Costi Rogozanu pe VoxPublica Am fost la RoNewMedia. Raiul corporate-geek sau corporate pur şi simplu. Unii vorbesc ca la CC al PCR deşi sînt îmbrăcaţi şic şi tineresc şi reprezintă cea mai vioaie industrie. Alţii trîntesc chestii tari pentru că abordează direct problema: ok, social media, ce frumos e, dar .. 
Articole de Victoria Stoiciu
Despre Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. Între 2001-2006 a lucrat la Societatea Academică din România, iar din 2006 pană în prezent este director de programe la Fundaţia Friedrich Ebert România. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, Romania Libera, Ziua, iar în anul 2009 a fost nominalizată pentru premiul Tânărul Jurnalist al Anului, secţiunea Politică Externă, în cadrul concursului cu acelaşi nume organizat de Freedom House Romaânia. Este bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration (GMF) şi absolventă a Şcolii Europene pentru Democraţie din Cadrul Consiliului Europei.Un an de la intrarea în vigoare a Codului Muncii şi câteva reflecţii pe marginea priorităţilor noului guvern
TEMA: Locurile de muncă – criză la superlativ Anul acesta, pe 1 mai, s-a făcut un an de la intrarea în vigoare a Codului Muncii, care promitea, cu surle şi trâmbiţe, un soi de revoluţie pe piaţa muncii: eradicarea economiei informale, multe locuri de muncă şi scăderea şomajului. Acum, a venit vremea să numărăm bobocii – deşi datele de la INS nu sunt încă disponibile pentru luna mai a anului curent, putem totuşi să tragem câteva concluzii pe baza cifrelor existente. Şi, cum programul de guvernare al USL îşi propune să „reanalizeze” Codul Muncii, e un bun moment să tragem primele concluzii privind direcţia în care această „reanalizare” ar trebui să meargă. Unde sunt locurile de … Continuarea →
Mitul specialistului şi calea către sfârşitul democraţiei
Deşi Mihai Răzvan Ungureanu nu mai este prim-ministru, o să mă refer în continuare la un fragment din cadrul discursului pe care l-a ţinut vineri, 27 aprilie, în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României, la dezbaterea privind moţiunea de cenzură iniţiată de USL. Ungureanu a plecat, dar filosofia sa, exprimată în rândurile pe care le voi reproduce mai jos, a rămas. Această filosofie traversează triumfal spaţiul public, de la stânga la dreapta spectrului politic, bucurându-se de o popularitate rară. Iată ce ne spune Mihai Răzvan Ungureanu: „In textul moţiunii există o serie de întrebări foarte tehnice. Am să vă răspund din respect pentru cetăţenii acestei ţări, dar nu înainte de o scurtă paranteză: întrebările sunt pentru … Continuarea →
Săraci contra săraci. Câteva reflecţii despre alegerile din Franţa şi visul solidarităţii de clasă
La primul tur al alegerilor prezidenţiale din Franţa, din 22 aprilie, candidata formaţiunii de extrema dreaptă (Front National – FN), Marine Le Pen, a înregistrat un scor surpriză, care a depăşit estimările din sondajele de opinie. Se ştie că extremele politice fac scoruri frumoase pe vremuri de restrişte economică. Totuşi, un vot covârşitor pentru dreapta poate părea bizar, chiar aiuritor, în vremuri de criză economică, când instinctul ne spune că stânga ar trebui să fie în ascensiune, şi nu dreapta. Dacă punem la socoteală şi profilul electoral al votanţilor doamnei Le Pen, atunci uluirea creşte exponenţial – aceştia provin, preponderent, din rândul gulerelor albastre şi al tinerilor, segmente de electorat care, în mod tradiţional, ar trebui … Continuarea →
“Nu există libertatea de religie şi de conştiinţă în statul român. Există exploatare din partea BOR, care se reflectă foarte violent la nivelul cetăţeanului.”
