De ce nu am devenit hoți!

Am primit la redacție un text de la Dianei 4. Este o replică la textul apărut în CriticAtac la rubrica Insert: Cum am devenit hoț – de Andrei Șerban (preluat din Gazeta de Artă Politică). Îl publicăm integral.

Text

Textul de mai jos este un răspuns la articolul ‘’Cum am devenit hoţ’’, publicat de Andrei Şerban pe site-ul Gazetei de Artă Politică, în data de 30 septembrie. Am lucrat cu Andrei încă din 2012, când a jucat alături de colegii lui în piesa SubPământ, piesă jucată apoi periodic în Dianei 4. Andrei a mai jucat în alte două piese găzduite de Dianei 4, “Ich Clown” şi ”Nu ne-am născut în locul potrivit”’. Andrei este de asemenea implicat în editarea şi promovarea Gazetei de Artă Politică, ale cărei evenimente de lansare si proiecții de film le-am găzduit în mai multe rânduri. Începând cu luna aprilie 2013, Andrei s-a angajat chelner şi a lucrat până în luna septembrie când colaborarea s-a încheiat din cauzele explicate în articol. În perioada în care a lucrat cu noi, am găzduit două reprezentaţii ale piesei „Big Baby”, în care Andrei joacă împreună cu Mădălina Brânduşe, a cărei colaborare cu noi a urmat linii similare cu cea a lui Andrei. Am găzduit şi promovat piesa şi ne-am bucurat să vedem că este apreciată.

Articolul lui Andrei vine ca o surpriză neplăcută şi o dezamăgire. Deschiderea faţă de el personal şi către proiectele din care face parte a fost completă. Descrierea condiţiilor din Dianei 4 in articolul respectiv este exagerată, nedreaptă şi pe alocuri calomnioasă. Mai jos sunt relatări ale persoanelor care lucrează în Dianei 4 de mai multa vreme. Astfel se creează un context mai larg în care afirmaţiile lui Andrei pot fi interpretate. Rămânem o echipă fidelă prietenilor şi colaboratorilor noştri cu ajutorul cărora am reuşit să construim un spaţiu deschis şi interesant.

Gabriela Panait, chelner.

Pentru că, în naivitatea mea, nu cred că cineva deține adevărul absolut şi grație dreptului la replică, îmi descriu şi eu experiența din Dianei 4, unde lucrez de la începuturi, perioada în care nu am devenit hoață!

Deși bag seama că se poartă genul narativ bine îndopat cu hiperbole şi justificări socio-emoționale, îndrăznesc să sper ca voi relata cât mai clar. La Dianei 4 a apărut un cuplu simpatic ce juca cu o trupă de teatru pe care o apreciez pentru piesele scrise şi jucate, unele rămânându-mi dragi pentru totdeauna. Toate bune până când în cadrul echipei au apărut tensiuni şi certuri zilnice şi atmosfera din Dianei s-a schimbat treptat. Nemulțumirile noilor colegi păreau eterne, exprimate agresiv, isteric şi constant. Firește că nu era vorba de greșeli capitale sau intenționate (cel puțin așa credeam atunci) însa când încercam sa le îndreptăm cumva, totul era luat într-o defensivă-agresiva, încărcată şi transferată din zona profesională în zona personală, încheiată cu: „Tu ești de vină ca ești mai veche şi nu ne ajuți!”, deși îmi băteam capul să înțeleg şi să aplanez conflicte cu clienții şi colegii pe care le aveau atât de des. Și i-am susținut când consideram ca aveau dreptate.

Sunt convinsă ca toți am mai greșit, însa de la asta până la a genera conștient şi constant o atmosferă conflictuală şi stres e o cale lungă. O cale care pe mine m-a traumatizat. Fără ghilimele! Aveam migrene, insomnii şi depresie. Era afectat mediul de muncă al întregului grup, chiar şi ei se plângeau de schimbarea de atmosferă, dar nu conteneau să o alimenteze. Nu știam cum să mai lucrez cu ei. Cerințele de la locul de muncă erau stipulate într-o formă scrisă cu care ei fuseseră de acord, pe care o citisem şi discutasem cu toții în ședințe. Nu înțelegeam de ce toată lumea cu care lucrasem şi lucram le îndeplinea, fiecare cum putea, fără să se certe cu nimeni. Nu mi se părea drept ca noi ceilalți să ne facem treaba şi ei nu. Mai mereu era ceva…îngrozitor de greu sau de nedrept cum ar fi să îți lași în ordine locul de muncă sau să respecți niște reguli şi timpi de servire, etc. Nu înțelegeam unde era egalitatea pe care ei o invocau zilnic. Nu înțelegeam cum nu există organul intern numit colegialitate care susține „team-work-ul”.

