Cînd filmul realizat de mine, Aferim!, a avut premiera la Festivalul de la Berlin, am mulțumit public, de pe scenă, revistei Film Menu. Motivul e unul foarte simplu: am simțit că reușita filmului se datorează și acestei reviste studențești care a fost pentru mine o sursă continuă de inspirație și de chestionare a propiilor idei legate de cinema (și nu numai). Am repetat aceste mulțumiri și la premiera de la București, cu gîndul că Ursul de Argint obținut de film – și de cinematografia română, de fapt – aparține într-un fel și revistei Film Menu.
Film Menu nu este doar cea mai bună revistă de film din România (și vreau să fie clar, mă refer la întreaga istorie a țării noastre de după apariția cinematografului), ci a reușit să fie o revistă prin care gîndirea critică despre cinema să pară interesantă și altora, nu doar celor care lucrează în acest domeniu. Cunosc scriitori, filozofi, critici literari, librari, istorici, studenți și liceeni care citesc cu maxim interes această revistă. În plus, evenimentele conexe pe care FilmMenu le organizează (un cineclub săptămînal, întîlniri periodice între studenți și cineaști, editarea de cărți etc.) au reușit să devină surse reale de educație audio-vizuală pentru participanți, în marea lor majoritate tineri. Nu e puțin lucru ca o revistă studențească – distribuită gratuit – să ajungă la o asemenea performanță, nu e puțin lucru ca la proiecții cu filme dificile să ai sala plină, nu e puțin lucru să publici pentru prima dată în România Note despre cinematograf a lui Robert Bresson (carte fundamentală în domeniu, apărută acum mai bine de 40 de ani în Franța). Astfel încît e uimitor că cei din conducerea UNATC, în frunte cu rectorul Adrian Titieni, au hotărît suprimarea revistei. Redacția Film Menu explică aici mai clar despre ce e vorba:
Cred că e important ca cei care cred că această revistă (care poate fi citită și online aici: https://filmmenu.wordpress.com) merită să apară în continuare să își manifeste suținerea publică. Altfel, vom avea parte iarăși de unul din cazurile alea în care netrebnicia românească iese învingătoare.
Radu Jude,
cineast