SERIA: Noua iobăgie Casian Pandelică este unul dintre acei preoţi care nu este de acord cu predarea religiei în şcoli, dar nici cu construirea Catedralei Mântuirii Neamului, „o monstruozitate lipsită de raţiune” şi care a participat în iarna acestui an, împreună cu un grup de enoriaşi, la protestele din Piaţa Universităţii, cerând „instituţiilor statului să îşi facă datoria şi să nu se comporte obedient şi lipsit de raţiune legislativă”. Casian Pandelică şi-a exercitat meseria de preot în comuna Reviga, judeţul Ialomiţa timp de şapte ani, dar în 2011 a fost caterisit (răspopit) pentru neascultare. Deşi a fost expulzat de BOR, preotul Casian a fost urmat de enoriaşii din parohia Reviga şi astfel, întreaga parohie s-a rupt … Continuarea →
Capcanele sărăciei: sărăcie absolută versus sărăcie relativă şi mizele politice ale fiecărui concept
TEMA: Precariatul XXI. Despre sărăcie Indiferent de cum am defini sărăcia, indiferent de ce măsurători am utiliza, cumva, într-un mod inexplicabil, reuşim imediat să recunoaştem figura săracului acolo unde ea îşi face apariţia: pe stradă, în magazine, în spaţiile rezervate celor privilegiaţi, unde nu poate ajunge decât printr-o eroare, în mijloacele de transport în comun sau pe aeroporturi. Figura săracului se desprinde din tumultul de oameni cu o claritate aproape dureroasă, indiferent că este vorba de săracul din Brazilia, adeseori lihnit de foame, sau săracul din Europa, cel cu telefon mobil în buzunar. Dacă nu îl trădează hainele, îl trădează privirea. Dacă nu îl trădează privirea, îl dă în vileag mimica, fie că este marcată de … Continuarea →
Discursul preşedintelui: un preludiu electoral
Mărturisesc, resimt un amestec de jenă şi lehamite să reiterez aceleaşi idei vis a vis de discursul puterii. Obstinaţia şi constanţa cu care aceasta persistă asupra unor teze pe care realitatea le-a infirmat transformă aceste teze în obsesii şi la fel devin şi criticile mele – obsesive. Mă refer la discursul de săptămâna aceasta din Parlament a preşedintelui Traian Băsescu. Cu excepţia unor promisiuni cu iz electoral, cum ar fi cele legate de creşterea salariilor bugetarilor, avem acelaşi discurs neoliberal obosit, populist şi vag moralizator al unui tătucă care îşi ţine predica de sărbătoare. Retorica împotriva statului social? Aceeaşi metodă de legitimare a măsurilor neoliberale prin stigmatizarea săracului şi culpabilizarea asistatului. Doar că exagerările capătă proporţii. … Continuarea →
Stahanovism dâmboviţean şi euro-optimism naiv – de ce atâta grabă cu Pactul Fiscal?
