Articole din: January 2011

Legea îi scoate la pensie. Soluția lui Andrei Marga: își toarnă un sarcofag deasupra UBB

Ruxandra Hurezean scrie pe Gazetino Consiliul de Administrație al UBB a decis recent înființarea unui Consiliu Consultativ al Universității Babeș Bolyai. Acest consiliu ar urma să fie format din „foştii rectori, prorectori, cancelari generali, decani care nu mai exercită funcţii în universitate”. Consiliul, de asemenea, are ca menire să dezbată şi să formuleze recomandări de natură să promoveze şi consolideze Universitatea Babeş-Bolyai și „va fi convocat de Rector ori de cîte ori este nevoie”. Întrebare legitimă: pînă acum cînd trebuie să iasă el însuși la pensie, rectorul Andrei Marga nu a avut nevoie să se consulte cu foștii rectori, prorectori, foștii cancelari sau decani? Autonomia universitară permitea înființarea unui astfel e consiliu și pînă acum. Dar … Continue reading

Posted in Insert | Leave a comment

(Nu) Omorîţi şi cîinii vagabonzi

E pentru a doua oară într-un interval de zece zile cînd citesc cîte un articol dedicat de Mihail Neamţu spinoasei probleme a maidanezilor bucureşteni, pe site-ul Contributors al portalului HotNews. Cel mai recent are drept punct de plecare moartea unei femei sfîşiate de cîini într-un depozit abandonat al Administraţiei Domeniului Public din sectorul 5 al Capitalei (primul trata „teoretic” problema „haitelor”). Concluzia lui Neamţu, precedată de asocierea liberă a cîinilor cu hienele şi bestiile, nu face nici o concesie organizaţiilor pentru drepturile animalelor: „Eutanasierea maidanezilor nerevendicaţi de vreun stăpîn rămîne, aşadar, singura soluţie eficientă pentru ca vieţi nevinovate să nu mai fie îngropate cu ferocitate de haitele Capitalei. Neîmblînzit, fără dresor şi fără stăpîn, cîinele este … Continue reading

Posted in Enter | 70 Comments

Despre timpul săracilor

Loisirul, timp liber folosit neproductiv, era într-o vreme semn al distincţiei sociale la fel de mult ca obrazul alb al doamnelor, vânătoarea de dragul amuzamentului sau cheltuielile de reprezentare, esenţialmente inutile. Ca ecou al acestei tradiţii, timpul neocupat productiv al celor nedistinşi a putut apărea ca o neobrăzare. Dar cum neobrăzarea nu poate fi imputată ca neobrăzare, nici ca uzurpare, în limbajul societăţii dreptului, e tratată atunci chiar mai brutal, ca furt. Timpul nemuncit al omului născut pentru a munci e o insultă incriminată ca hoţie. Să lăsăm deoparte că timpul liber al unui şomer sărac e unul silit, frustrat de savoarea loisirului şi de acel detaliu mărunt ce face din posibilitatea de-a dispune de propriul … Continue reading

Posted in Enter | 14 Comments

Lecţia tunisiană

 Jurnalistul Gian Paolo Accardo ne explică “Lecţia tunisiană” pe Presseurop.eu. “Revoluţia de iasomie“, care a sunat gongul final al regimului lui Zine el Abidine Ben Ali în Tunisia, a fost esenţial rezultatul actelor tinerilor (60% din populaţie are mai puţin de 30 de ani), al studenţilor (34.6% dintre cei de 19-24 de ani) sau diplomaţi, fără locuri de muncă (30% din tineri – 22% din tinerii diplomaţi – sunt la şomaj) dar conectaţi la Internet (33.4% din populaţie avea acces la Internet în 2009). Fără perspective profesionale – şi deci familiale – şi fiind prizonieri ai unui sistem politico-economic închis şi corupt, şi-au luat destinul în mână, trăgându-i o lovitură pe care o sperăm fatală. Pe … Continue reading

Posted in Insert | 1 Comment

Un debut care obliga

LONG LIST: Premiul CriticAtac pe 2010 (mai multe detalii aici). Aşa cum am promis, în următoarea perioadă vom prezenta cărţile nominalizate. Cu tot tam-tam-ul revizuirilor care mai stârnesc si azi discutii aprinse printre scriitorii români, prea putine au ramas, dupa 20 de ani de la Revolutie, modalitatile noi de abordare a literaturii române sub comunism.  Demolarea statu quo-ului canonic din 1990, în dublul sens al excluderii unor nume de autoritate si al încercarii de a propune scriitori alternativi, a amânat sine die meditatia asupra instrumentelor prin care mai poate fi analizata si evaluata aceasta literatura. Exceptie fac, din pacate, doar doua carti: „Istoria critica a literaturii române“ si „Literatura româna sub comunism“. Fara a stabili reguli generale, … Continue reading

