Sursa: cursdeguvernare.ro / De Marin Pana
În timp ce speranța de viață a femeilor din România se îmbunătățește vizibil, speranța de viață a bărbaților de vârstă mijlocie este în scădere, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică. Cei mai afectați sunt bărbații născuți în anii 60, care aveau sub 30 de ani la revoluția din decembrie 89 și au încasat în plin șocul schimbării de sistem social-economic.
Datele prelucrate și centralizate de ancheta INS privind speranța de viață se referă la evoluțiile din anul 2010 față de anul 2009. Diferențele pot părea minore dar legile statistice pe numere mari sunt extrem de solide iar diferența de trend între bărbați și femei este semnificativă. Cert este că efectele presiunii asupra singurei categorii sociale care nu este considerată defavorizată în vreun fel (în rest avem copii, tineri, pensionari, femei etc.) au început să se vadă.
Oarecum paradoxal, bărbații născuți în 1950 au o scădere minimă a speranței de viață, în timp ce bărbații născuți în 1940, în timpul războiului au o speranță de viață în creștere. Și mai interesant, contrar aparențelor, bărbații în vârstă de 70 de ani din mediul rural au o speranță de viață mai mare decât cei mediul urban.
În cea mai nefericită postură se regăsesc cei care, după ce au muncit câțiva ani în socialism, au susținut ieșiri timpurii la pensie din contribuții de asigurări sociale la niveluri foarte ridicate și, culmea, nici nu s-au mai încadrat pentru a beneficia de pensie privată deoarece depășiseră de puțin vârsta limită de 45 de ani la introducerea acesteia.
Pensia, între realitate și echitate
În ceea ce privește demografia specifică pe sexe (circa opt ani de speranță de viață în plus pentru femei) datele vin să contrazică logica sistemul de pensionare cu vârstă redusă pentru femei (63 de ani în loc de 65 de ani ), deoarece și așa, ele beneficiau de plata pensiei o perioadă mai îndelungată, obținând venituri mai mari per total la aceleași contribuții sociale plătite.
Diferența pe sexe în privința utilității la nivel personal a plății contribuțiilor sociale devine și mai evidentă dacă se compară probabilitățile de deces pe intervale de vârstă și sexe. După cum se poate vedea, probabilitatea de deces este aproape triplă la bărbați față de femei până spre 60 de ani și mai mult decât dublă până la 70 de ani.
De menționat, totuși, o excepție. Nu doar bărbații sunt defavorizați de evoluția speranței de viață ci și femeile între 20 și 30 ani ( născute între 1980 și 1990), a căror probabilitate de deces a crescut contrar trendului general, cu un maxim pe intervalul 20 – 25 ani ( de la 1,67 la mie în 2009 la 1,83 la mie în 2010). Desigur, condițiile grele de trai din anii premergători lui 1989 contează, dar este și un semnal de alarmă în privința asistenței medicale tot mai precare din prezent.
Una peste alta, datele statistice disponibile arată o speranță de viață la pensie, pornind de la vârsta legală țintită de legislație (65 de ani la bărbați și 63 de ani la femei), era, la nivelul anului 2010, de 13,91 ani pentru bărbați și 18,70 ani pentru femei. Simplificând, în medie, un bărbat ar urma să încaseze drepturile cuvenite la pensie din sistemul de stat pe o durată de 14 ani iar o femeie 19 ani, adică o treime mai mult timp.
Toate aceste date ar trebui luate în calcul la acordarea echitabilă de către stat a sumelor cuvenite la pensie, în condițiile în care constituția prevede egalitatea în drepturi. Dacă discriminarea pozitivă ține de obligațiile aferente creșterii copiilor, atunci ar trebui acordată numai celor care se încadrează în acest criteriu, indiferent de sex.