Osînză rîncedă de struţ

TEMA: Abdicări şi complicităţi între stat şi biserică

µακάριοι οί κυνικοί, ὅτι αὐτοὶ οὐ ἀπαταθήσονται.

Ce legătură este între fondurile europene nerambursabile, Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (eufonicul Posdru) ONG-urile şi cercetarea ştiinţifică din România ?

România e o ţară săracă în care banii sînt risipiţi. Uniunea Europeană risipeşte bani pentru aşa-zisa dezvoltare a resurselor umane, programe educative de care n-are nimeni nevoie. Ministerul Educaţiei, prin Autoritatea Naţională pentru Cercetarea Ştiinţifică, risipeşte alţi bani.

De pe situl Ministerului aflăm că prin Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice” ministerul a dat societăţii comerciale Suraki din Răsuceni 1700 000 RON pentru “cercetare avansata pentru transformarea unui deşeu (grăsimea de struţ) in produs cu înaltă valoare economică“.

Ministerul a mai acordat Honeywell România, pentru proiectul “celulă fotovoltaică cu cromofor hiperpolarizabil” – cercetare importantă şi utilă, dacă Honeywell n-ar fi deja una din primele 50 de firme din lume, cu 37 miliarde de dolari cifră de afaceri anuală. Sărăntocul Minister al Educaţiei dă bani pentru cercetare – 400 000 euro – unei companii multinaţionale extrem de bogate şi prospere, cu un buget de cercetare de aproape sute de milioane de dolari anual !! Institutul naţional de cercetare textile şi pielărie primeşte şi el bani, pentru “Tehnologii innovative pentru sectorul de pielărie care să asigure creşterea competitivităţii”. Universitatea de Ştiinţe agricole din Iaşi, pentru “Analiza oportunităţilor de adaptare a ecosistemelor viticole româneşti la noul context competitiv”. SC Softwin din Bucureşti, pentru “serviciu de autentificare prin semnătură biometrică“. Toate cele trei proiecte, pielărie, viticultură şi sisteme de autentificare biometrică, ţin de domenii economice extrem de rentabile, şi era normal să fie finanţate de mult trîmbiţata iniţiativă privată.

CNCSIS procedează la fel (aici).

Dacă nu puteţi pronunţa dintr-o răsuflare 1) Formarea competenţelor de cercetare ştiinţifică ale studentilor prin aplicarea modelulului curriculumului bazat pe luarea de decizii in studiul integrat al ştiinţelor naturii in învăţămîntul incluziv, aflaţi că această frază sforăitoare i-a adus unei cercetătoare din Cluj 20 000 de euro. Un alt proiect, cu titlu auto-ironic, 2) “PERCEPŢIA PRIVIND RELEVANŢA SOCIALĂ A MANAGEMENTULUI DE PROIECT. STUDIU COMPARATIV ÎNTRE NIVELUL DE MATURITATE AL MANAGEMENTULUI DE PROIECT ÎN ÎNVAŢĂMÂNTUL SUPERIOR ROMANESC ŞI CEL EUROPEAN” i-a adus autoarei 22 000 de euro. Celebra Muşata Bocoş din Cluj nu ne spune nici un cuvînt despre 3) valenţele (oh, cuvînt tocit şi provincializat, ca strategii, repere sau paradigme !) – valenţele formativ-informative ale seminarului universitar dacă nu scoatem din buzunar alţi 20 000 de euro. Un cercetător de la Universitatea de apărare din Bucureşti ne evaluează 4) poziţia geostrategică a României în bazinul Mării Negre pe doar 5000 de euro. O doamnă din Braşov a studiat 5) Microviolenţa în mediul şcolar ; relaţii, prevenţie şi intervenţie – pe româneşte, îmbrîncelile, păruiala, ghionţii şi picioarele-n fund, date în timpul pauzelor,– subiect pentru a cărui complexă cercetare i-au ajuns abia 15 000 euro.

Ca să aflăm care e impactul 6) globalizării asupra valorilor şi stilurilor de viaţă în societatea contemporană în România, Ministerul a dat (şi un perspicace cercetător a luat) 10 000 de euro. O altă doamnă ne spune ce s-a întîmplat în cultura română între 1945-1965 (subiect despre care s-au scris zeci de cărţi) pe doar 20 000 euro.

