Articole de Vitalie Sprinceana

Despre Vitalie Sprinceana

Născut la Telenești. A studiat științe politice la bulgari. După aia filosofie – la moldoveni. Acum învață sociologie la americani. Printre anii de studiu a amestecat și niște ani de muncă: reporter la un ziar, operator la un net club, funcționar public, lector la universitate. Citește. Scrie. Înoată. Blogger activ și implicat.

Am comemorat războiul. Acum e timpul să ni-l amintim.

Al Doilea Război Mondial. Memorie și istorie în Estul și Vestul Europei. Chișinău. Editura Cartier 2012. Zicea Vasile Ernu pe o rețea de socializare că ziua de 9 mai a avut în Republica Moldova prea multă emoție și prea puțină rațiune. Avea doar parțial dreptate: am văzut prea puțină rațiune în polemicile și discuțiile prilejuite de semnificațiile Victoriei, Europei și Reconcilierii. Cealaltă parte a adevărului este că au lipsit și emoțiile bune: sensibilitatea pentru lucrurile venerate de ceilalți, respectul pentru dreptul lor de a-și spune o părere chiar dacă nu suntem de acord cu ea, tactul de a spune lucruri neplăcute fără a ofensa, curajul de a-ți asuma întregul adevăr și nu doar bucățile ce-ți convin… … Continuarea

Publicat în Enter, Sala de lectură | 22 comentarii

Despre Papa de la Roma. Urmatorul.

Cum Europa e casă doar pentru 26 % din creștinii catolici din lume (284 milioane din 1.1 miliarde), urmatorul papă ar trebui să fie non-European. Poate chiar non-Alb. Non-europenitatea viitorului pontif mi se pare crucială – catolicismul contemporan marca Ioan Paul al II-leau sau Benedict al XVI-lea (Ratzinger) e prea mult contaminat de punctul de vedere european asupra creștinismului și de dezbaterile teologice din lumea occidentală (Europa de Vest plus America de Nord). Am citit cu admirație polemicile cardinalului Ratzinger cu Jurgen Habermas în privința secularizării și a locului religiei în lumea contemporană, dar nu cred că teoriile secularizării reprezintă mai mult decît o obsesie europeană. Religiile sînt în revenire (dacă vor fi fost plecate vreodată) … Continuarea

Publicat în Enter | 50 comentarii

Institutul Cultural Roman si scandalul Valeriu Matei: cum sa nu promovezi cultura romana la Chisinau

Despre necesitatea deschiderii unei reprezentanțe a Institutului Cultural Român (ICR) la Chișinău am scris în repetate rânduri (în 2007, apoi în 2008), în vremuri în care zeitgeistul local credea contrariul. Unii ziceau că venirea ICR la Chișinău ar fi o contradicție politică ce ar da apă la moară celor care afirmă că moldovenii reprezintă o națiune aparte – instituția promovează cultura română în străinătate, iar Chișinăul nu e străinătate. Citez dintr-o polemică a epocii: Dacă s-ar deschide un ICR la Chișinău asta ar însemna că, automat, s-ar recunoaște că limba & cultura română trebuie propagate în Basarabia. Or, nu e așa, căci Basarabia e un pământ și teritoriu românesc… (sursa) S-au găsit însă la ICR niște … Continuarea

Publicat în Insert | 4 comentarii

Quo Vadis, Biserici Creștine din Republica Moldova? (I)

 Introducere … în (i)realități. De ceva vreme Republica Moldova își trăiește drama ”morală” obligatorie a țărilor pornite pe calea democratizării: dezbaterea cu privire la statutul și legitimitatea ”orientării sexuale”. Chestiunea a sărit în fruntea agendei publice odată cu efortul Guvernului și al unor organizații din societatea civilă de a elabora și adopta Legea privind Prevenirea și Combaterea Discriminării. Previzibil, imediat au apărut baricadele. Pe de o parte Guvernul, reprezentat de primul ministru Vlad Filat, apoi un partid și jumătate din Alianța de guvernare, o parte a societății civile, câteva organizații ale diasporelor moldovenești din Europa și SUA. De cealaltă parte, Biserica Ortodoxă din Moldova (în temei Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei Ruse, de vreme ce Mitropolia Basarabiei … Continuarea

