț a României în sfera de influență anti-rusească și nu doar de banale contre între partide ce alternează la putere și camarilele lor. Și, din păcate, nu doar de retorică belicoasă e vorba aici. Cred că la un moment dat chiar am putea asista la violență armată în preajma noastră mulțumită apartenenței noastre atlantiste. Încep să apăra deja semnale și nu doar în piața media ci chiar în lumea banilor. Urmăriți ce se întâmplă cu bursa de la începutul anului. Cam scade, nu? Cam se decuplează de la marile burse ale lumii (SUA are burse verzi deși se pregătește de schimbarea politică monetare de pildă)-vezi ultimele saptamani de corecții. “Smart money” se pregătesc să părăsească zonele tulburi, la granita unor posibile conflicte. Cine ar putea beneficia de eventualul război în care va fi implicată România? Măreața noastră industrie de apărare, sublimă dar…? Consumul intern (că deh, insecuritatea crește savoarea vieții…dar nu chiar în zonele de conflict)? Mulți nu vor mai ști cum s-o tulească din țară…Si, atunci, de ce ar mai zăbovi smart money pe aici? Cred că va fi însă o retragere ordonată, metodică, iar asta nu exclude dinții de fierăstrău.

Ce urmează?
Mașina de război a Vestului se urnește greu pentru că propaganda are nevoie de timp pentru a da roade. Sigur, dacă apare o provocare majoră, gen Pearl Harbour, lucrurile se precipită. Astfel încât sancțiunile la adresa Rusiei vor continua. Poate se deschid breșe în unitatea de monolit din jurul lui Putin, poate i se forțează mâna să acționeze necugetat (și iată și provocarea…). Nervozitatea va fi însă maximă la o reambalare a crizei financiare iar declanșatorul unor conflicte armate mai de amploare poate veni după schimbarea politicii monetare în SUA (asta ar lovi încă o data în indatoratele în dolari companii rusești), plonjonul piețelor financiare și o eventuală schimbare de gardă Obama-un președinte republican. Despre România? Iohannis va fi în continuare discreția întruchipată pentru a nu-și eroda imaginea și gradul de încredere, mai ales că în 2016 ar trebui să câștige alegerile pentru PNL (e greu de crezut că UNPR-ul poate fi rupt din coaliția cu PSD până atunci, singur n-are nicio șansa să intre în Parlament singur iar pe listele PNL-ului nu va fi primit). Propaganda va lucra între timp la turație maximă-dacă din partea B1, Realitatea, presei scrise “quality” nu prea am la ce să mă aștept, poziția Antenei 3 mă cam surprinde. S-au poziționat mai degrabă pro-Johannis, n-au prea insistat pe adevăratele mize din spatele țintelor DNA /SRI și am surprins și o frumusețe de documentar anti-Rusia, cu românii surprinși în conflict de partea ucrainiană. Remarc încă ceva: dacă Udrea vorbea despre postacii de partid iar alți politicieni tind să recunoască existența lor și la alte case, apariția unor postaci anti-Rusia mă cam surprinde (îi găsiți pe Hotnews, Reporter Virtual, Adevărul, etc). Exclus să fie plătiți de partidele actuale așa că ar trebui să privim spre servicii mai degrabă. Sigur, există și postacii de sens contrar și o specie aparte, postacii care lovesc în simbolurile pasibile să coaguleze națiunea (aparent inexplicabil, Simona Halep e vânată de ceva vreme de genul asta de postaci). Dovadă că lupta s-a încins deja în mediul on-line.

Disclaimer: Aici nu e vorba despre apărarea/justificarea pozițiilor Rusiei sau a lui Putin. Nici despre glorificarea modelului de societate din Rusia (ce om normal ar face asta?). Vorbim doar despre refuzul conflictului armat spre care lumea occidentală pare mânată de păpușarii din spatele cortinei (resursele Rusiei sunt tentante, ar prinde bine niște privatizări ca în era Eltsin, că să nu mai vorbim despre câștigurile industriei militare dacă începe conflictul și toți partenerii Nato pun mâna și se înarmează), despre rațiune și refuzul propagandei care vrea să ne înrăiască. Vorbim de România, care n-are nimic de câștigat în cazul unui conflict, dar are multe lucruri de pierdut-victime civile (suntem aproape de epicentrul ostilităților), economie distrusă, poate dezlipirea unei parți a Transilvaniei dacă Rusia are câștig de cauza iar Ungaria este inițial aliat credincios.

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.