După luni de stres, în care nu mă cobor la a invoca gesturi şi jigniri faţă de mine, sau membrii mult prea dragi ai familiei mele, clienți sau colegi, eu am spus deschis într-o ședință ca sunt dezamăgită şi ca nu o am p-asta cu ipocrizia! Că nu mai fac faţă stresului, că mi-e foarte greu să mai lucrez cu ei, iar Ellei i-am spus că de la data de întâi îmi prezint demisia. Am redus conversația de la puțin la foarte puțin şi mi-am continuat lucrul pe perioada de preaviz.

Însă, la scurt timp, unul din ei a fost prins la furat chiar în faţa mea. Am rămas mută. Siderată. Nu am terfelit pe nimeni în public şi nici în privat, am povestit pățania doar celor apropiați. Nu am făcut circ „documentaristic şi justițiar” pe Facebook. Mi s-a părut jenant. Și dezamăgirea a fost pe măsură. Și eu lucrez în aceleași condiții ca şi ei si nu am devenit hoață. Condiții pe care le-au atât de mult deformat şi îndoit în favoarea poveştii lor. De exemplu, în Dianei există o doamnă angajată pentru curăţenie, iar în orele când nu era prezenta, la spălat „latrine” chiar șefii se „auto-exploatau”, cel mai adesea Ella, şi nu mi s-a cerut niciodată să spăl WC-uri ci doar să le verific. La minciuni sfruntate se mai încadrează şi insinuarea vagă, dar prezentă, a ideii ca alți colegi din Dianei au furat sau fură. Am supravegheat fluxul din Dianei niște luni şi nu am observat nici eu, nici altcineva nimic din ce se conjugă cu ilegal în faţă. Cel mult greșeli făcute de colegi şi chiar de mine, însa nu furt!

Întreaga echipă din Dianei are studii superioare şi calităţile necesare pentru un alt job, însă, fiecare din motive personale a ales sa facă asta pentru mai mult sau mai puțin timp. Și o fac încă fără să muște în stânga şi dreapta şi fără să fure, rămânând la un pahar sau mai multe la sfârșitul turei, în locul în care şi EI rămâneau cu noi …așa de „nenorocita exploatare” ce era… Pentru că da, într-un bar munca nu e ușoară, dar fiecare şi-a asumat-o ca venit sau ore imprevizibile. Mai peste tot se lucrează pe salarii minime, pentru că bacșișul e OK şi în unele seri foarte OK, asta şi cei care nu au lucrat în domeniu o știu. Iar dacă îţi pleacă un client fără sa plătească, e din ghinion şi neatenție. Am păţit-o şi eu, însă nu m-am răsculat deoarece înțeleg că nu pot plăti ei, “patronii exploatatori”, greșelile fiecărui angajat până își tonifiază mușchiul vigilentei. Și oricum asta se întâmpla rar, în Dianei vin oameni cunoscuți şi cu maxim bun simţ care de cele mai multe ori se întorc şi plătesc daca cumva lucrurile se încurcă.

Și nu s-a amintit nimic de alte avantaje de care au beneficiat, precum faptul că au colaborat foarte bine cu Dianei pentru evenimente şi piese de teatru, au beneficiat de spațiu fără chirie şi de spațiu de depozitare deschis la orice ora pentru ei. Orarul e făcut în fiecare săptămână în funcție de nevoile de liber şi preferințele fiecărui angajat în parte, ceea ce e foarte apreciat de toata lumea, consumație gratis (care a fost limitată tot din pricina lor pentru că stocul căpăta siluetă de silfidă de când apăruseră ei), la orice oră aveai nevoie de bani în avans primeai. Ajutor la mese, daca erai depășit şi anunțai, primeai instant. Ori se direcționa un alt coleg mai liber la momentul respectiv, ori ies ei, “patronii exploatatori”, pe terasă sau în bar până se decongestiona situația la orice oră din zi sau noapte. Cursuri de igienă şi protecția muncii plătite, degustări gratuite, intrări libere la târguri în domeniu, training-uri şi altele pe care nu mi le amintesc acum şi oricum nu vreau să zugrăvesc în roz portretul Dianei 4.

