Bebeluşii, ca o marfă. Povestea cutremurătoare a unor mame-surogat

Sursa: Adevarul / fragment

Negocierile dintre jurnaliştii „Adevărul“ şi mamele de ocazie care îşi oferă serviciile pe internet sunt răvăşitoare. Pentru ele, copiii sunt doar o marfă de schimb.

Întâlnire de afaceri în Parcul Cişmigiu din Capitală. Este foarte cald şi zeci de părinţi, bunici sau doici stau la umbră cu copii de toate vârstele. Cu o oră în urmă, sunasem o femeie al cărei anunţ postat pe internet suna cam aşa: „Tânără, fără vicii, doresc să fiu mamă purtătoare. Vreau să ajut o familie”. Am zărit-o pe o bancă, mi-am dat seama din prima că este ea. „Eu sunt Ioana”, s-a prezentat tânăra, fără să se ridice de pe bancă şi privindu-mă suspicios. Are 36 de ani, este infirmieră la Spitalul Floreasca din Capitală şi după câteva politeţuri îşi începe „pledoaria”. Se vede că nu este la prima negociere. În câteva cuvinte, încearcă să mă convingă de faptul că are o familie fericită şi fără probleme de sănătate, dar puţin strâmtorată din punct de vedere financiar.

„Am doi copii sănătoşi, pe care i-am născut normal, iar până la vârsta de 14 ani (fata), respectiv 11 ani (băiatul), n-au avut probleme medicale. Am mai încercat cu o familie, însă mi-au propus să mă mut în America, să stau acolo cu ei. N-am putut pentru că am familia aici. Sunt conştientă de ce fac, nu fumez, nu sunt alcoolică, dar nu pot pleca în SUA”, ne povesteşte Ioana. „Nu s-a pus problema banilor, americanii îmi oferă cât cer, plus alţi 300 de euro în fiecare lună pe timpul sarcinii. Eu vreau 10.000″, spune senin femeia.

Familia care vrea copilul trebuie să plătească investigaţiile medicale. Deci eu, în acest caz.

O parte din bani, 2.000-3.000 de euro, se va plăti în a treia lună de sarcină, iar restul la sfârşit. „Nu vreau banii înainte. Vreau măcar o parte din ei după trei luni de când rămân însărcinată, să mă asigur că familia este serioasă. Dacă se trezesc după şase-şapte luni să zică: «Ştii ceva, eu nu mai vreau», eu ce fac cu copilul? Nici să-l las aruncat sau să mă trezesc cu al treilea copil”, spune Ioana.

„Nu vreau să ştie familia”

E în regulă să fii mamă-surogat în România. Legea permite asta, însă nu acceptă compensaţiile de ordin financiar. Proiectul de lege privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical a fost adoptat de Camera Deputaţilor, dar nu a ajuns să fie niciodată promulgată de preşedinte.

Tocmai acest lucru îi face pe cei implicaţi în acest proces să se ferească. Mulţi cer discreţie totală şi ascund faptul că poartă în pântec copilul altui cuplu până şi familiei. „Nu vreau să ştie familia. Sunt un om respectat. Nu suntem o familie care-şi vinde copiii. Ştie doar soţul meu. Nu vreau să ştie nici fraţii şi nici alţi oameni, pentru că multă lume te condamnă”, recunoaşte femeia din Cişmigiu. Ea este dispusă să-şi ia concediu fără plată de la serviciu, însă caută „o familie care să-l facă fericit pe acel copil, nu să-l arunce”.

Cazul Irinei nu este singular. Ea nu a fost sigura persoană găsită la mica publicitate şi contactată. Un alt răspuns a venit după vreo două ore de la soţul persoanei care ar fi acceptat să-mi poarte copilul în pântec. El mi-a explicat telefonic că soţia lui are doar 24 de ani, şi doi copii. „Cum vreţi să facem? Aveţi nevoie de mamă-surogat sau de mamă purtătoare? La mama-surogat este mai uşor pentru că nu este nevoie să folosiţi ovulele dumneavoastră, pe când o mamă purtătoare preia embrioni fertilizaţi”, îmi explica foarte detaliat bărbatul.

L-am întrebat dacă are experienţă şi mi-a răspuns că are, doar că lucrurile nu au ieşit cum trebuie. „Soţia mea a rămas gravidă pentru un cuplu, însă cei doi s-au răzgândit şi nu au mai vrut copilul. Aşa că noi am întrerupt sarcina, pe banii noştri. Îmi pare rău că nu le-am cerut nimic înainte, însă nu ne-am aşteptat la aşa ceva”, povesteşte bărbatul. Nu-i părea rău de avortul în sine, ci de banii cheltuiţi. Pentru acest bărbat, bebeluşii reprezintă o simplă marfă. Convorbirea continuă în aceeaşi notă: „Am apelat la această metodă pentru că suntem strâmtoraţi. În ceea ce priveşte banii, noi cerem 15.000 de euro, însă este negociabil. Nu trebuie daţi înainte banii. Ne înţelegem pe parcurs!”

