Articole de Maria Cernat

Despre Maria Cernat

M-am născut în anul 1978 în Deva. În 2001 am absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. În 2004 am absolvit Facultatea de Filosofie. În anul 2003 am avsolvit un master în științele comunicării. În anul 2008 am obținut doctoratul în filosofie. Am predat la Liceul Ion Neculce și la Colegiul Național Gheorghe Lazăr. Din 2008 până în 2012 am activat ca asistent universitar și apoi ca lector universitar la Facultatea de Jurnalism, Comunicare și Relații Publice, USH. În prezent sunt copywriter la DZL Virtual Factory.

SRI – mon amour!

Amenințarea teroristă plutește în aer. Putin este noul Stalin. Sau Hitler, depinde de momentul zilei. Râuri de cerneală curg prin presa noastră liberă, dar înțesată cu acoperiți ai serviciilor, zugrăvindu-ne nouă, celor care le plătesc lefurile, atâta informație cât să nu ne zgâriem prea tare la cerebel. Ar fi și păcat, mai ales că poate am intra la idei. Vă dați seama cum ar fi să descoperim, de pildă, că noi consumăm cu ”serviciile” cam tot atâta cât cheltuim pe sănătate sau educație! Un frumos băiat cu ochii albaștri – la propriu – îmi spune că cică n-avem voie să știm cât se cheltuie cu securitatea. Căci, nu-i așa, securitatea e dincolo de orice discuție. Zău, … Continuarea

Publicat în Enter | 1 comentariu

Asupriți și obidiți – munca în mediul universitar românesc

Nu trece săptămână să nu citesc un articol despre cât de proaste sunt universitățile românești. Cât de corupte, cât de ineficiente și irelevante științific. Cred că e foarte important să vedem unde au dreptate autorii acestor articole și unde greșesc. Starea învățământului universitar românesc este într-un continuu declin. Goana după bani, foamea de cât mai mulți studenți indiferent de pregătirea și nivelul lor, corupția, inechitatea distribuirii resurselor, descentralizarea, dereglementarea, haosul de nedescris, toate acestea și multe altele fac universitățile deopotrivă de stat și private să semene cu niște feude în care un om onest poate cu mare greutate să-și facă treaba. Totuși articolele care incriminează universitatea românească sunt deopotrivă juste și injuste. Să mă explic. Experiența … Continuarea

Publicat în Enter | 63 comentarii

De câți săraci sau femei bătute e nevoie ca să te faci conferențiar universitar?

Scriu cu mare greutate acest articol. El nu este doar semnul unui anumit tip de dezamăgire pe care sunt convinsă că ați trăit-o mulți dintre voi, ci și mărturisirea unei înfrângeri. Ani de zile am trăit cu speranța că cercetarea academică poate să schimbe ceva. Cum scrisul e singura armă pe care cred că ar trebui să o folosim, mi-am pus, probabil ca mulți alții, speranța în cercetarea științifică în domeniul științelor socio-umane. Pentru că nu poți face propuneri legislative în absența unor date statistice, a unor cercetări empirice care să le justifice. Prin urmare, mediul academic produce acest tip de cercetări care pot fi ulterior folosite pentru a schimba reglementările existente și deci, soarta celor … Continuarea

Publicat în Enter | 22 comentarii

Votul – fructul oprit din care s-au înfruptat votanții anti-Ponta

Modul în care guvernul Ponta a organizat alegerile pentru prezidențialele din 2014 va rămâne în istorie. Și nu ca o pagină fericită. N-o să reiau aici indignarea, altminteri legitimă, cu privire la împiedicarea deliberată a exercitării dreptului la vot. Ceea ce vreau să subliniez aici este că, oricât de cinic ar părea, se pare că domnul Ponta a găsit soluția perfectă pentru ridicarea procentului de participare la vot. A găsit deci calea de a-i scoate pe omeni din casă ca să voteze. Mai ademenitoare decât orice pungă cu zahăr este, culmea, ideea de interzicere a votului. Nu vom putea dovedi faptul că a existat un efort premeditat în direcția împiedicării oamenilor din diaspora de a-și exercita … Continuarea

Publicat în Enter | 31 comentarii

Cum să aruncăm pisica moartă în curtea dușmanului cu ajutorul mass-media?