Dar nici nu pot rămâne mută în faţa măgăroşeniei înşirate pe munca de un an de zile a tuturor din acel loc, doar aşa pentru răzbunare. Răzbunare pentru ce? Că dupa toate întâmplate nu mai primești bere in Dianei 4? În momentul în care te întorci o dată, de două ori în locul în care ai făcut un mare tam-tam luni de zile şi pleci mândru de șmecheria că ai furat patronu’dom’le şi le-ai arătat tu egalitatea colegilor…, ești tolerat la rece şi cu bun simţ. Dar te aștepți sa meargă la infinit, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, te superi că a treia oara nu mai ești primit şi servit? Andrei Șerban nu a mai fost binevenit nu doar pentru că a furat, fapt de care nu a fost acuzat niciodată, deși îl suspectam toți, ci pentru întreg episodul jucat faţă de mine şi colegi. Eu am refuzat să mai servesc un om care a generat conflicte constant cu mine şi restul personalului şi care a plecat atât de urât. Da, am refuzat, iar colegii şi șefii mei au fost de acord cu argumentele şi au înţeles situația în care mă simțeam umilită să-l mai servesc. Și reacția lui? Scenete pe Facebook cu ajutorul câtorva prieteni cărora le-a povestit doar câte ceva şi cam deformat. Dacă „nedreptatea” ce v-a lovit a fost atât de gravă, de ce nu ați ieșit public imediat? De ce după luni de zile brusc, subit şi dintr-odată apare țesută-n fantasme şi cu preambul plin de solidarizare pe „frontispiciu” unui prieten? Iar abordarea subiectului a avut o încărcătură vădită de răfuială ideologică şi personală a sa cu unul dintre asociați, ce a condus discuția pe câmpii cu politică şi proteste. Dezavuabil, pentru că ața roșie cu care se cos discreditările e deja cunoscută. Și dacă prietenii care se solidarizează acut îşi strigă acum indignarea în schițe pe Facebook, de ce nu s-au solidarizat de la început? De ce ei au continuat să vină în Dianei şi de ce s-au „activat” abia acum, ieșind cu un mesaj „politizat” şi nu atunci după demisiile cu cântec?  De ce ați sărit cu totul în apărarea lui Andrei şi pe noi care lucram în Dianei de la început nu ne-ați întrebat nimic?

Articolul publicat în data de 29 septembrie ac, are un singur lucru bun: titlul! Deși a mințit în stânga şi în dreapta oameni, cum că NU ar fi furat, după câteva luni recunoaște public. Nu consider că a fura este o forma de protest, găsesc că este nedemn şi ilegal. O formă de protest demnă mi se pare o demisie şi o declarație publică, dar nu cancan. Cred că Dianei 4 nu este un loc perfect nici pentru angajați, nici pentru angajatori şi probabil nici pentru clienți. Toți am greșit cu diverse unii faţă de ceilalți, însă am rămas ca într-un fel de familie mai mare, care este deschisă şi în formare încă. Dacă după ferestrele descrise de câțiva, Dianei 4 va apare precum o „plantație pe care sunt exploatați oamenii” vă asigur ca nu e așa şi vă aștept să luați pulsul realității la un vin fiert sau la o luna de lucru de probă.

Gabriela Anghel, barman şi chelner.

Pentru că suntem majoritatea justițiari şi cu un incredibil simţ al dreptăţii e ușor să ieși cu o declarație în presă şi imediat toată lumea să înceapă să te arate cu degetul şi să te judece. Și totuși, orice investigație jurnalistică presupune să ai trei surse. Așa că dreptul la replica al meu şi al colegilor mei sper să reprezinte pentru tine cititorule o a doua sursă. Iar pentru cea de a treia te invit direct la faţa locului.

Foarte pe scurt, pentru că detalii despre munca în Dianei va oferă şi colegii mei, am să vă zic şi eu cum m-am simțit timp de imediat un an de zile de când lucrez în Dianei.