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, recent, că ar dori ca România să se numere printre primele state care aderă oficial la noul Pact fiscal european (Tratat privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţă în cadrul uniunii economice şi monetare). Principala noutate a Pactului este, de departe, aşa numita „regulă de aur”, care limitează deficitul structural al unei ţări la 0,5% din PIB. În România, adepţii acestei soluţii nu sunt puţini şi asta nu e deloc surprinzător din partea unui guvern a cărui obsesie majoră a fost controlul deficitului în detrimentul bunăstării populaţiei. Ce contează că satisfacţia românilor cu viaţa pe care o duc a scăzut de aproape două ori[1] de când s-a instalat criza, spre deosebire de sârbi … Continuarea →
Cine protestează în România de azi
TEMA: Protestele din ianuarie 2012 Într-o lucrare devenită deja celebră – „Indignaţi-vă” - Stéphane Hessel îşi îndeamnă cititorii să se indigneze, susţinând că raţiunea fundamentală a rezistenţei este indignarea. Lui Hessel i s-a reproşat adesea că indignarea nu e de ajuns, că acţiunea colectivă menită să producă schimbarea presupune ceva mai mult decât atât. Şi totuşi, Hessel ne spune că doar atunci când ceva ne indignează devenim bătăioşi, hotărâţi şi angajaţi. Asta înseamnă, desigur, că indignarea estre un ingredient necesar al angajamentului civic, dar este ea şi suficientă? Un studiu lansat săptămâna trecută de Miliţia Spirituală (disponibil aici) ne arată că 74% dintre tineri apreciază că în România lucrurile se îndreaptă într-o direcţie greşită, iar dintre … Continuarea →
Iar suntem leneşi? Un text despre predilecţia lui Ungureanu de a găsi vicii
La o adică, acest text ar putea avea un scop terapeutic, întrucât, printre altele, urmăreşte sa îl scoată din starea de şoc pe domnul Cristian Pătrăşconiu, care duminică declara pe blog-ul său: “Sunt şocat, sunt mut de uimire: grupul frecangiilor de mentă de stânga din noua generaţie & grămezile de literaţi rataţi de pe FB ar fi trebuit deja sa îl facă fie “nazist”, fie “fascist”, fie ambele, pe Mihai Razvan Ungureanu până acum! Cum adică pentru ce? Pentru că a adus în discuţie ideea de “muncă”, ideea de “responsabilitate” odată cu declaraţiile sale de sâmbăta, de când cu înzăpezirea.” Despre „frecatul mentei” ( câtă fineţe a limbajului, demnă de un intelectual!) am un singur comentariu: … Continuarea →
Populismul economic neoliberal, leneşii Europei şi mistificările dreptei româneşti
De ceva vreme încoace, am asistat la fabricarea fulminantă a unei imagologii obsedante referitoare la europeanul din sudul continentului, portretizat ca leneş, deşănţat şi necumpănit. Aceste caracteristici sunt proiectate asupra indivizilor, dar şi asupra guvernelor unor state precum Italia, Grecia sau Spania. Conform mitologiei, aceste vicii naţionale se afla la originea răului – a crizei în care au ajuns ţările respective, criză care a antrenat ulterior întregul construct european. Filmuleţe cu grecul puturos au început deja să circule voioase pe youtube, iar reprezentarea sudicului tolănit cu burta la soare s-au întipărit bine în imaginarul colectiv european şi a devenit un soi de automatism cerebral care se declanşează de fiecare dată când e nevoie de o explicaţie … Continuarea →
De ce bunurile publice nu sunt privatizabile şi cum piaţa are nevoie de un stat puternic
TEMA: Sănătatea românească – în moarte clinică? Cadoul de Crăciun făcut românilor de guvernanţi – proiectul de lege a sănătăţii – a fost retras. Am auzit voci care, deşi se opuneau „reformei”, ar fi preferat ca proiectul sa nu fie retras, să rămână în dezbatere publică şi să i se aducă îmbunătăţiri. Desigur, legea era perfectibilă şi, cu mult efort, putea ajunge la o formă mai bună. Dar, oricâte ameliorări nu i s-ar fi adus, asta nu ar fi schimbat cu nimic problema centrală - şi anume aceea că principiile ce stau la baza sa sunt eronate. Premisa de la care porneşte legea este că sănătatea nu constituie un bun public, ci o marfă, a commodity. … Continuarea →
