Cea mai tristă poveste de succes în dreptul muncii

Costel Gâlcă povestește pe blogul său această poveste de succes foarte tristă pe care vă invităm să o citiți:

Orice poveste începe cu “A fost odata ca niciodată….. însă povestea pe care o voi spune  începe cu “Se întâmpălă acum în România……” și este poveste cu final trist și foarte trist, în care nu moare eroul principa, ci moare speranța care îl animă pe erou!

Ca orice poveste, care are eroi pozitivi și eroi negativi, si povestea noastră are eroi pozitivi – tineri și eroi negativi: judecători, funcționari, precum și un intreg sistem!

Să începem trista poveste.

Prin anul 2004 o Multinațională își deschide o sucursală în România (un S.R.L.).

Ca orice lucru nou începe frumos, cu tineri entuziaști care pun “osul la muncă” cu multă dăruire ca să se construiască ceva frumos (cunoașteți deja situația, unii ați trecut prin această experiență)

Prin anul 2004, legiuitorul român adoptă o lege prin care se stabilesc o serie întreagă de drepturi pentru pesonalul din acel domeniu de activitate (bani în plus la salariu, zile de repaus, concedii platite etc).

Printr-o bizară excepție a acestei legi, ea nu se aplica sucursalelor.

Această Multinațională, speculează oportunitatea dată lege își închide SRL-ul din România și își deschide doar o sucursală.

Drepturile din legea respectivă nu se aplică eroilor noștri care muncesc în această sucursală, deși sunt cetățeni români, lucrează în Românie, au contract individual de muncă în România. Bizar nu?

Multinaționala stabilește un salariul de bază, în care (cel puțin aparent) sunt incluse și două sporuri: de condiții periculoase de 25% și vechime de 25%.

Salariul la momentul negocierii contractului de muncă era peste salariul minim pe economie, astfel încât salariul de bază cu toate sporurile sunt dublu decât salariul minim pe economie.

În anul 2015 un grup de tineri din acea Multinațională (eroii noștri) se gândesc să înființeze un sindicat, ceea ce se și întâmplă.

Mircea este motorul tuturor, înconjurat de Claudiu, Denisa, Alexandra –  o adevarata eroină care a salavat oameni de moarte și care a primit felicitări din partea conducerii, Carmen, Roxana, Robert, Florientina, Cristina, Lucian, Robert, Albert, Ionuț, Laurențiu și alții.

În 6 octombrie 2015 înștiințează Multinaționala cu privire la faptul că au înființat un sinidcat.

În data de 10 octombrie, Mircea și Claudiu – liderii sindicatului – sunt chemați de urgență la “stăpânire” în capitala unui stat european, unle li se spune direct, pe față că Multinaționala nu agreează existenața sindicatului și le cer în mod direct să desființeze sindicatul.

Mircea și Claudiu (Președitele și Vicepreședintele Sindicatului) îi comunică faptul că nu sunt de acord cu cererea de desființare și că sindicatul este legal înființat și că nu va fi desființat.

Suparat, marele șef al Multinaționalei, vine personal în România, îi strânge pe toți salariații Multinaționalei și le comunică faptul că nu se agrează înființarea unui sindicat și le cere desființarea acestui organism.

Pentru ca sindicatul are îndrăzneala să îl contrazică pe Marele Șef al Multinaționalei, în data de 16 octombrie 2016 este concediat Mircea – liderul de sindicat pentru inventate motive disciplinare inventate (ar fi postat pe o pagina a sindicatului de pe Facebook informații sindicale care ar ficonfidentiale)

În data de 19 octombrie sunt concediați 20 de salariați toți membrii de sindicat (eroii nostri), pe motiv de reorganizare, însă sunt aduși 40 de ucrainiei ca să muncească în locul lor.

Un salariat al Multinaționalei face cerere de desființare a Sindicatului, însă surpriză vine din faptul că antetul cererii semnate de salariat este cel al avocatului care apără Multinaționala.

Mircea – președintele sindicatului contestă decizia de concediere.

Membrii de sindicat contestă și ei deciziile de concediere.

Eroii nostri sesizează CNCD – că sunt discriminați pe motiv de activitate și apartenență sindicală.

Între timp cu două excepții, toti cei concediați își caută un loc de muncă în afara țării (dat fiind faptul că domeniul este restrâns în România) și își găsesc în Irlanda, Suedia, Emiratele Arabe Unite, Dubai, în domeniul lor de activitate.

Prima victorie: prima instanță anulează decizia de concediere a lui Mircea și dispune reintegrarea acestuia în postul avut anterior.

A 2a victorie: prima instanță anulează deciziile celor 19 membri de sindicat și se dispune reintegrarea cu obligarea Multinaționalei la plata unei despăgubiri egale cu salariile majorate și indexate de al momentul concedierii până la momentul reintegrării efective.

A 3a victorie: CNCD constată discriminarea pe bază de activitatea și apartenență sindicală a celor 19 membri de sindicat.

