Articole de Ovidiu Tichindeleanu

Despre Ovidiu Tichindeleanu

Ovidiu Ţichindeleanu e filosof şi teoretician al culturii. Studii de filosofie la Cluj, Strasbourg şi Binghamton, Doctor în Filosofie (Binghamton University) cu o teză despre mediile moderne şi arheologia cunoaşterii la 1900, în curs de publicare în limba engleză. Co-fondator al revistei independente Philosophy&Stuff (1997–2001), co-fondator al platformei Indymedia România (din 2004). Redactor al revistei IDEA artă + societate şi coordonator de colecţie al editurii IDEA Design & Print. Editor, cu V. Ernu, C. Rogozanu, C. Şiulea, al volumului Iluzia anticomunismului (Chişinău: Cartier, 2008). Editor, cu Konrad Petrovszky, al volumului Revoluţia Română televizată. Contribuţii la istoria culturală a mediilor (Cluj, Idea Design & Print, 2009).

Fotbalul ca nucleu al sferei publice

Ce e universal şi care e microbul specific al fotbalului “Chiar şi cel mai sărac om poate practica jocul cu mingea, fiindcă nu are nevoie de plase, arme, cai sau cîini de vînătoare, ci doar de minge, şi încă una cît de mică. Jocul cu mingea nu interferează cu celelalte preocupări ale omului şi nu îl face să le neglijeze. Ce poate fi mai bun decît un joc la care oricine, indiferent de statut sau carieră, poate participa?” Galenus (ca. 180 AD) Am ales acest citat din Galenus pentru deschidere, deşi nu se referă la jocul modern de fotbal, fiindcă ne oferă posibilitatea unei perspective largi asupra universalităţii jocului cu mingea. Şi în zilele noastre, fotbalul … Continuă să citești

În categoria Biblioteca, Enter | 4 comentarii

Sănătatea neoliberală: o magistrală de la portofel la inimă

 TEMA: Sănătatea românească – în moarte clinică? Odată cu actualul proiect de Lege a Sănătăţii, itinerariul politicilor publice ale acestei generaţii politice pare a completa un ciclu: de la taxa unică, prima măsură luată de guvernul Tăriceanu imediat după instalarea sa la sfîrşitul anului 2004, trecînd prin prima tentativă de privatizare a sănătăţii, imediat în 2005, şi pînă la actuala propunere de lege a sănătăţii, pentru care guvernul Boc e gata să îşi “asume responsabilitatea”, ne putem uita înapoi, cu amărăciune, la opt ani de promovare a inegalităţilor şi injustiţiei sociale sub numele “normalizării” economice. Dacă reformarea economică a societăţii a fost întreprinsă şi pînă în 2004 eminamente prin măsuri neoliberale, adoptate fie cu entuziasm, fie … Continuă să citești

În categoria Enter | 18 comentarii

Tranziţia, dincolo de capitalism

TEMA: Stânga-dreapta în criză Două decenii au trecut de la destrămarea regimurilor comuniste est-europene, şi dacă primul (1989-1999) a stat sub semnul victoriei indiscutabile a capitalismului (pe fondul falimentării unor economii din lumea în dezvoltare), a stabilirii la stânga şi la dreapta spectrului politic şi cultural a unui nou universal nord-atlantic (fundamentalismul neoliberal al pieţei), deceniul 1999-2009 este cel în care această ordine a fost contestată de mişcările stângii independente şi de Sudul “nealiniat” consensului de la Washington, şi a intrat în criză chiar în centrele de putere ale sistemului mondial. În iarna lui 2007, “experţii” şi analiştii de dreapta au trecut în general sub tăcere declaraţiile unui important om de dreapta, Pascal Lamy, directorul general … Continuă să citești

În categoria Enter | 35 comentarii

O deschidere către… piei estice, măşti europene

De ce Fanon în România anului 2011, la cincizeci de ani de la dispariţia sa prematură la doar 36 ani? De ce ar fi Fanon la fel de important ca, de pildă, Heidegger sau Foucault? Cartea sa de debut îşi susţine singură căderea în lume, însă, în cele ce urmează, aş dori să introduc câteva puncte de conexiune cu perspectiva condiţiei postcomuniste est‑europene, fără a elabora aici detaliul analitic. Publicat în condiţii improvizate în 1952, Peau noire, masques blancs a devenit unul din cele mai importante texte ale filosofiei şi teoriei critice a secolului al XX‑lea şi manifest al unor mişcări contemporane de eliberare din toată lumea. E o carte scrisă la doar 27 ani, la … Continuă să citești

În categoria Sala de lectură | 7 comentarii

Tranziţia abia începe. Depeşă despre radicalism la stînga şi la dreapta, după insurecţii trecute …şi viitoare