O săptămână de proteste şi zero reacţie din partea Guvernului : cine pierde şi cine câştigă
TEMA: Protestele din ianuarie 2012 După o săptămână de proteste necontenite în toată ţara, strategia Puterii este cât se poate de evidentă. Adoptă o atitudine de „splendidă izolare” vis a vis de protestatari (a se vedea lipsa oricărei declaraţii a preşedintelui); apoi, persistă în vechea şi răsuflata practică a jocului de-a dialogul democratic cu opoziţia ( vezi discuţiile purtate ieri); şi, mai ales, mizează din tot sufletul pe o stingere firească, pe o dispariţie pe cale naturală a protestelor care să îi facă din nou viaţa uşoară fără ca ea, puterea, să trebuiască să opereze nici o schimbare. Acest ultim aspect transpare clar, ba chiar sfidător, în amânarea deciziei Curţii Constituţionale cu privire la comasarea alegerilor … Continuarea →
De la viermii care îşi merită soarta la cetăţenii care se revoltă împotriva sorţii
TEMA: Protestele din ianuarie 2012 Cumva, am senzaţia că trăiesc în Egiptul lui Mubarak, în Rusia lui Putin-Medvedev sau vreo ţară a cărei conducere nu prea are la inimă noţiunea de democraţie şi nici nu prea pricepe cu ce se mănâncă aceasta. Este nălucitor să urmăresc cum reprezentanţii puterii şi diferiţi acoliţi ai acesteia, gazetari şi intelectuali din tabăra ultra-conservatoare, care până mai ieri se dădeau mari apărători şi promotori ai democraţiei, găsesc azi de cuviinţă să demonizeze protestele din Piaţa Universităţii. Huligani, nevrozaţi, vandali, anarhişti, brute – iată cum au ajuns să fie etichetaţi cei care îşi exercită un drept fundamental în orice regim democratic – dreptul la protest. Toţi aceştia par să fi uitat … Continuarea →
2011 – triumful pieței asupra societății
Anul 2011 a fost, într-un anumit sens, un an de cotitură în istoria post-decembristă a României, fiind pentru prima dată când s-a trecut de la vorbe la fapte. De-a lungul ultimilor 20 de ani am avut parte de multă gargară politicianistă, de promisiuni electorale neonorate şi de litanii ideologice care rămâneau literă moartă în programele partidelor. În 2011 însă, pentru prima dată viziunea doctrinară a ieşit din înţepeneala-i paralizantă, luând forma acţiunii politice. Din păcate, direcţia în care s-a produs schimbarea a fost cu totul alta decât şi-ar fi dorit-o majoritatea şi, mai ales, alta decât cea care era în interesul celor mulţi. Astfel, dacă în 2010 am asistat doar la nişte trucuri contabiliceşti al căror … Continuarea →
Criza stângii – criză a capitalismului?
TEMA: Stânga-dreapta în criză Contrar aşteptărilor, stânga nu o duce bine deloc pe vremuri de criză. Deşi recesiunea economică pare să invalideze principiile fundamentale în jurul cărora s-a consolidat capitalismul modern financiar, deşi mulţi s-au grăbit să proclame sfârşitul ideologiei capitalismului, victoria stângii politice se lasă aşteptată. Din contră, aceasta a suferit câteva eşecuri electorale răsunătoare în Europa, eşecuri care au împins partidele de stânga în opoziţie taman în acea perioadă a istoriei când terenul părea pregătit pentru victoria lor irefutabilă. Aşa se face că, în loc să asistăm la o înfierare a capitalismului dezlănţuit care a generat actuala criză, suntem martorii unui atac susţinut asupra politicilor şi valorilor de stânga. Şi culmea, partidele de stânga … Continuarea →
Ce fel de Europă ne dorim