A 4a victorie: Curtea de Apel București menține soluția CNCD în cazul membrilor de sindicat.

A 5a victorie: CNCD constată că Presedintele Sindicatului a fost discriminat pe baza de apartenanță și activitate sindicală.

Așadar victorii pe toate planurile, numai că de aici începe adevăratul calvar!

Multinaționala contestă soluția primei instante la Curtea de Apel, contestă deciziile CNCD.

În același timp, Multinaționala îi invită pe eroii nostri să se prezinte la locul de muncă pentru a fi reintegrați, fără însă să le plătească și despăgubirile dispuse de instanța de fond.

Dacă se întorceau în țară și pierdeau apelul declarat de Multinațională eroii nostri își pierdeau și locul de muncă din România și locurile de muncă din strainătate?

Voi în locul lor ați fi riscat să vă întoarceți și să vă pierdeți toate lucurile de muncă?

Eroii nostri, de bună credință, au solicitat acordarea unui concediu fără plată până la soluționarea definitivă a procesului de concediere.

Multinaționala refuză însă cererile de concediu fără plată și îî concediază disciplinar, argumentând că este absolut necesară prezența lor la locul de muncă (în condițiile încare cu doar 6 luni fuseseră concediați că nu mai e nevoie de ei nici pe viitor).

Așadar, sunt din nou concediațiNu se ține cont de faptul că la momentul convocării la cercetarea disciplinară toți erau la mii de km departare de București (cel mai apropiat era la 2 000 km de casa)

Cum îi scria  Cristina, directorului de resurse umane: Diana, doar nu crezi că lucrez la Ruse în Bulgaria să trec Dunărea în fiecare oră și într-o oră să fiu în București. Înțelege că sunt la 3 500 km departare, că am un program, că am nevoie de o cerere de concediu și că nu pot să mă prezint la București de pe o zi pe alta. Să fixăm de comun acord o dată.

Nu se fixează nicio altă data și sunt din nou concediați disciplinar.

Se contestă și această decizie și urmează o nouă serie de victorii.

A 6a  victorie: Curtea de Apel București, menține soluția instanței de fond în cazul lui Mircea.

A 7a vctorie: Curtea de Apel București, menține soluția instanței de fond în cazul membrilor de sindicat.

A 8a victorie: instanța de fond anulează decizia de concediere disciplinară și dispune reintegrarea acestora.

Ar fi trebuit să fie moment de sărbătoare și tinerii să se întoarcă în țară și să muncească, numai că….ei fuseseră din nou concediați.

Multinaționala repetă scenariul cu convocarea la reintegrare, fără însă plata salariilor.

Cum Cristina nu a mai rezistat la condițiile de clima și muncă din Emiratele Arabe Unite se prezintă spre reintegrare.

Multinaționala îi cere să participe la un curs de pregătire profesională.

Cristina participa in prima zi, însă pentru că refuză să semneze o declarație de impunere în Elveția (pe motiv că nu înțelege de că se semneze o declarație de impunere în Elveția în condițiile în care este cetățean român, lucreză în România, are contract în România) și un formular de confidențialitate (pe motiv că îl semnase deja la angajare), în timpul cursului, i se cere să părăsească cursul sub privirea altor cursanți care nu înțelegeau ce se întâmplă.

A 9a victorie: Curtea de Apel București menține decizia instanței de fond și dispune reintegrarea lui Mircea cu plata drepturilor salariale (Mircea a avut un dosar separat de grup).

Este reintegrat formal, însă Multinaționala inventează 4 plângeri anonime și una semnată – de cel care solicitase dizolvarea sindicatului, conform cărora ar fi creat în calitate de lider de sindicat tensiuni în cadrul companiei.

Dacă vi se pare complicat, gândiți-vă cum e să trăieși toate aceste situații, în condițiile în care nu ai decât vina că ai vrut să te constitui într-un sindicat pentru a apăra interesele celorlalți salariați.

Multinaționala inventează o sesizare la autoritatea care i-a emis autorizația (o țară europeană) și  îi interzice lui Mircea să se mai prezinte la serviciu.

De atunci au trecut cca 3 ani și Mircea nu a fost primit nici măcar o zi în multinațională.

La scrisoarea trimisă de Mircea autorității din statul european, aceasta îî răspunde că nu face nicio cercetare cu privire la persoana lui.

Cu toate acestea Multinaționala refuză să îl lase să se prezinte la locul de muncă.

În aprilie 2016, aceeași poveste se întâmplă și cu vicepresedintele sindicatului, fiind și el suspendat pe aceași poveste cu sesizări anonime, cu anunțarea autorității statului european și cu interzicerea de a se mai prezenta la locul de muncă.

 

Continuarea aici

 

 

 

 

2 răspunsuri la Cea mai tristă poveste de succes în dreptul muncii

  1. Impotriva Taranoilor spune:

    nu-i bai, tefelistii urla pe strazi in apararea multinationalelor

  2. Oceanic_Nick spune:

    Despre ce firma este vorba?

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.