Publicat în Enter | 28 comentarii

Rasism cu fața umană

 …Pe la sfârșitul anilor 80 se fredona, în Bulgaria, un cântecel al formației ”Lotos”  , cu un titlu năstrușnic  – ”Vreau să fiu negru” – pe versurile lui Nikolai Iskârov. Primele două rânduri sunau cam așa: ”Vreau să fiu negru, negru în Alabama, negru, negru, negru, în statul Alabama” și transmiteau un mesaj subversiv: trăiești mai bine negru fiind în Alabama, decât alb în Bulgaria socialistă a lui Todor Jivkov”…  Nu că, să zicem, în Alabama viața negrilor ar fi fost dulce-dulce. Din contra: cântecul miza pe contrapunerea unui standard ab solut al Răului în epocă – situația cetățeanului de culoare în SUA în general, și în statele din Sud în particular,  între care Alabama deținea … Continuarea

Publicat în Enter | 25 comentarii

Jocul de-a Păunescu

Moartea lui Adrian Păunescu, și funeraliada quasi-națională cu tobe, bocitoare și ”frați siamezi” ce a urmat, va intra în memorie ca unul dintre rarele momente când despre poezie s-a vorbit atât de mult. Circulau pe net, ziare și la tv cântece, versuri, interpreți, clipuri video și audio, interviuri, maxime și fragmente de metafore. Încât România/Moldova păreau a fi mai degrabă cluburi literare decât țări ”politice” sau economice. Și nu era rău dacă națiunea se apuca să discute versuri după atâtea șiruri de gripe aviare, crize politice, violuri și alte din astea. Dar națiunea nu discuta: ea proclama – Eminescu a mai murit o dată, Păunescu e un sfânt. …Și cum se întâmplă în cazuri de astea, … Continuarea

Publicat în Enter | 6 comentarii

Geopolitici de bucătărie

Noul veac nu va fi chinez. Nici indian, așa cum falșii profeți ai futurologiei geopolitice (ghicit în bobi, doar că sub mantaua pseudo-științei) trâmbiță pe la toate colțurile mediatice unde se găsește un găgăuță să-i asculte… Va fi, ca și celelalte – de pe la vreo 1500 încoace – unul european par excellence. Nu neapărat din punct de vedere geografic (inteligența sclipitoare a futurologilor ajunge doar pentru a prevedea mutațiile geografice cărora, pentru a părea mai mult decât sunt, li se mai zice geopolitice). Ci în sensul persistenței și reproducerii globale (de către actori din diferite culturi și civilizații, contexte politice și tradiții religioase) a unor seturi constante de practici europene – exploatarea și dominația. Practicile … Continuarea

Publicat în Enter | 36 comentarii

Aţi spus intelighenţie?

(note de lectură) Pasională e cartea lui Andrei Siniavskii (omul care a pornit dizidența organizată în URSS) ”The Russian Intelligentsia” (din câte pricep o trascriere a lecturilor publice în memoria lui W. Averell Harriman, la Columbia University, New York, probabil printre ultimele înaintea morții sale survenită în 1997). După 14 ani evaluările, dacă-s posibile, ar purta un gust amar de împlinire. Nu că Elțin, așa cum prevedea Siniavski, ar fi devenit un dictator crunt (Boris Nikolaevici s-a produs în fapt ca hoț ordinar cu  mult mai multă lăcomie decât imaginație, iar spre sfârșitul prezidențiatului său semăna mai mult cu Brejnev decât cu Gorbaciov pe care-l înlocuise). Putin l-a întrecut mult iar ”domnia” acestuia pare să fie … Continuarea

Publicat în Sala de lectură | Comentariile sunt închise pentru Aţi spus intelighenţie?

Între lupta cu sărăcia şi lupta cu săracii

Loïc Wacquant ”Punishing the Poor” (ori, în varianta franceză, cea originală ”Punir les pauvres”), Duke University Press, 2009.  Discipol, tovarăș de cauză, prieten și continuator al lui Bourdieu, Loïc Wacquant produce una din vocile cele mai originale ale sociologiei franceze contemporane fiind deopotrivă intelectual angajat, sociolog radical, activist și profesor la Universitatea din California Berkeley… În ”Punishing the Poor” Loïc Wacquant interoghează un paradox incomod al democrației americane : în 2008, în închisorile din SUA, democrația model, se găseau peste 2 milioane de indivizi (mai exact, 2 milioane 300 mii, din totalul de 9,8 milioane deținuți la nivel mondial, cam 25 %), mult peste oricare altă țară din lume, inclusiv China (1,57 milioane) sau Rusia (0,89 milioane). Rata de încarcerare era … Continuarea

Publicat în Sala de lectură | 10 comentarii