Două fantome bântuie azi Europa. Prima este cea a cea a austerităţii, care face ravagii pe un continent altădată reputat pentru generozitatea sistemelor sale sociale. A doua este asumpţia care clamează că soluţia la criză este „mai multă Europă”. Reuniţi la Paris la începutul acestei săptămâni, Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy au agreat un plan de salvare a euro ce urmează să fie aprobat la summit-ul european care începe astăzi. „Planul Mercozy” prevede o reformă a tratatelor care vizează introducerea principiului rigorii bugetare, cu sancţiuni automate pentru statele al căror deficit depăşeşte 3% din PIB. Şi culmea, cuplul Merkel –Sarkozy a decis ca salvarea ţărilor cu probleme să nu se mai facă pe socoteala sectorului privat: … Continuarea →
Guvernele trebuie să redea încrederea, nu să sperie oamenii
Sîntem în criză. Şomajul creşte galopant cam peste tot în Europa, economiile se contractă, creşterea economică se evaporă, consumul scade; pe scurt, e rău. Cu toate astea, preocuparea majoră la nivel european, dar şi naţional, pare a fi în primul rînd reducerea deficitelor bugetare care au explodat. Într-adevăr, din 2007 pînă în 2010 deficitul bugetar la nivelul UE-27 a crescut de mai mult de şase ori, iar în România s-a triplat. Că deficitul nu e un lucru bun e de la sine înţeles, însă ar trebui ca el să ne preocupe atît de mult tocmai acum, în plină criză? De ce este mai alarmantă creşterea deficitelor decît creşterea şomajului, dispariţia locurilor de muncă, accentuarea sărăciei? În … Continuarea →
Lupta împotriva săracilor versus lupta împotriva sărăciei
TEMA: Asistenţa socială – drept sau pomană? Iată câteva lucruri pe care le-am învăţat în ultimii doi trei ani. Am învăţat că cei sărmani sunt vinovaţi pentru sărăcia lor, pentru că sunt leneşi şi nu vor să muncească. Săracii nu sunt aşa cum îmi închipuiam eu citind în adolescenţă romanele lui Dickens sau Hugo: nu sunt nişte dezmoşteniţi ai sorţii, ci oameni de nimic care nu sunt în stare să îşi ia destinul în mâini şi care nu vor să îşi depăşească condiţia jalnică. Contrar la ceea ce îmi imaginam, săracii nu sunt demni de milă, ci de dispreţ; ei nu trebuie compătimiţi, ci trebuie să li se spună cu toată convingerea – iar dacă … Continuarea →
Vinovat pentru criză – statul social sau capitalismul?
Aş vrea sa pun aici în discuţie dogma vehiculată copios de dreapta românească şi anume aceea că statul social stă la originea crizei actuale. Exemple se găsesc cu duiumul. Cel mai recent este articolul semnat de Andrei Cornea în ultimul număr al Revistei 22, care susţine că originea actualei crize nu se află în capitalism, ci în pervertirea acestuia de socialismul demagogic. „Majoritatea opiniei publice europene s-a lăsat minţită în schimbul promisiunilor şi al aşa-numitelor „drepturi sociale“, care „măreau în chip astronomic deficitele bugetare”. În primul rând, aş sugera un minim de acurateţe: criza se originează în America, care se poate lăuda cu multe, dar nici într-un caz cu faptul că este un stat social. Au … Continuarea →
Pledoarie pentru egalitatea economică
TEMA: Egalitatea şi chipurile ei Mă voi referi în continuare la idea de egalitate economică, nu în accepţiunea radicală a termenului, de uniformizare totală a veniturilor, de identitate economică, ci în cel al diminuării/atenuării discrepanţelor majore între veniturile diferitelor categorii de populaţie. De ce egalitatea economică? Ezit să fac aici o ierarhizare a diferitelor tipologii de libertate şi să proclam superioritatea egalitatăţii economice faţă de cea politică, de exemplu. Am ales egalitatea economică pur şi simplu pentru că este cea mai ameninţată la ora actual – şi aceasta se intâmplă nu doar în România, ci în întreaga lume. Un recent studiu OECD arată că în majoritatea statelor membre ale acestei organizaţii, veniturile celor mai bogaţi 10% … Continuarea →
Partidul Poporului şi foametea electorală