Am ajuns în Dianei cu mult timp înainte de a se deschide apoi, mai târziu, m-am angajat. Am lucrat în bar dimineața, după care am lucrat pe chelnerie, pe debarasare şi în final am ajuns să lucrez în bar seara. Motivele pentru care am lucrat pe fiecare poziție în parte s-au datorat atât nevoilor mele cât şi faptului ca Dianei 4 creștea. Fiecare poziție are beneficiile şi neajunsurile ei. Ca de exemplu, pe chelnerie ai parte uneori şi de clienți dificili şi alergi enorm, iar în bar trebuie sa fii conștient de igiena locului şi să lași curăţenie, ceea ce uneori la patru dimineața poate fi extenuant. Și totuși, în Dianei, indiferent pe ce poziție am lucrat am avut beneficii: de la a cunoaște oameni minunați, până la a îmi trimite preferințele de orar în funcție de nevoile mele, la a lua bani în avans, de a lipsi o săptămână sau două dacă aveam nu știu ce proiect personal. Nu am spălat niciodată nici un WC şi singura activitate de curăţenie pe care am desfășurat-o constant, a fost aceea de a lăsa spațiul de lucru (barul sau salonul ori terasa) curat şi așezat.

Daca am avut conflicte şi nemulțumiri? Clar, oriunde ai lucra, oricât de ideal ar fi, întotdeauna vei avea conflicte şi nemulțumiri. Dar întotdeauna le-am rezolvat prin discuții constante, personale sau în ședințe, prin ieșiri la bere. Banii obținuți mi-au ajuns întotdeauna pentru plata chiriei şi pentru cele necesare. Dacă am vrut mai mult am lucrat mai mult.

Mi-am făcut lucrarea de dizertație pe spaţii de consum alternativ (alternativ însemnând aici cele care sunt în afara mainstream-ului) şi în decursul muncii de teren am fost în mai multe baruri, cafenele, ceainării pentru a sta de vorba cu inițiatorii sau proprietarii. Fiecare locație se confruntă cu probleme mai mici sau mai mari, fiecare locație face evenimente care atrag oameni şi îndepărtează alți oameni, şi orice spațiu de consum are propriile reguli de funcționare, în acord cu legea dar mulate pe identitatea spațiului respectiv, în care te regăsești sau ba. Și prin urmare decizi dacă vrei să ramai sau ba. Fie că ești client, fie că ești angajat.

Pentru ca indiferent ca nu avem un cadru legislativ bun sau nu, că e corupție, că statul face sau corporația drege, diferența o face fiecare om în parte, prin alegerile lui. Omul care alege să fie sincer, să recunoască când greșește, să comunice onest, omul care alege să fie integru şi să aibă coloană vertebrală într-o societate care nu mai pare sa aibă coloană vertebrala demult.

Pentru că Robin Hood nu e o justificare. Dar demnitatea e. Și cine vrei să devii şi ce vrei să devină ceea ce te înconjoară e o chestiune care ţine de alegere.

Și cum ziceam demult, într-o seară la o bere ( pentru cine a vrut să ţină minte ) haideți să creștem dar să creștem frumos.

Roberta Rotaru, barman.

Experiența mi-a arătat că este mai ușor să blamezi şi să arunci cu pietre în lucrurile pe care nu le cunoști decât să încerci sa analizezi si sa înțelegi.

Aş vrea să împărtăşesc povestea mea din Dianei 4, şi aferent povestea “Andrei Șerban” din perspectiva mea, a unui angajat care a fost alături de echipa Dianei 4 de la bunul început.

Dianei 4 este pentru mine ca o familie, cu bune şi cu rele, cu ajunsuri şi neajunsuri. Mă bucur ca am avut ocazia să vad cum s-a clădit om cu om. Povestea lui Andrei, din păcate, face parte acum din istoria Dianei 4. Dar este o experiență cu totul alta decât cea pe care a publicat-o în GAP.