Un tragic accident aviatic a avut loc zielele trecute în Ucraina. Cum este firesc, ne întrebăm ce a putut cauza o asemenea tragedie. A fost o rachetă trasă intenționat sau o defecțiune a aparatului de zbor? Dacă a fost o rachetă, cine a tras? Ceea ce este absolut halucinant în războiul ipotezelor incriminatoare declanșat de aceste întrebări este faptul că acum nu mai contează că au murit oameni, ci mai ales cum putem să obținem avantaje din asta. Tot spectacolul mediatic al ultimelor zile seamănă cu o sărbătoare a devorării cadavrelor. Mai trist este că în această eră a hiperinformatizării se abadonează orice standard de deontologie jurnalistică. Încă din anul I stundeții la jurnalism învață că … Continuarea

Publicat în Insert | 18 comentarii

Imaculata lege a educației și violatorii săi

Deși educația este un domeniu în care ne-am aștepta la reacții ceva mai raționale decât în fotbal, nu știu cum se face, dar, ori de câte ori se discută despre noi reglementări legislative, patetismul declarațiilor atinge cote maxime[1]. Dezbaterea publică este marcată de tonul catastrofic sau fatalist, de previziuni care mai de care mai alarmiste[2]. Inutil să spun că, deși educația este un subiect cât se poate de complex, toți cei care scriu în acești termeni au convingeri ferme. Cineva mai răutăcios ar spune: puține idei, dar fixe! Se știe care este binele și care este răul. Legea Funeriu este întruchiparea perfecțiunii și toți cei care doresc să o modifice sunt întruchipări ale răului absolut. Doresc … Continuarea

Publicat în Enter | 10 comentarii

Dumnezeu e de dreapta!

Un articol recent din The Guardian mi-a atras de curând atenția.[1] Se povestește acolo despre revoluția sexuală pe invers. Adică excluderea educației sexuale din școli și legi restrictive în privința avortului. Asta mă face să mă gândesc foarte serios la situația din România, în special în condițiile în care ortodoxia a câștigat multe privilegii după 1989. Dar nu poți atrage atenția nici asupra pactului semnat de BOR cu Ministerul Educației, nici nu poți aduce în discuție opulența vomitivă a unor înalți prelați BOR că brusc ești dușmanul Bisericii și al lui Iisus. În ultima vreme parcă s-au succedat prea multe lucruri grave. Nici nu știu cu ce să încep. Ce să “admir” mai întâi la o … Continuarea

Publicat în Enter | 126 comentarii

“Mă piș pe dreptul meu de vot”

Ultimele zile au generat dezbateri aprinse legate dreptul de vot. Violența reacțiilor împotriva celor care doresc să protesteze ne-exprimându-se prin vot arată cât de puțin dispuși să facem o critică radicală a actualului sistem politic suntem[1]. Sunt multe exemplele de reacții vehemente. Singurul lucru bun este că începem să dezbatem. Eu nu înțeleg însă de unde această mirare în fața unor tineri care își exprimă public disprețul față de un drept plătit cu sânge care astăzi are o relevanţă pur decorativă. Și ce e deconcertant este faptul că aceste reacții vin din partea unor oameni care ar trebui să știe cum stă treaba cu “învinovățirea victimei”. Pentru că, ne place sau nu, exact asta se petrece … Continuarea

Publicat în Enter | 30 comentarii

Ai văzut cum arată azi păpușile, maică?

În mijlocul discuțiilor despre marea politică, despre anexări de teritorii și toate poveștile media din jurul lor, mi-am permis să cred ca mai e loc și pentru mica politică. Citeam zielele trecute despre modul în care un băiețel dintr-o școală americană a luat-o pe coajă pentru că a venit la școală cu pachetul într-o cutie cu un ponei roz pe ea. Se pare ca e ceva cu poneii aștia roz. Supără multă lume (a se vedea povestea cu ICR-ul). De la mici la mari, poneii roz au darul de a scoate la iveală atât instinctele agresive cât și probleme ceva mai serioase. Articolul de față este despre dezorientarea unei mămici în fața jucăriilor pentru copii. În … Continuarea

Publicat în Enter | 20 comentarii

Rusia va pierde războul media: nu ştie să facă filme cu fete frumoase care luptă pentru libertate

Soarta conflictului din Ukraina este departe de a se fi decis. Totuşi, există o zonă în care se poate da un pronostic destul de clar. În planul comunicării mediatice Rusia va fi pur şi simplu spulberată. Să explicăm. S-a vorbit adesea despre asemănările izbitoare dintre propaganda din perioada comunistă sau nazistă şi campaniile de relaţii publice orchestrate de bunii democraţi americani. Totuşi nu e nimic mai jignitor pentru un “profesionist PR” decât să-i spui că e propagandist. El nu se ocupă cu propaganda! Cu propaganda ce rea şi urâtă s-a ocupat Goebbels în timpul celui de-al doilea război mondial. El se ocupă cu ceva pur şi bun, şi anume cu “gestionarea comunicării dintre organizaţie şi publicurile … Continuarea

Publicat în Enter | 44 comentarii