De curând, multă vreme ilegalul Partid al Poporului a devenit partid cu acte in regulă: Curtea de Apel Bucureşti i-a dat câştig de cauză şi a admis înregistrarea Partidului Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD). Cum PP-DD înregistra în sondajele recente un scor destul de ridicat pentru o formaţiune încă inexistentă, am avut curiozitatea să arunc o privire peste platforma nou înfiinţatei formaţiuni politice. Eram curioasă mai ales pentru că acum ceva vreme, în cadrul unei emisiuni de la B1TV, Dan Diaconescu declara că mişcarea sa este una de stânga! Ce-i drept, justificările sale pentru care PP este de stânga au cam depăşit capacitatea mea de a înţelege logica diviziunii stânga-dreapta aşa cum se prefigurează ea în … Continuarea →
Când puterea începe să se teamă
Există o vorbă din bătrâni – paza bună trece primejdia rea – pe care unii dintre guvernanţii noştri par să şi-o fi însuşit cu multă isteţime. Deşi Bucureştiul nu a cunoscut nici pe departe proteste de amploarea celor din Atena, Madrid sau Londra, vremurile pe care le trăim sunt anevoioase şi imprevizibile, iar precauţia nu strică niciodată. Bineînţeles, această prudenţă se aplică selectiv şi în special atunci când e vorba de propria piele a celor aflaţi la guvernare. Mă refer la proiectul de lege al Ministerului de Interne privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, propus recent dezbaterii publice. Nu cunosc ca în ultimii ani să existe o încercare mai dură de atac la adresa democraţiei , … Continuarea →
Despre mirare, asistaţi sociali şi dublele standarde ale lui Lăzăroiu
Cruciada împotriva asistaţilor sociali continuă cu aceeaşi feroce îndârjire. Ministerul Muncii a luat la “puricat” dosarele de acordare a ajutoarelor sociale, ajungând în cele din urma la concluzia că 15% din suma acordată asistenţei sociale(14 miliarde lei) dispar în sistem. Personal, această ştire nu mă surprinde cu nimic. Asistenţa socială este doar un element al societăţiiromâneşti, prin urmare este impregnată de toate viciile de care suferă organismul social. La fel se întâmplă cu alte sub-componente ale sistemului, cum ar fi sănătatea, educaţia, investiţiile publice, dar şi mediul privat, unde corupţia nu e deloc mai stingheră decât în sistemul public, cu diferenţa că nu se face pe banii plătitorului de taxe. Mă miră însă alte lucruri. Jongleria … Continuarea →
Magia cifrelor versus magia vorbelor: unde sunt locurile de muncă promise
Acesta este un text cam plictisitor şi cu multe cifre. Dar uneori doar cifrele seci posedă acea forţă tăioasă, intransigentă de care e nevoie pentru a intra în lupta sisifică cu logorea debordantă, cu discursurile propagandistice pline de certitudini care se revarsă în valuri din gura guvernanţilor. Locurile de muncă, se ştie, sunt marea problemă a ţării, iar necesitatea imperioasă a creării locurilor de muncă, de pe o parte, şi a luptei cu munca la negru pe de altă parte, sunt obiective asupra carora cad de acord atât cei ce blamează nemunca şi parazitismul social, cât şi cei care deplâng sărăcia populaţiei, datorată în special penuriei de locuri de muncă. Îmi amintesc cum cu puţin timp înainte … Continuarea →
Vandalism sau proteste? Reflecţii pe marginea unor scene londoneze
TEMA: Revoltele din Marea Britanie Ciudat: atunci când invocăm răscoalele care au avut loc în istorie, emoţia trezită de aceste evenimente este de obicei una de solidarizare cu iobagii care trudeau în sudoarea frunţii sau ţăranii lihniţi de foame şi fără de pământ. Dar istoria şi actualitatea se judecă cu unităţi de măsură diferite : nedreptăţiţii sorţii sunt figuri pozitive numai atunci când vine vorba de trecut; azi, nu avem decât jefuitori, infractori şi «scursuri». Aceasta e şi viziunea care încearcă să fie transmisă publicului şi presei despre revoltele de stradă din Londra. Cine se mai poate solidariza cu un infractor, cu un criminal ? Într-un text recent, Dan Tapalagă reiterează într-o formă mult mai agresivă … Continuarea →
Retorica orwelliană a statului asistenţial