Andrei Șerban a intrat în echipa Dianei 4 în luna aprilie ac. Fiind responsabilă cu barul, echipamentele şi manevrarea lor am avut ocazia să îi fac chiar şi un training informativ pentru a le arăta cum funcționează tot fluxul de servire. Tot atunci am prezentat şi regulile care se aplică şi mai ales de ce sunt necesare şi cum am ajuns să le avem. Chiar dacă ocupăm diferite funcții de barman, chelner, manager sau administrator cu toții avem același țel: o servire eficientă, produse de calitate, o atmosfera frumoasă care te îmbie să faci parte din Dianei 4. Prin urmare toate cele șase pagini scrise cu caps ale regulamentului ( două pagini pentru fiecare funcție de barman sau chelner, sau reguli generale deci nu dosare întregi) sunt menite să ne ajute să atingem scopul propus. Regulile nu au picat din cer sau din voința cuiva de a face așa şi nu altfel, regulile au fost propuse de noi, membrii echipei, dezbătute în ședințe şi pot fi modificate oricând şi de oricine dacă se propun soluții mai bune. Când am început să lucrez în Dianei 4 nu există nici un fel de regulament scris decât cel bazat pe bun simt şi dacă ai mai mult de doi neuroni le poți deduce şi singur. Ȋn timp, datorita experienței şi datorită faptului că Dianei 4 a crescut pe zi ce trecea, am observat că lucrurile sunt realizate într-un anumit fel, munca noastră devine mai eficientă şi prin urmare mai ușoară. Regulile au apărut pentru a ne ajuta nu pentru a ne subjuga, pentru a îndeplini același scop comun şi mai ales folositoare noilor colegi, mulți fără experiență, să înţeleagă cum funcționează un astfel de job. Regulile nu avantajează sau dezavantajează pe unul mai mult decât pe celalalt şi se aplică tuturor la fel.

Și exact asta a fost şi problema cu Andrei de la bun început. Puţinele reguli pe care le avem, repet reguli de cel mai mare bun simţ, nu au fost pe placul lui deși nu a avut nici o obiecție când i-au fost prezentate. Și de aici au început conflictele cu angajatorii şi cele mai grave cu noi, colegii de muncă. Eu în poziția de barman nu am cum să-mi îndeplinesc cu bine fluxul de servire dacă următoarea rotiţă, chelnerul, pe numele sau în cazul de faţă Andrei Șerban, se pune de-a curmezișul şi nu primesc înapoi decât comentarii răutăcioase şi personale, agasante şi violenţă verbală. Acest lucru a dus la o servire defectuoasă şi la clienți nemulțumiți şi enorm de multe frustrări din partea noastră.

De-a lungul colaborării mele cu Andrei nu am amintire cu zile de lucru liniștite şi normale. Întotdeauna se iveau probleme cu mine, cu ceilalți colegi şi cel mai grav, cu clienții. Cu el am avut probleme cum nu am avut vreodată în cei cinci ani de experiență în acest domeniu. Nu am știut cum să mă raportez faţă de o persoană despre care colegii chelneri îmi spun că le ia mesele, despre care clienții vin la bar să-mi spună ca au trecute produse în plus pe nota de plată, despre care clienți fideli îmi spun că li s-a vorbit urât, pretinzând un bacșiș mai mare, că au fost neglijați şi ignorați pe turele lui sau care îmi spun că preferă să vină să comande la bar decât să fie serviți de el. Toate acestea nu se potrivesc cu ceea ce înseamnă Dianei 4, de aici vedeam o colaborare care era clar ca nu se va termina bine.

Încercând sa înțeleg punctual lucrurile:

–          Domnul în cauza pretinde ca a fost exploatat. Bun, îmi pun întrebarea de ce toți oamenii care lucrează sau care au colaborat cu Dianei 4 nu au ridicat aceasta problema şi el după numai trei luni vine cu niște acuze? De ce oameni, ca şi mine, sunt în continuare în Dianei 4, lucrând şi colaborând în continuare frumos. Pe toți ne știți şi nu cred ca vreunul dintre noi a dat semne de labilitate mintală. Cum să accepte cineva condițiile de muncă descrise de Andrei Șerban? Îmi pare rău pentru cei care aleg să privească focusat pe povestea lui mincinoasă şi nu fac un pas înapoi să vadă ansamblul.

