Odată cu Legea Big Brother, România a mai făcut un pas pentru a intra în rândul lumii bune. În sfârşit avem şi noi, precum americanii, o lege cu nume curat anglo-saxon, care limitează libertatea utilizatorilor de internet şi încalcă, în plus, în mod flagrant drepturile omului.
Cel mai frumos lucru la această lege este chiar numele ei. Ce poate să fie mai transparent şi mai lipsit de echivoc decât un act legislativ care să se cheme Big Brother? În Romanul lui George Orwell, Big Brother – Fratele cel Mare – era un personaj eminamente malefic, care trebuia perceput, însă, de locuitorii Oceaniei drept un tip bun. În filmul făcut de Michael Redford după romanul lui Orwell, în 1984, Big Brother-ul de pe ecranele uriaşe aduce foarte bine cu Hitler. Dar Big Brother poate fi orice dictator modern din secolul XX, iar numele său a devenit sinonim cu violarea de către orice putere totalitară a vieţii private a individului. Pentru a controla insul de rând, dictatura trebuie să-i cunoască cele mai intime gânduri, şi nici un colţişor din mintea omului nu poate să rămână nescormonit de ochiul rece al Fratelui celui Mare.
Când adopţi o lege care se cheamă, pe faţă, Big Brother, nu te mai străduieşti să te ascunzi după deget. Iată un lucru admirabil la legiuitorul român democrat din 2012: în loc să împingă cetăţeanul spre dubla gândire perversă a lui Orwell – să îmbrăţiţezi ceva ca fiind bun, când ştii foarte bine că-i rău -, el îi spune verde-n faţă: dragi cetăţeni ai României, astăzi vă oferim o bucăţică de dictatură. Aşa cum foarte limpede puteţi deduce din chiar titlul ales cu multă inspiraţie de noi, de astăzi înainte, prin această lege, statul vă va viola vieţile private. Nu vă mai faceţi griji în ceea ce priveşte intimitatea voastră: Big Brother vă priveşte. Dar ce vă pasă, atâta timp cât, cu lege sau fără lege, voi veţi putea să vă uitaţi în continuare la hazlia emisiune Big Brother, la televizor?
Povestea legii face deja parte din manualele de istorie. După lupte seculare, care au început în 2008, legiuitorii noştri, care luptă acum de partea opoziţiei democratice, au reuşit, în sfârşit, să treacă legea prin Parlament. Prima dată frumoasa lege, care obligă operatorii de telefonie mobilă şi providerii de internet să stocheze, timp de un an, toate apelurile şi mailurile, a trecut de parlament în 2008. S-a opus, cu duşmănie Curtea Constituţională, care în 2009 bloca legea, acuzând-o că afectează drepturile şi libertăţile fundamentale. De fapt, ce mai, judecătorii se cantonau în detalii, legându-se de flecuşteţe precum dreptul la viaţa intimă, privată şi de familie, dreptul la secretul corespondenţei, şi altele de acest fel.
În 2011, bravii noştri parlamentari au încercat din nou. În decembrie, senatul s-a dovedit duşmănos şi nedemocratic, respingând legea. Însă iată că acum opoziţia, care pe vremea când făcea opoziţie critica vehement legea, a înţeles importanţa momentului. Cu o majoritate covârşitoare, de 197 de voturi pentru, foştii critici ai progresului şi-au înţeles, în sfârşit, misia în slujba ţării şi i-au dat României un act legislativ democratic, modern, cu faţă într-adevăr occidentală. Gestul lor e cu atât mai lăudabil cu cât, aşa cum ne avertiza vechiul şi noul ministru al Afacerilor Europene, Leonard Orban, ţara noastră ar fi riscat o amendă de peste 30 000 de euro pe zi către Uniunea Europeană, dacă nu adopta legea până la sfârşitul lui mai.
Sigur, mai există şi posibilitatea ca parlamentarul român să nu fi avut habar de romanul 1984, al lui Orwell. În fond, e o carte pe care o mai citesc doar profesorii bătrâni, care se trezesc, lac de apă, la trei dimineaţa, bântuiţi de amintirea dictaturii comuniste. E foarte probabil ca parlamentarul să-şi fi amintit, când a ales numele legii, doar de reality show-ul cu tipul ăla, Ernest, care acum ţine discursuri moralizatoare, ignorate sistematic până şi de victimele sale, la „Trădaţi în dragoste”. Big Brotherul de la televizor e o treabă nostimă. E cu tineri, e cu distracţie, şi are tot ce au filmele bune de la Hollywood – sex, sirop şi violenţă. De ce să nu alegi, aşadar, pentru o lege un nume atât de popular? Să coboare în casele tuturor românilor câte un strop de reality show.