Nu vi se pare că bătrînii sînt în general mai bisericoşi ca tinerii ? Cam aşa e. O tînără cercetătoare a vrut să afle asta în mod riguros, şi pentru 7) investigarea impactului religiozităţii asupra persoanelor de vîrsta a treia s-a mulţumit cu 7000 de euro. Un alt studiu, cu încă un nume şablonard-găunos-sforăitor, 8) Dezvoltarea personală – competenţa universitară complementară transversală. Contribuţii la implementarea unei noi paradigme educaţionale experienţiale în învăţământul superior, valorează 9000 de euro în ochii Ministerului.

9) Gîndirea politică a lui Platon şi Aristotel (subiect despre care s-au scris metri cubi de carte, capătă moţul de “fundament al construcţiei europene” pentru ca autorul să ia pe ea 4000 de euro. Şi iarăşi, Ministerul educaţiei e aîtît de curios să afle care sînt 10) valenţele europene ale literaturii române contemporane, încît dă pe studiu 8000 de euro. 11) Optimizarea alimentaţiei la vacile gestante e un subiect atît de complex, încît necesită un software, (uff… e un subiect studiat de decenii, de zeci de echipe de cercetători, în Statele Unite, Europa occidentală, Japonia şi China) Acest software va fi implementat de fiecare babă, pentru ca Joiana ei cea borţoasă să nu pască ce nu trebuie – şi costă abia 20 000 de euro. Pentru descrierea 12) Comportamentului căţelei în călduri (nu, n-am inventat eu titlul) autorul s-a mulţumit cu 3000 de euro. Concluziile lui vor fi citite cu interes de toate potăile din Bucureşti, care pînă acum s-au mulţumit să miroase căţelele sub coadă. O altă cercetătoare a luat 10 000 de euro ca să ne dumirească privind 13) crioconservarea materialului seminal canin – româneşte, îngheţarea spermei de cîine. Studiul e finanţat de primăria oraşului Bucureşti, îngrijorată de scăderea alarmantă a numărului de haite de cîini vagabonzi. 14) “Managementul turismului interetnic în Banat” (whatever this is) e o chestiune arzătoare la ordinea zilii, şi Ministerul a obţinut un studiu penetrant asupra acestui subiect, pentru 13 000 de euro, cînd se ştie bine că un consultant privat ar fi cerut minimum 18 000 de euro.

Era celebru, în folclor, ipoteticul studiu Efectele razelor de lună asupra galoşilor de gumă. Nu, n-a fost finanţat de CNCSIS – nu încă. Deocamdată, CNCSIS n-a finanţat decît 15) Studii privind însorirea şi circulaţia aerului în spaţii urbane dens construite. Impactul asupra ventilării naturale – româneşte, din ce direcţie sînt însorite blocurile ? de ce e curent pe stradă ? de ce trage la intersecţii ? subiect atît de urgent şi esenţial, încît a acordat cercetătorului 20 000 euro pentrul lămurirea acestei probleme nevralgice.

Alocarea eficientă

Problema României nu sînt banii. Uniunea Europeană risipeşte în România fonduri europene. Revin la POSDRU, Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Opt granturi grase,de 500 000 euro fiecare, le-a obţinut o firmă privată, SIVECO, cu capital olandez, care se ocupă de training-uri, care a organizat patru traininguri, Oportunităţi de consolidare a carierei în societatea cunoasterii în regiunea …(Muntenia, Oltenia, etc) activităţi de reciclare, perfecţionare profesională care erau de domeniul Caselor corpului didactic şi inspectoratelor şcolare locale. Multe, multe, multe burse doctorale, binevenite şi legitime, dacă viitorii doctori în ştiinţe n-ar poposi într-o piaţă a muncii marcată de şomaj sau ca tineri asistenţi universitari plătiţi cu opt sute de lei pe lună. SC Bardrom Security, SC Ascendis Consulting, DinamicTour Borcea SRL, Carpe diem SRL, San Software SRL, Extreme Training SRL, European Consulting, Pluri-consulting Group, zeci de societăţi comerciale (întemeiate în acest scop) care oferă training s-au înfruptat din mana cerească, din europeana pleaşcă gratuită, ţinînd cursuri de antreprenoriat şi management unor matriţeri şomeri amărîţi, care ar fi preferat să cheltuiască banii respectivi la stomatolog . Teatrul de Operetă Ion Dacian primeşte, ca investiţie strategică,13.288.769,03 şi 2.345.076,89 (RON, cred că) Sprijin pentru Competenţe în arta spectacolului din Romania, în cadrul “Cresterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor”. Numai Guvernul României poate pune în aceeaşi frază termenii operetă şi strategic.