–          Contractul de muncă. Eu am contract de muncă cu toate cele necesare de la începutul colaborării mele cu Dianei 4. A avea un contract de muncă întreg sau part-time a fost întotdeauna alegerea mea. Motivul este foarte simplu: vrei un job de o vară ca să strângi bani de mare sau vrei sa ramăi în acest domeniu un timp mai îndelungat. Iar faptul că pe contract sunt trecuți doar doua sute de ron este absolut normal având în vedere că este un contract part-time în domeniul servirii publice. Acesta este venitul minim în acest domeniu şi nu alegerea exclusivă a angajatorului. Sa gândim puțin logic că nu iți trebuie trei facultăţi şi nu muncești intelectual să ai pretenții la un salariu cu prea multe zerouri. Sunt domenii în care faci facultate de șase ani şi primești conform ştatului o mie patru sunte de ron / luna ceea ce înseamnă că iei opt sute de ron / luna sub contract full-time şi nu ai nici o șansă să faci bacșișuri sau ore suplimentare. Sunt curioasă cu ce compara salariile din Dianei 4? Nu mă arunc să discut cât câștiga domnul în cauza din Dianei 4 din bacșișuri, sau mai grav, având în vedere furturile premeditate de la clienți, colegi şi angajatori, cred că aş spune o sumă mult mai mică decât cea reală. Doar în seara în care s-a descoperit furtul, pe o singura notă era de cini zeci de ron.

–          Problema fenomenalului 1% dat la bar. Aceasta regulă a apărut din dorința de a recompensa efortul tuturor. Si as vrea sa completez si cu datele deliberat omise de Andrei Șerban, ca acest 1% se acorda barului sub anumite condiții, chelnerul trebuie să depășească un anumit prag de vânzări ca să ofere acel 1% şi uneori nici măcar atunci pentru că depinde de fluxul pe care chelnerul l-a avut în tura respectivă şi de ajutorul primit din partea barmanului. Să mă minunez acum şi de faptul că fura cât să ajungă exact cu 1 leu sub prag doar sa nu ofere 1%, adică nu-i ajungea şi s-a gândit să mai ia şi din partea mea. Și să fim puțin rezonabili cu ceea ce înseamnă magnificul 1% care nu depășește zece , cincisprezece ron în condițiile în care chelnerul poate sa plece acasă cu o suta până în douasute de ron pe seară din bacșișuri în zilele foarte bune. Ȋn alte baruri unde am lucrat bacșișul se punea la comun şi era împărţit în mod egal deși chelnerii aleargă pe teren. Sunt convinsă că în acest sistem contribuțiile lui Andrei Șerban la bacșișul comun ar fi fost întotdeauna cele mai mici.

–          Problema sindicatului şi a rapoartelor. Când ai vrut tu, domnule Șerban sa faci sindicat cu noi? Poate noi împotriva voastră. Despre ce rapoarte vorbești? Când am fost manager de bar, mi-ai creat atât de multe probleme şi erau atât de multe lucruri suspecte încât trebuia să le scriu să le țin minte. Și chiar dacă s-ar face rapoarte, ce ţi se pare așa de grav? Ȋn alte locuri se fac inventare şi procese verbale de predare primire a stocului, barului şi monetarului la fiecare schimbare de tură tocmai din cauza oamenilor ca tine.

Ȋn concluzie consider ca povestea lui Andrei Șerban are ca singur scop: motivarea hoției. Și să nu mai vorbim de lipsa de scrupule şi de ipocrizia de care dă dovadă având în vedere că s-a folosit de spațiu, de oameni şi de echipamentele puse la dispoziție cu mare drag fără nici un fel de pretenție bănească să-şi joace piesele din dorința “exploatatorilor” de a-i ajuta.

Eu personal aleg să stau cât mai departe de oameni precum Andrei Șerban care nu emană decât interes personal, venin, răutate, răzbunare, jigniri şi ipocrizie. Cum se mai spune “dăunează grav sănătăţii” colectivelor de muncă vesele şi primitoare. Dianei 4 rămâne pentru mine o familie dragă, cu lecții de viață uneori usturătoare, cu prietenii, râsete şi glumiţe perverse.

Andreea Girleanu – barman, chelner.

Salut!

Lucrez în Dianei 4 de aproape un an. A fost un an haotic, cu evenimente plăcute şi mai puţin plăcute, dar cumva cred că aşa a fost pentru toata lumea.  Sincer, uitându-mă retrospectiv, realizez că e jobul unde am învățat cele mai multe lucruri; credeți-mă, am un istoric destul de bogat în privința asta. Am trecut prin toate etapele, am făcut debarasare, chelnerie şi barmanie, uneori toate într-o seară. Am învăţat să mă disciplinez şi totodată să capăt mai multă încredere în mine, pe lângă alte lucruri ce țin strict de dezvoltarea mea personală.

