Ciumpalacii, viermii si mahalaua striga-n cor: Pai sa ne consultam. In strada!

sursa: Asociatia Nationala a Birourilor de Consiliere pentru Cetateni

De sase zile, in Romania miroase a furie. Miroase a frustrare incinsa timp de peste douazeci de ani, miroase a revolta care a ars mocnit atata vreme in si printre oameni zice-se apatici. Cu amintirea unei Revolutii inca proaspata, poate cu gandul la doua siruri de proteste violente la inceput de ’90, romanii nu au vazut in a iesi in strada o solutie. In douazeci si doi de ani si-un pic s-a mai iesit in strada. Au facut-o profesorii, sindicalistii si ONG-urile. Acestea din urma incercasera dialogul si cand acesta nu a dat roade, au recurs la proteste. Dar masa cetatenilor avea experienta confruntarilor deschise cu fortele de ordine, avea inoculata teama exersata pana la excelenta. Pana aici. Pana acum. Pana intr-o vineri care, coincidenta sau nu, s-a nimerit sa fie vineri 13. O zi care, pentru o parte semnificativa a societatii civile, organizate sau nu, a fost cu noroc. Solidaritatea a dobandit forma si, cu mahnirea acolo unde-si are locul marul lui Adam, someri, studenti, ongisti, hipsteri, huligani, copii, cersetori, directori, profesori, muncitori, indiferent de bariere si statut, s-au mobilizat si au iesit in strada sa protesteze impotriva puterii, impotriva opozitiei, impotriva saraciei, impotriva comasarii, impotriva guvernarii prin ordonante, impotriva legii sanatatii, pentru burse, pentru salarii, pentru Arafat, pentru dreptul de a protesta, pentru solidaritate, pentru ei si pentru noi.

Voci critice ale miscarii au reclamat lipsa de organizare, au crezut, probabil, ca absenta unui mesaj va duce la anihilarea rapida a miscarii, au fost convinsi ca, odata inceputa saptamana de lucru, oamenii vor sta acasa, obositi si resemnati. Cand protestele au devenit violente (duminica, 15 ianuarie), protestatarul onest a fost asimilat huliganului. Iar atunci cand singurele arme folosite au fost sloganele, bannerele, colile de hartie si vocile care strigau puternic „Nu executati democratia”, „Hai si voi, statul suntem noi” „PDL si USL aceeasi mizerie” „Democratia pentru Romania” „Respect si demnitate”, s-a recurs la jigniri. De ce? Din lipsa de argumente si de solutii si, mai ales, din fuga de responsabilitate. Ca protestatarii, toti o apa si-un pamant, au fost numiti pe rand huligani, viermi, ciumpalaci, mahala violenta si inepta, nu poate fi decat o dovada a lipsei de solutii. Reactia intarziata a Guvernului si superficialitatea cu care au fost tratate revendicarile protestatarilor, tot la lipsa de solutii ne trimit. Oare cu urechile-i ciulite si bastonu-i alungit, puterea nu putea centraliza revendicarile?! Dar opozitia, cand vehementa, cand inerta, are, oare, ca unica parghie organizarea unui protest propriu care sa „fure” oamenilor ceea ce au reusit cu greu sa construiasca in ultimele cinci zile?! Am zice ca nu, si am mai zice, cu riscul  de a ne repeta, ca lipsa de solutii este buba.

Da, credem, stimate Guvern, stimata opozitie (alegem sa ne adresam asa pentru a vorbi aceeasi limba), ca incapacitatea perpetuata de-a lungul guvernarilor care s-au succedat pana in prezent ne-au adus in aceasta situatie. Eterogenitatea revendicarilor si a protestatarilor, spontaneitatea miscarii precum si amploarea pe care a luat-o aceasta la nivelul intregii tari ne duc toate spre aceeasi concluzie. Legea sanatatii, in formula total deficitara pe care aceasta a cunoscut-o, precum si demisia lui Arafat, constituie puncte ale revendicarilor protestatarilor, dar miscarea din strada nu se fundamenteaza pe atat, nu se limiteaza la asta. Miscarea este surpriza din mesajul cetateanului din piata care spune simplu „Ce ignori azi, te va surprinde maine”. Si noi, si voi, stim asta si de aici lipsa unui raspuns.