Toate aceste cursuri nu folosesc la nimic. Unele nici măcar nu sînt spălare de bani.

Leviathanul

Crezi că poţi să legi Leviathanul cu o fundiţă de pluş roz,

Gudura-se-va oare  cînd o să-l plimbi în lesă ?

O să facă sluj dinaintea ta ?

Iov, 41

Statul vrea să dea Bisericii fonduri pentru ca aceasta să le folosească în scopuri caritative. Statul (zice statul), e o instituţie birocratică, obez şi masiv, lent. ONG-urile, proteice, micuţe şi zglobii, sînt cu ochii pe copiii străzii, pe care-i adună şi cărora le dau pat, hăinuţe şi mîncare.

Problema Bisericii e că ea însăşi e un imens Leviathan, o instituţie osificată, birocratică şi lentă. ONG-urile ortodoxe sînt de două feluri, unele organizate de jos, spontan, iar altele sînt extensii – tentacule – are marii Biserici ierarhizate şi birocratice.

În România, banii pentru cercetarea ştiinţifică universitară sînt investiţi în măsurarea vitezei curentului între blocuri ; bugetele “pentru creşterea eficienţei economice” sînt plasaţi în cercetarea seului rînced de struţ ; fondurile strategice pentru “dezvoltarea resurselor umane” se duc direct la operetă. Statul risipeşte banii proprii sau banii europeni dîndu-i la zeci de ONG-uri pe nimicuri, fără nici un control ulterior, fără nici o supraveghere, fără a cere un bilanţ ulterior, la fel o va face şi de acum încolo. Cercetarea ştiinţifică e atomizată, cu proiecte pe termen scurt făcute de echipe extrem de mici. Azi, statul atribuie fonduri grase de cercetare pentru subiecte derizorii. După votarea legii privind finanţarea de stat a activităţilor caritative ale cultelor vor apărea zeci de ONG-uri care să căpuşeze noua resursă.

Legea care va permite finanţarea activităţilor caritabile ale cultelor de către stat nu e nici bună nici proastă. Singura problemă este alocarea eficientă. E oare ineficientă alocarea banilor către orfani prin Direcţiile judeţene de protecţie a copilului ? Să organizăm un audit, să reducem birocraţia. Statul n-ar trebui să-şi delege propriile funcţii unor ONG-uri, ci ar trebui să urmărească eficienţa propriilor instituţii.

Le reamintesc românilor cum au apărut ONG-urile în România, şi cu ce scop : pentru înmatricularea maşinilor vechi. S-au înfiinţat sute de fundaţii umanitare doar pentru acest scop. Sectorul ne-guvernamental în România a apărut de formă, e blestemat din naştere. Acum, statul vrea să intervină din nou, injectînd bani publici în ONG-uri de carton, şi care se vor crea doar ca să sugă, precum căpuşele, fondurile unui stat exsanguu.

Nu mă impresionează considerentele siropos-emotive ale legii : Biserica are legitimitate morală, preoţii sînt supravegheaţi de Dumnezeu în persoană, fondurile nu vor fi delapidate sau furate fiindcă Duhul Sfînt, în chip de albă turturea, verifică la cantinele săracilor dacă se potriveşte cantitatea de carne servită cu cantitatea de carne facturată.

Ce este un ONG ? Care sînt activităţile filantropice ale Patriarhiei ?

Cînd am hrănit săracii, mi-aţi spus că sînt un sfînt.

Cînd v-am întrebat de ce sînt săraci, mi-aţi spus că sînt un comunist.

Dom Helder Camara

Organizaţiile neguvernamentale, în lumea anglo-saxonă, au apărut datorită tendinţei spontane a anglo-saxonilor de a se asocia. E un fenomen de mentalitate. ONG-urile nici nu se ocupă neapărat cu activităţile umanitare sau caritative.