Ofertele curg: cu mama în deplasare

Interlocutorul meu continuă să-mi explice ce putem face pentru ca relaţia noastră să fie apropiată de mama-surogat. „Singura mea condiţie este ca soţia mea să locuiască cu cei doi copii ai noştri, deoarece ei sunt destul de mici şi eu, ca bărbat, nu pot avea grijă de ei. Cel mic urmează să intre în clasa I, iar fetiţa are doar 4 anişori. Suntem de acord chiar să se mute soţia în Bucureşti sau undeva lângă Capitală, unde staţi dumneavoastră. Acceptăm chiar şi undeva la ţară. Nu este nicio problemă. Cerem totuşi discreţie”, mă pune la curent bărbatul.

Deşi m-a asigurat că nu mă va stresa cu telefoanele, a doua zi mobilul arăta două apeluri pierdute de la acelaşi număr. Motivul era să mă anunţe că a mai primit o ofertă de la un cetăţean englez, necăsătorit. „Situaţia persoanei care ne-a sunat este mai ciudată, pentru că bărbatul nu este implicat în vreo relaţie. Noi preferăm să facem acest lucru pentru o familie. Ca părinte, eu consider că micuţului i-ar fi destul de greu să trăiască fără mamă”, mă asigură tatăl.

Atunci mi-am permis să-l întreb care este părerea lui despre aspectul legal al acestei activităţi. Cu o uşoară ezitare, mi-a explicat modul în care percepe el situaţia. „Nu sunt în măsură să critic legea. Mulţi spun că este o greşeală faptul că mamele-surogat nu primesc bani. Trebuie să ţinem cont de faptul că o persoană – femeia – suferă modificări în timpul şi după o sarcină”. Explicaţiile continuă. „Nu facem acest lucru nici din plăcere şi nici din solidaritate sau simţ civic. Toţi o facem pentru bani. Am făcut câteva greşeli în trecut (soţia mea are doar opt clase, iar eu sunt electrician), iar acum trebuie să apelăm la aceste metode pentru a putea trăi”.

“Sunt conştientă de ce fac, nu fumez, nu sunt alcoolică şi n-am avut probleme medicale.”

Ioana mamă-surogat

Când statutul de mamă-surogat devine un „job”

„Atunci când sunt însărcinată mă simt împlinită. Să fac copii pentru altcineva este ceea ce fac”, a declarat cea mai prolifică mamă-surogat din Marea Britanie, Jill Hawkins, pentru publicaţia „The Daily Mail”. Femeia, în vârstă de 47 de ani, nu este căsătorită şi nici nu are copii, dar îşi împarte viaţa cu două pisici. A dat naştere până acum la opt prunci, fiind mamă-surogat, însă ea susţine că numărătoarea nu se va opri aici. Acum, ea este însărcinată cu gemeni. A fi mamă-surogat este un stil de viaţă şi o meserie pentru Jill.

Ea a suferit câteva complicaţii la ultima sarcină, iar medicii au tratat-o pentru depresie, având şi o tentativă de suicid. Experţii în domeniu susţin că, în Statele Unite ale Americii, Jill nu ar fi acceptată de nicio clinică specializată din pricina vârstei, a numeroaselor sarcini pe care le-a avut şi nici pentru faptul că nu are un copil propriu. Mulţi sunt chiar şocaţi că medicii îi mai permit să fie mamă-surogat, potrivit „ABC News”, şi se întreabă dacă femeia este sănătoasă din punct de vedere psihologic.

Cu toate că a avut probleme, dependenţa lui Jill de a fi mamă-surogat a fost mai puternică decât riscurile la care se supune. Ea a explicat că depresia de care a suferit a fost cauzată de bătăliile pe care le duce pentru a scăpa de kilogramele în plus şi nu din cauza sarcinilor. În locul întâlnirilor amoroase, femeia preferă să rămână însărcinată pentru alte cupluri în schimbul a 18.000 de lire, echivalentul a peste 22.000 de euro.

Cazul ei nu este unul singular. Britanica Carole Horlock a dat naştere mai multor copii decât Jill Hawkins – 12 – prin această metodă, însă Carole locuieşte acum în Franţa, potrivit BBC.

integral aici

 

Comentariile nu sunt permise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.