CE FACEM CU ȚARA? – În RM din total populație – 3560 mii, populația rurală constituie 58% – 2074 mii.

Sursa: Victor Ciobanu 

În RM din total populație – 3560 mii, populația rurală constituie 58% – 2074 mii.

Date statistice: Populația Rurală:

  • 2074 mii – populația rurală
  • 1061 mii – populație inactivă
  • 651 mii – populație activă
  • 617 mii – populație rurală ocupată, inclusiv
  • 323 mii – populația ocupată în activități agricole(sau 15,5% – apr. fiecare al 6-lea), inclusiv
  • 55 mii – salariați activități agricole(17% din ocupați și 2,6% din total populație rurală) din
  • 340 mii – salariați in total
  • 1186 lei – venitul disponibil mediu lunar/persoană, (inclusiv 20% – în natură)

Structura veniturilor:

31% – activitate salariată
20% – activitate agricolă individuală
21% – prestații sociale
20% – transferuri din afara țării
1867 lei – salariu mediu în agricultură
650 lei – pensia minimă

Din cheltuieli – 80% se duc pe produse alimentare, locuință, îmbrăcăminte și sănătate.
0,7% – pentru învățământ…

Datele problemei:

3 din 5 locuitori ai Moldovei trăiesc la sat.
1 din 6 locuitori rurali este salariat (iar 1 din 38 locuitori primește salariu din activități agricole – restul salariaților sunt bugetari).
Al 2-lea din 6 locuitori este pensionar.
Ceilalți sunt lucrători pe cont propriu, neremunerați, copii, etc…

Întrebarea este:

Ce facem cu ceilalți locuitori de la țară?

Variante de răspuns:

  1. Îi lăsăm să tragă sapa, adică în economie naturală și neo-feudalism?
  2. Îi mutăm în orașe, adică facem industrializare?
  3. Facem din ei programatori, adică trecem la postmodrnism?
  4. Le dăm câte o bicicletă cu dinamo, ca să producă curent electric?

Întrebarea formulată nu este deloc retorică.
Moldova demult nu este țară agrară, este țară rurală.

60% din populație produc 10% din PIB și vreo 3-4% din fondul social.
De aceea problema este în primul rând – socială și doar apoi – economică.

Cum a putut problema agriculturii (și mai larg – a satului) să nu încapă în Strategia 2020?
Dacă nu găsim soluția, degeaba mai discutăm despre creșterea economică (care durabilă?!), despre reducerea sărăciei, etc.
Cine trebuie să găsească soluția – e o întrebare bună.
Răspunsul – Ministerul agriculturii e unul incorect. Pentru că disproporțiile menționate mai sus nu pot fi rezolvate de un minister de ramură.
E problema Ministerului economiei, care ar trebuii să vină cu o viziune. Iar ministrul de vreo 3 ani ne tot zice că trebuie să schimbăm paradigma. Doar că nu ne spune – cum.

Pentru că efectiv n-are timp – trebuie să gestioneze cele 65 de întreprinderi de stat subordonate. Poate să i le luăm odată și să le privatizăm?
Poate atunci va avea timp să se gândească la paradigme, priorități, strategii, creștere economică?
Dar în primul rând – la oameni…

P.S. Chiar îi lăsăm să plece cu toții din țară?
Sau așteptăm să piară?

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.