Posted in Sala de lectură | Leave a comment

De ce să mai citeşti un dosar de securitate

LONG LIST: Premiul CriticAtac pe 2010 (mai multe detalii aici). Aşa cum am promis, în următoarea perioadă vom prezenta cărţile nominalizate. “Dosarul de securitate” şi-a pierdut de mai bine de un deceniu orice urmă de potenţial comercial, orice putere de a atrage un public larg. Iar de cîţiva ani, de cînd anticomunismul are sediu, institut, oameni angajaţi cu normă întreagă şi în timpul campaniilor electorale, şi în perioada de repaus, investigarea trecutului cu dosarele pe masă pare să fi ajuns într-un serios con de umbră (să-i zic “con de plictiseală”?). Trec peste vina incontestabilă a “investigatorilor” care au omorît subiectul cu patosul lor inutil şi dubios. Şi întreb “la ce bun să mai citim un dosar de … Continue reading

Posted in Enter, Sala de lectură | 2 Comments

“Domnul preşedinte, poporul tău moare!”, versurile rap care au pornit revoluţia din Tunisia

Un reportaj despre rapperul Hamada Ben Amour. Revoluţia din Tunisia a pornit de la un cântec. Versurile sunau în felul următor: “Domnul preşedinte, poporul tău moare!”. A fost suficient pentru tunisieni să se implice în lupta pentru libertate. Rapperul tunisian, considerat acum “părintele revoluţiei”, a povestit, într-un interviu, ce a simţit când a compus cântecul. Melodia, intitulată “Preşedintele republicii”, a fost lansată în noiembrie anul trecut. Atunci, rapperul Hamada Ben Amour a fost arestat şi a stat după gratii trei zile. La eliberare, poliţilştii i-au pus în vedere să nu mai cânte despre şeful statului, Ben Ali, sau despre familia lui. Muzicianul a ignorat însă avertismentul şi a postat controversata piesă pe Facebook. “Cântecul meu era … Continue reading

Posted in Insert | 4 Comments

Cum au îngropat elitele României manelele. O poveste cu cocalari

Nu o să mă pierd în consideraţii teoretice (ce sunt, de unde vin manelele etc), ci o să intru ceva mai abrupt în subiect, vorbind direct despre specificul lor tematic. In raport cu muzica lăutărească, (proto)manelele istorice sau etnopop-ul de la sfârşitul comunismului , diferenţa specifică a genului e circumscrisă de valoarea lui de folclor al tranziţiei. Nuanţând puţin, manelele îmbrăţişează, în manieră naivă, valorile capitalist-liberale ale ‘visului american’ – aşa cum au fost ele înţelese de lăutari romi şi de un public amestecat, aterizat într-o realitate străină, alta decât cea familiară a socialismului. Dacă genurile mai vechi privilegiază teme ca dragostea, părăsirea de către iubit, copiii, viata grea etc, manelele glosează la nesfârşit asupra unor … Continue reading

Posted in Enter | 358 Comments

“Poporul roman este rasist, ca orice alt popor, numai ca popoarele din Vest tac, pentru ca se tem. Aici integrarea tiganilor ar putea fi simpla: prin forta.”

Pe HotNews un interviu cu profesorul si colaboratorul nostru Claude Karnoouh. (fragment) Rep: Sunteti un adept declarat al lui Marx. Cum vede un profesor marxist comunismul din Romania si lupta anticomunista? Claude Karnoouh: Aici anticomunismul este o gargara. Singurii anticomunisti nu sunt deloc prietenii mei politici, dar sunt anticomunisti adevarati: legionarii, greco-catolicii si catolicii maghiari. Greco-catolicii romani erau extrem de curajosi in modul lor de a-si afirma credinta fata de un stat comunist ajutat de BOR sa interzica religia lor, legionarii aveau alta biserica in stilul lor, iar catolicii maghiari erau nationalisti. Nu sunt prietenii mei politici, insa faptele lor trebuie sa le recunoastem. Anticomunismul astazi este lipsit de importanta. Adeptii lui se plang poate ca … Continue reading

Posted in Insert | 20 Comments

Noi aventuri cu măsurători pe “piaţa liberă” de media

Costi Rogozanu pe VoxPublica. GfK nu va mai măsura audienţele. Au cîştigat licitaţia cei de la Kantar (fost CSOP) pentru o suma mai mare, normal, doar e criză: 10, 5 milioane euro, conform Obae. Pînă aici ai spune că avem de-a face cu mişcări fireşti pe piaţa public. Deci, lupta pentru cine ne măsoară ar fi putut avea doar un episod normal în care TVR încearcă să obţină în sfîrşit cifre mai bune după ani de zile de dominaţie a televiziunilor private. ce ne facem dacă şi măsurătorile devin politice? e o metodă mult mai subtilă şi eficientă de a controla media. Nu-ţi trebuie legi ca-n UNgaria, îţi trebuie doar băieţi cheie care să refacă media … Continue reading

Posted in Insert | Leave a comment