Menționez că la Dianei am ajuns în toamna anului trecut după ce îmi luasem adio de la fostul job. Am lucrat timp de un an jumătate in HR, recrutare în IT mai exact. Îmi aduc aminte doar ca aveam nevoie de schimbare, prin urmare am intrat în Dianei sa beau o bere şi am întrebat daca nu cumva există şi pentru mine ceva acolo. Experiența mea în sensul astă era mai puțin decât vagă, singurul meu contact cu lumea barului fiind în calitate de client sau, dacă putem numi job faptul că am lucrat 3 luni în barul unui prieten, unde era mai mult petrecere de sufragerie…atunci fie, aveam 3 luni experiență.

După cum spuneam la început, a fost un an plin. Au existat multe tensiuni, cred că nu există persoană în localul astă cu care să nu fi avut o dispută. Și cu toate astea am decis să rămân, în primul rând din ambiție şi în al doilea rând, pentru beneficiile pe care le am, pe care nu le calculez întotdeauna în bani. Mă refer la flexibilitatea programului, care pentru mine este vitală, ținând cont că lipsa timpului a fost unul din motivele pentru care am renunțat la jobul din HR şi lumea aferentă, mai ales că am şi alte activităţi care îmi mănâncă destul de mult timp şi energie. Da, momentan nu câștig la fel de bine însă e o alegere pe care am făcut-o pe propria răspundere şi am plusat pe alte părți.

Cum spuneam, în Dianei lucrurile nu sunt întotdeauna roz (ar fi şi plictisitor să fie așa). Ȋntr-adevăr, este mult de lucru, însa acest aspect este valabil în orice local iar cei care se angajează în domeniul ăsta își asuma acest fapt. Este multă alergătură, stai in picioare tot timpul, uneori pleci acasă cu dureri de spate şi pielea mâinilor uscată. Însa am să aleg infinit acest job. Am lucrat şi în birou, unde stăteam aproape 10 ore pe un scaun, între patru pereți, uneori doar cu lumina de neon şi fără geamuri. Toate astea au dus în direcția depresiei şi alegerilor poate nu întodeauna inspirate.

Revenind la Dianei 4, recunosc că uneori aş face orice altceva decât să prepar ciocolată caldă sau să torn bere în halbe. Poate uneori am chef să fiu invizibilă şi să stau acasă cu pisica în brațe. Poate uneori nu am chef să văd pe nimeni şi cu toate astea am învățat să vă zâmbesc şi să pot schimba câteva cuvinte cu fiecare.

Cât despre voi, Mădălina si Andrei, aveam impresia că sunteți genul de oameni cu care aş fi putut sta oricând la o bere. Nu intenționez să vă atac în niciun fel, însă aş vrea să știți că sunt supărată pe voi. Îmi dau seama ca ați fost în tot acest timp duplicitari iar faptul ca ați ales să furați şi să faceți declarații false în legătura cu anumite lucruri ce se petrec in Dianei nu denota decât lipsă de respect faţă de noi ceilalți care strângem sticle, servim, spălam vase şi preparam băuturi, lucruri pe care şi voi le făceați. Și când spun afirmații false mă refer la spălatul băilor spre exemplu, activitate împotriva căreia am fost prima care şi-a exprimat opinia. Și nu a trebuit sa dau prea multe explicații, am refuzat şi atât. Exista femeie de serviciu care în fiecare dimineață se ocupa de acest aspect. De asemenea, măcar în ultimul ceas aveți decenţa să recunoașteți că în cazul în care femeia de serviciu nu era la lucru pentru a se ocupa de menaj, cei care spălau toaletele erau Ella şi Vlad, cei pe care acum îi învinovățiți că v-au “exploatat”. După cum știți, lucrez în mare parte ziua şi am ocazia să cunosc mai multe aspecte ce țin de administrarea localului.

Poate ceea ce noi, foști colegi, scriem în momentul ăsta nici nu contează pentru voi. Și nu cred că are cineva pretenția să fie altfel, însă eu personal mă simt jignită de atitudinea voastră şi de alegerile pe care le-ați făcut în urma încheierii colaborării cu Dianei. Vă consider în continuare niște persoane inteligente cărora li se vor deschide noi drumuri în viață. Sper doar ca pe parcurs să căpătaţi şi maturitatea necesară pentru a vă asuma acțiunile întreprinse şi consecințele acestora.
Cât despre voi ceilalți ce veți citi acest text, vă aștept cu drag la cel mai bun cappuccino, preparat poate uneori de niște mâini uscate.

Numai bine!

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.