TEMA: Statul social în faţa crizei De câţiva ani încoace, în România ideea de stat se afla sub atacul permanent al guvernării de dreapta şi al ideologilor neoliberale. Ceea ce ar trebui sa fie pur şi simplu o tentativă de eficientizare a aparatului birocratic statal şi o optimizare a cheltuielilor, se transformă la noi într-o ofensivă împotriva statului însuşi. Disfuncţionalităţile sistemului public sunt astfel folosite pentru a pune în chestiune utilitatea şi rolul Statului şi în special a statului social. Ofensiva asupra statului social nu se reduce la politici ce vizează reformarea sistemului social şi a relaţiilor de muncă. Bătălia se dă la un nivel mult mai subtil, de manipulare a cuvintelor şi a sensurilor acestora, … Continuarea →
Moartea stângii româneşti
27 mai 2011, data lansării programului economic al USL este data morţii oficiale a stângii româneşti. Nu că am fi avut şi până atunci o stângă autentică, dar acum moartea clinică a stângii româneşti s-a transformat în moarte cu acte în regulă. Acest lucru nu este doar trist, ci pur şi simplu înfricoşător într-o ţară în care sărăcia şi excluziunea socială sunt problema centrală a societăţii. Cel care afişa sfidător şi iresponsabil imaginea revoluţionarului Che devine brusc promotorul celei de-a Treia Căi. Ca de obicei, ecourile mişcărilor occidentale ajung cu întârziere, la spartul târgului, cum se spune, la noi. A treia cale şi-a arătat limitele, dezbaterea în jurul acesteia este expirată demult. Criza economică financiară a … Continuarea →
Infernul este Biutiful?
Biutiful a venit in cinematografele din România. La Scala, a doua zi după premiera filmului, abia daca se adunaseră vreo 15-20 de spectatori, ceva mai mulţi totuşi decât acum câţiva ani când am mers să văd 21 de grame, de acelaşi regizor, şi unde eram 4 spectatori cu totul în sala. Filmele lui Innaritu, deşi profunde, nu sunt totuşi genul de film de arta care sa alunge spectatorii grăbiţi si fără gustul a ceea ce se cheamă “ des temps morts” – ritmul filmelor sale este alert, poveştile, deşi intense şi adânci, sunt extrem de “catching”, fără lentoarea şi minimalismul cineaştilor români evitaţi de public. De ce nu gustă românii filmele lui Inarritu? Inarritu a manifestat … Continuarea →
Domesticirea sindicatelor şi aristocraţia muncitorească
TEMA: Sindicatele la răscruce – încotro? O sa încep cu o mărturisire : adeseori, în momentele mele de rebeliune împotriva inerţiei sindicatelor din România, afirmam că singura soluţie de reformare a acestora este desfiinţarea lor. Îmi doream să fie dizolvate structurile care vieţuiau doar în virtutea unei inerţii organizaţionale, să le văd înlocuite cu organizaţii coagulate în jurul unor nevoi reale, vibrante. Când am auzit că se lucrează la o nouă lege a dialogului social, care va abroga toată legislaţia curentă în domeniu, m-am întrebat, evident, dacă schimbarea dramatică în materie de legislaţie sindicală va putea duce la o revigorare a sindicalismului din România, chiar dacă vor trebui făcute unele sacrificii. Din păcate, însă, proiectul de lege … Continuarea →
Liceenii anti-rock&roll şi imposibila schimbare la faţă a României
Cu aproximativ două săptămâni în urmă în urmă, Fundaţia Soros a dat publicităţii un studiu care descrie pe larg preferinţele şi atitudinile adolescenţilor din România. Studiul se apleacă către o generaţie care nu a cunoscut deloc comunismul, care a fost educată şi crescută în spiritul democraţiei şi al economiei de piaţă, acel obiectiv de aur al întunecoasei tranziţii în care şi-au trăit anii copilăriei…Poate tocmai datorită acestei particularităţi biografice majoritatea comentariilor pe marginea studiului s-au focalizat pe valorizarea de către acest grup de vârstă a perioadei comuniste, pe care nu au cunoscut-o direct. Inclusiv Fundaţia Soros accentuează acest aspect prin comunicatul de presă afişat pe site şi prin organizarea unei dezbateri întitulate „Istoria comunismului în educaţia … Continuarea →