Evenimentul revoltelor din Anglia a fost o sursă favorită de subiecte pentru industria culturală, însă sensul lor politic şi social nu se opreşte aici. Odată cu ocuparea Wall Street, presa mainstream a revenit la tratamentul obişnuit de ignorare sau caricaturizare a demonstraţiilor populare. În sfera publică românească, în care teoria critică socială şi etica intelectualului independent au fost radical delegitimate în ultimii ani, e tot mai importantă practica de alienare de captura mediatică a evenimentului politic. În situaţii de revoltă, în care rezistenţa şi opoziţia iau rol central, industria culturală ia adesea funcţia de îngrădire a sferei publice. Ca dovadă a puterii de îngrădire a industriei culturale, mai toate analizele experţilor şi comentatorilor au reuşit să … Continuă să citești

În categoria Enter | 14 comentarii

Gică de la sculărie şi Angela merg mai departe

TEMA: Noul proletariat Îl căutaţi pe Gică de la sculărie? Dar cine întreabă, şi de unde? Dacă e să te iei după cifre, muncitorul nu a dispărut deloc, ba chiar lumea e împărţită încă mai abitir decât la 1900 între muncitorii cu palma şi lucrătorii din buricul degetului. Gică e peste tot, la nord şi la sud, în banlieu şi în sweatshop, la fabrica Nokia din Jucu şi prin Palos de Frontera, în Spania. Printre altele, muncitorul lui Chaplin din „Modern Times” pare a avea mai multe şanse de a ieşi din angrenaj decât lucrătoarele din fabricile de circuite integrate ce produc astăzi laptopurile noastre imaculate. Ceea ce s-a schimbat, mai cu seamă după 1989, nu … Continuă să citești

În categoria SocialAtac | 19 comentarii

Mişcări populare în Europa: către un nou sfîrşit al tranziţiei?

În timp ce puterile occidentale încearcă încă să găsească moduri de legitimare a intervenţiei militare în Libia, şi în general încearcă din greu să înţeleagă ce rezultate ar putea avea intervenţia occidentală în toiul revoltei arabe, acasă societatea europeană se revoltă pe multiple fronturi. Nemulţumirile nu sînt un foc spontan de paie. Nu e vorba doar de criză, ci de sistematizarea unui pachet de politici neoliberale, care devin baza guvernării economice. Mulţumită revoltei arabe, contextul e însă propice pentru mişcări populare. Orizontul de aşteptare e întunecat: criza a lovit puternic clasa mijlocie occidentală, iar tendinţele generale arată că în cei douăzeci de ani de liberalizare capitalistă de la căderea blocului socialist, în ciuda unei creşteri temporare, … Continuă să citești

În categoria Biblioteca, Enter | 22 comentarii

Wikileaks, criza globală şi România

Contextul global în care a apărut fenomenul Wikileaks din 2006 poate fi înţeles ca o criză structurală a unui sistem global de organizare a muncii şi puterii ce a apărut în istoria umanităţii, după toate probabilităţile, acum jumătate de mileniu, după descoperirea Lumii Noi, şi al cărui ultim ciclu de acumulare propagă în prezent criza în valuri centrifuge, pornind chiar din centrul centrilor de acumulare ai capitalismului global: industria financiară din Londra, iar apoi New York. Cu alte cuvinte, poate fi vorba de sfîrşitul istoric al unui ciclu de acumulare al capitalului, şi odată cu el, sfîrşitul unui mod de organizare a puterii la nivel global, inclusiv prin destrămarea sau deplasarea centrilor imperiali ai puterii. Mulţi … Continuă să citești

În categoria Biblioteca, Enter | 29 comentarii

Munca intelectualilor, statul minimal, şi protestele sindicale

1. Într-un articol recent [1], Vladimir Tismăneanu recurge în comentariul său despre manifestaţiile de amploare la o comparaţie între “Che” Guevara şi Victor Ponta, protestînd astfel – poate că pe bună dreptate – împotriva tentativei unui partid de opoziţie de “a captura, de a anexa, de a răpi şi deturna în scopuri politice aceste proteste” [sindicale]. Recunosc că şi eu am rîs cu poftă cînd am primit, nu demult, o fotografie digitală cu politicianul român îmbrăcat în tricou şi bască asortate, imprimate cu figura lui Guevara. Am rîs, însă fără superioritate şi fără tristeţe, şi recunosc că gestul m-a intrigat. Prima asociere pe care am făcut-o a fost însă cu acele afişe comerciale gigante ale unei … Continuă să citești

În categoria Enter | 9 comentarii

Colonizarea intimă şi stânga în România

Ca un răspuns-continuare a articolului-provocare al lui Vasile Ernu, “Avem oare nevoie de stînga în România?”, propun spre republicare varianta mai largă, adăugită, a unui text din 2006, scris acum patru ani “pentru ziar”, respectiv pentru Le Monde Diplomatique, în care propuneam cîteva perspective, concepte şi principii de lucru pentru elaborarea a ceea ce numesc o teorie critică a postcomunismului, adică o viziune teoretică fundamentată în propriul orizont epistemic, experienţă istorică şi localizare geopolitică, ce ar deschide un spaţiu critic dincolo atît de reproduceri ale ideologiilor dominante, cît şi de critici interne acestora. Între timp, viziunea, ca şi problemele, a prins amploare, capătul de pod a devenit o intersecţie, iar din momentul în care criza anticipată … Continuă să citești

În categoria Biblioteca, Enter | 4 comentarii