Ziarul Financiar deschide o problemă extrem de spinoasă, poate cea mai sugestivă pentru felul în care s-au făcut în România unele semi-privatizări, semi-deschideri ale pieţei în companii de stat cu rol cheie.
Întrebarea pusă este vitală: ce rol a avut sfatul Băncii Mondiale de la sfîrşitul anilor 90, acela de a diviza compania, în măreţele “insuccese” de mai tîrziu. Articolul are meritul că trece de la explicaţii-clişeu (nu mai puţin semnificative, evident) despre ineficienţa conducerii politice locale, la explicaţii mai generale despre rolul pe care l-au avut jucătorii mari precum Banca Mondială în conceperea unui program pentru salvarea CFR. “Salvarea” a fost fatală şi pare o reţetă rezervată doar pentru estul Europei (România şi Bulgaria) – în Vest, o astfel de reţetă nu a funcţionat niciodată.
Experţii pe probleme feroviare de la Banca Mondială susţin că divizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române în 1998 a permis dezvoltarea unei industrii viabile a transporturilor feroviare de mărfuri (făcând referire la CFR Marfă), care deţine peste 50% din piaţa românească de transporturi feroviare de mărfuri.
Însă indicatorul cotă de piaţă luat în calcul de BM a fost în scădere dramatică în ultimii doi ani, ajungând la 51% anul trecut, de la 75% în 2008, pe fondul concurenţei puternice venite din partea celor 26 de operatori privaţi feroviari de marfă (dintre care cel mai mare este Grup Feroviar Român, deţinut de omul de afaceri Gruia Stoica). Accesul operatorilor privaţi la reţeaua de căi ferate a fost facilitat de divizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române. Astfel că nu doar transportatorul de stat feroviar de mărfuri a intrat în competiţie cu companii private, ci şi transportatorul feroviar naţional de călători, CFR Călători, care concurează cu mai multe firme, printre care RegioTrans şi Servtrans.
Companiile private feroviare de călători primesc subvenţii de operare de la Ministerul Transporturilor.
Întrebaţi de ZF dacă firmele feroviare private nu ar fi putut intra în concurenţă cu compania feroviară de stat, înainte de divizarea acesteia, oficialii Băncii Mondiale au transmis că întrebarea se referă la o situaţie ipotetică.
“Există posibilitatea să fi intrat în competiţie, dar nu este deloc clar dacă ar fi avut la fel de mult succes pe cât au în acest moment. Dacă nu ar fi fost operată divizarea, investitorii privaţi ar fi putut fi reticenţi vizavi de intrarea pe piaţa de transport feroviar de marfă, putând avea suspiciuni de posibil conflict de interese (…). Accesul liber la o infrastructură feroviară unde managerul acesteia este şi operator poate funcţiona, dar presupune nişte standarde extrem de înalte ale sectorului şi de guvernanţă corporativă, precum şi o agenţie de reglementare feroviară puternică, competentă şi independentă”, au transmis reprezentanţii Băncii Mondiale.
articol integral în ZF