Intelegem ca nu exista, acum, raspunsuri la toate problemele. Am inteles si incapacitatea de a formula politici publice coerente si strategii fezabile, precum si imposibilitatea de a implementa corect ceea ce exista deja. Am inteles de ce, dar nu am acceptat niciodata ca legile aluneca prin Parlament si ca Ordonanta de Urgenta reprezinta regula si nu exceptia. Ingaduitori (poate prea ingaduitori), gandindu-ne, asa, ca-n mahala, ca daca „p’astia-i avem, cu astia defilam”, de-a lungul vremii ne-am tocit tastaturile, am consumat tonnerele si am rupt penitele semnand invitatii, scrisori deschise, petitii, recomandari, policy-brief-uri si chiar strategii. In ianuarie anul trecut v-am trimis, in numele a peste 300 de ONG-uri recomandari privind frecventa realizarii platilor taxelor si impozitelor pentru ONG-uri. Am revenit de cel putin trei ori si, la momentul in care s-a dezbatut noul Cod Fiscal, nu am fost chemati la consultari. Nici la cererea (legala) de a organiza o dezbatere, nu s-a raspuns. Prin Coalitia pentru Fonduri Structurale am participat la nenumarate intalniri si negocieri pentru a va semnala necesitatea rigurozitatii si transparentei in evaluarea si acordarea fondurilor, importanta respectarii termenelor de rambursare, necesitatea eficientizarii comunicarii si a eliminarii coruptiei. De-a lungul vremii, politica noastra a fost consultarea, a guvernantilor a fost negarea. Cu un reprezentant in Comitetul Economic si Social si tot pare ca vorbim limbi diferite. Pai, e politicos asa?! Nici macar la noi in mahala nu se cuvine.

Pentru ca vedem in acest protest o oportunitate si un raspuns la indarjirea cu care ne-ati ignorat, pe noi si pe alte organizatii ale societatii civile, pentru respectarea drepturilor si pentru cetateni, iesim in strada. Avem si alte motive. Acelea ale cetatenilor din saizeci de orase ale tarii care au iesit in strada si ale colegilor din societatea civila organizata. Nu reluam o lista pentru ca suntem in asentimentul celor care au facut-o deja. Adaugam, totusi, ceva: revolta. Suntem revoltati ca puterea se preface ca nu intelege revendicarile si se comporta, cum s-a mai scris, autist, gasind solutii de genul retragerii proiectului de lege a sanatatii sau a repunerii in functie a lui Arafat. Este revoltator ca, din nou, din lipsa de solutii, fugiti de responsabilitate estimand ca rezultatul protestelor va fi o scadere a ratingului de tara. Ne indignam ca opozitia incearca sa se alieze si sa sfarseasca prin a confisca protestul cetatenilor din piete si suntem ingroziti de lipsa de consecventa pe care o manifesta ministrul Baconschi. Am fost in strada zilele astea. Asadar suntem parte activa a mahalalei violente si inepte, “incolonata, ca minerii odinioara, in spatele mostenitorilor Securitatii”.  In acest context, a ne invita pe noi si alte ONG-uri la consultari pe teme generale nu ridica numai probleme de coerenta ci implica si o tardiva si lamentabila incercare de a salva situatia mimand deschiderea la dialog.

Astazi iesim din nou in strada. Aici am invatat ca in sociologia mahalalei, solidaritatea-i legea. Cand varstnicii au inaintat in fata jandarmilor si ne-au sfatuit sa ne retragem, am inteles ca oamenii se sprijina pe oameni, aici am vazut cum mesajul masei se construieste din mers si am simtit cum tot pieteanul, jandarm sau protestatar, rezoneaza cu aceeasi cauza pentru ca, asa cum bine scrie la pancarta, “adevarul e dincolo de voi”. Asadar, stimata clasa politica, mesajul nostru, al ciumpalacilor din mahala este ca vrem consultare, aici in strada. Asa strigam in cor: Pai sa ne consultam. In strada!

 

Comentariile sunt închise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.