ONG-urile sînt o expresie a spiritului de asociere spontan al societăţii civile.  ONG-urile sînt grassroots. Nu există ONG-uri în ţările cu nivel de încredere socială scăzut ( trimit aici la Banfield, The Moral Basis of  a Backward Society,  Francis Fukuyama, Trust) . Există, în Cultural Management, conceptul de societăţi autoritare, care sînt ierarhizate, şi societăţi egalitare, organizate în reţea. ONG-urile (şi orice alt fel de asociaţii) apar în societăţile egalitare. În societăţile autoritare, ONG-urile nu apar spontan, ci apar ca imitaţie servilă, “ca să avem şi noi faliţii noştri”, to keep up with the Joneses.  România are o societate cu capital de încredere mic.

Oferind să sprijine activităţile social-filantropice ale Bisericii ortodoxe, statul declară implicit mai multe lucruri :

– ca instituţie ierarhizată şi birocratică, preferă să colaboreze cu altă instituţie ierarhizată şi birocratică, Biserica ortodoxă.

– descurajează ONG-urile care apar din iniţiativa locală a societăţii civile, a cetăţeanului de rînd. Practic, începe o luptă inegală pentru fonduri de stat între ONG-urile organizate de cetăţeni, şi ONG-urile Bisericii ortodoxe, cu legitimitatea ei intimidantă.  Practic, statul îşi dovedeşte astfel dispreţul pentru societatea civilă. ONG-urile nu sînt doar asociaţii caritative, ci şi grupuri de presiune, care iau atitudine pentru schimbarea legislaţiei, să zicem, în ce priveşte violenţa conjugală.

– contribuţia statului la fondurile ONG-urilor descurajează societatea civilă să contribuie prin forţe proprii, şi creează un sistem cu două viteze, ONG-uri docile politic, manipulabile, dependente, şi ONG-uri independente, fără venituri.

ONG-urile nu sînt importante prin ceea ce fac. Hrănirea celor flămînzi, îmbrăcarea celor goi, adăpostirea celor pribegi nu sînt importante. Important este mesajul pe care ONG-urile îl trimit societăţii civile, administraţiei locale şi statului. Importantă e mediatizarea situaţiei negative, feedback-ul şi crearea unor focare de activism pentru remedierea situaţiei negative.

Oferind să sprijine activitatea Bisericii, statul trimite două mesaje :  hrăniţi pe cei flămînzi, dar nu protestaţi împotriva legilor nedrepte, a abuzurilor statului şi a ilegalităţilor ; preferăm să colaborăm cu voi, fiindcă în ultimele opt secole, Biserica nu s-a ridicat împotriva nedreptăţilor sociale.

Patriarhia ne oferă un foarte interesant bilanţ al activităţilor sale filantropice în 2010 (aici).

Biserica are 450 de instituţii dintre care 83 aşezăminte pentru copii, 58 pentru bătrîni, 116 centre pentru persoane în dificultate, 102 cantine sociale, 39 centre medicale etc.  Programele sale au avut peste un milion de beneficiari, dintre care 600 000 bătrîni, 151 000 copii şi familii sărace, 37 000 persoane cu handicap.  Biserica a cheltuit aproape 50 milioane roni, (50 lei pe cap de sărman) din care aprox 16 milioane din finanţări de stat şi externe şi 33 milioane din donaţii.

Cu alte cuvinte, cele 13 milioane de ortodocşi adulţi din România (am exclus minorii şi un milion de nevoiaşi din totalul de 18 milioane) au donat Bisericii, pentru activităţi umanitare şi filantropice, 2,5 lei de persoană. Sau, invers, cei 14 000 de preoţi, prin strădania neobosită, prin cuvînt şi faptă, fiind zi de zi în mijlocul enoriaşilor, tălmăcindu-le pilda bogatului nemilostiv şi a samariteanului milostiv, au adunat, de la fiecare, într-un an, pentru hrănirea flămînzilor, acoperirea celor goi, adăpostirea celor pribegi, preţul a două bilete de tramvai !

În contrast cu cele 33 de milioane date celor oropsiţi, numai pentru Catedrala Neamului, patriarhia a obţinut 10 milioane de la stat (patriarhul ceruse 20).  Numai ultima maşină a lui Costel Căşuneanu valorează cinci milioane de lei.

Temele SocialAtac sînt sprijinite de Fundaţia Friedrich Ebert România

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.