Despre **[i]ck-ups în politica și societatea civilă Roma

vali_nicolae_300

Temă: Țiganul ispășitor. Fobii în mizeria lumii

de Valeriu Nicolae

Însăși existența majorității organizațiilor Roma depinde de rasismul abject al unei părți a populației dominante, inepția birocrației responsabile de problemele romilor, totala absență a societății civile în mare parte dintre comunitățile noastre și teama de o răbufnire interetnică. Noi, societatea civilă Roma, sîntem o creație artificială, un proiect gestionat de cîteva organizații internaționale și donatori. Cele mai multe dintre aceste organizații fondatoare au doar vagi idei despre problemele pe care le întîmpină romii și o expertiză rizibilă în materie de integrarea romilor. Principala lor preocupare nu este să contribuie la integrarea socială a romilor, ci să prevină emigrarea și stabilirea lor în țările donatoare, bogate și puternice din punct de vedere politic.

În consecință, implicarea noastră în propriile comunități e în mare măsură imaginară, la fel ca și rapoartele depuse de donatori și efectele finanțării vizînd integrarea socială a romilor în comunitate.

Mare parte a „elitei“ Roma e într-o mare confuzie în materie de abilitățile și calitățile necesare pentru a face parte din „elită“. În continuare, voi încerca să abordez cîteva concepții greșite:

1. Ridicarea nivelului economic și de viață în familie, familia extinsă sau printre prieteni datorită implicării tale în problema excluderii și sărăciei romilor nu e o dovadă a competenței profesionale, ci mai degrabă o probă a lipsei de onestitate intelectuală și a corupției.

2. „Experiență directă în comunități“ nu înseamnă să mergi cu mașina, din an în Paști, ca să vizitezi cîteva comunități (și primind pentru asta diurnă), sau să vorbești în mod regulat despre aceste comunități petrecîndu-ți cea mai mare parte a timpului în birouri elegante ori săli de conferință. Să faci sau să facilitezi „proiecte“ pentru unele comunități cerînd în schimb voturi înseamnă mită, nu istețime politică.

3. Să faci parte dintr-un ONG și să fii și implicat în partide politice ca să-ți asiguri o carieră politică bine plătită sau alte beneficii financiare nu e un sacrificiu pentru binele romilor, ci oportunism egoist și delirant (iar de obicei, și un indiciu pentru o personalitate coruptă).

4. Să participi la întîlniri la nivel înalt, să faci poze cu celebrități, să porți haine scumpe și să conduci mașini costisitoare nu sînt indicii ale implicării în comunități sau ale valorizării integrării sociale a romilor. În majoritatea cazurilor, sînt semne ale stupidității și corupției în numele organizațiilor internaționale, și de regulă și ale corupției personale.

5. Să beneficiezi de bursele speciale destinate romilor defavorizați nu vă face special. De fapt, îți demonstrează mediocritatea dacă nu încerci mai mult și nu intri în competiție în societatea majoritară.

6. Capacitatea de a vorbi incoerent pe durate lungi de timp despre orice subiect, la tv, la radio sau în conferințe nu e o realizare, ci mai curînd un semn de autoamăgire în legătură cu propria importanță.

7. Capacitatea de a împăca sisteme de valori evident contradictorii sugerează schizofrenia. Nu le poți cere altora să te trateze drept sfînt, victimă a prejudecăților și abuzului, cînd tu însuți n-ai nici o problemă să fii rasist, sexist, homofob, corupt și violent.

8. Să negi rezultatele sau opiniile oamenilor care lucrează pe probleme ale romilor, dar nu sînt romi nu e semn că ești un bun rom sau unul autentic. E doar prostie, mai ales dacă acei oameni au o experiență academică sau de implicare directă mai bună decît a ta. În ciuda tuturor convingerilor tale, 20 sau 30 de ani de „experiență de viață ca rom“ nu ține loc de capacități profesionale.

9. Faptul că ai ceva talente (muzicale, în scris, capacitatea de a învăța ușor limbi străine) nu te face un bun diplomat, birocrat, tehnocrat, manager și politician. Mai curînd ești de fapt un idiot corupt, ipocrit, violent și care se minte singur, ajuns într-o poziție înaltă datorită norocului și circumstanțelor favorabile.

10. Meritocrația n-are nimic de-a face cu disponibilitatea de a minți sau de a-ți supralicita experiența academică și profesională. La fel, pupatul în fund, ungerea ascensiunii profesionale sau ca să te scoți, amenințările, intimidările sau blocarea cuiva care-ți amenință poziția de putere n-au nimic de-a face cu meritocrația, ci cu lașitatea și corupția. Să nu-ți susții punctele de vedere ca să-ți păstrezi poziția în organizație nu înseamnă să fii deștept în politică, ci că n-ai coloană vertebrală.

Cred că mare parte, dacă nu toată elita politică și a societății civile Roma trăiește într-o profundă ficțiune. Discrepanța dintre importanța, educația, realizările și calitățile profesonale autopercepute și realitate e adeseori la limita – sau dincolo de ea – a necesității de ajutor psihologic profesionist.

Cred – și sper – că vor asista cît de curînd la o criză serioasă a elitelor Roma. Discursul ipocrit al majorității acestor elite, corupția lor, lipsa de profesionalism și rezultatele ca și inexistente, combinate cu creșterea migrației romilor, răbufnirile de rasism anti-Roma și extinderea numărului de romi care trăiesc în ghetouri în marile orașe din Europa sînt semnele unei crize incipiente.

În vremuri de criză, reformele „imposibile“ devin măsuri logice și evidente. Una dintre cele mai importante măsuri necesare este adoptarea unui standard de bază pentru organizațiile politice și ale societății civile Roma. Un standard similar ar trebui aplicat celorlaltor părți implicate în integrarea socială a romilor.

1. Liderii politici și ai societății civile Roma ar trebui să nu dețină mai mult de două mandate de cîte patru ani fiecare. Această măsură e destinată tendinței generale a liderilor Roma către autosuficiență, autocrație sau regalitate.

2. Experiența semnificativă (inclusiv ca voluntar) de teren în comunități, împreună cu un sistem de angajare meritocratic, ar trebui să fie cerințele de bază pentru orice funcție reprezentativă în domeniul Roma.

3. Finanțarea publică a oricărei organizații, inclusiv organizațiile Roma, ar trebui să implice transparență totală asupra cheltuielilor și salariilor.

4. Nepotismul ar trebui interzis. Politica Roma și ONG-urile sînt foarte pe cale să devină afaceri de familie.

5. Liderii politici și ai ONG-urilor Roma ar trebui să investească o parte a propriilor venituri în ameliorarea integrării sociale a romilor.

Dacă vă simțiți jigniți de lucrurile spuse mai sus, s-ar putea să fiți unul dintre oamenii la care m-am gîndit cînd am scris acest text. Cred sincer că putem deveni tot timpul mai buni și majoritatea celor la care mă refer în acest text o pot face. Să ai așteptări ridicate de la tine însuți justifică să ai așteptări ridicate de la propriile elite. E și un text adresat mie însumi.

Acest text poate fi la fel de bine aplicat elitelor politice și ale societății civile românești, iar dacă v-ați simțit superiori doar pentru că nu sînteți romi, atunci s-ar prea putea să fiți rasiști.

valeriucnicolae.wordpress.com

 

Temele SocialAtac sînt sprijinite de Fundaţia Friedrich Ebert România 
Opiniile exprimate de autori nu reprezintă cu necesitate poziţia FES


[i] Poate fi citit „hi“ sau „fu“.

 

Comentariile sunt închise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.