Una dintre cele mai frumoase metafore imagistice din filosofie îi aparține fără îndoială lui G. W. F. Hegel. Mă refer aici la celebra imagine a bufniței care își ia zborul la apus, doar la apus, lăsând în urma sa timpul reflecției (filosofice), condamnate la a sosi întotdeauna după. Deși s-a scris mult despre noul val de populisme, abia după ce toată baza sa socială se va fi mutat definitiv la dreapta clasică, vom putea într-adevăr să batem obrazul populismului la finalul istoriei sale. Dar nu mai devreme. În acest sens, trâmbițarea sfârșitului populismului italian, a îngropării definitive a M5S sub greutatea infantilelor sale guvernări și practici politice, e în cel mai bun caz pripire intelectualo-politică din … Continuă să citești →
Storytelling sau ceva care să placă la toată lumea Passolini spunea că în Italia curajul de a spune adevărul și practica politicii sunt două lucruri ireconciliabile. Ei bine, postmodernismul sau neoliberalismul pe înțelesul copiilor democrației contemporane a produs un tip de scriitură și comunicare politică pe măsura contradicției sociale și a crizei economice pe care trebuia sa o ascundă – storytellingul. În Italia lui Renzi, în ultimii ani, s-au tot spus povești de adormit realități sociale descurajatoare pentru șomerii tineri și de lungă durată italieni, performanță economică suboptimă, pensionari precari, mici întreprinzători amenințați de faliment, muncitori pauperi, sărăcie meridională absolută, etc. Duminică, Renzi – liderul decizionismului politic și al unui optimism pentru mase deficitar în raport … Continuă să citești →
De ce să nu spui niciodată ciaone alegătorilor înainte de administrative Pe 17 aprilie 2016, în Italia, a avut loc referendumul împotriva trivelelor, adică împotriva reînnoirii contractelor de concesionare petrolifere. PD-ul a invitat în masă la abstinență alegătorii, știind că cel mai probabil, odată cvorumul întrunit, referendumul ar fi trecut. Cvorumul nu s-a realizat (au participat doar 31,9% dintre cei cu drept de vot), iar exploatatorii de petrol au putut răsufla ușurați. E greu de explicat cam cât de profundă e legătura dintre politica de guvern și importanța contractelor de concesionare, însă demisia ministrei dezvoltării economice Federica Guidi lămurește câteva aspecte. Doamna a fost interceptată zicându-i partenerului său, Gianluca Gemelli, la telefon să stea liniștit … Continuă să citești →
“To make sense of quantitative data, I had to abandon the quantitative universe, and turn to morphology: evoke form, in order to explain figures”- Franco Moretti Aparent, nimic nu este mai revelator astăzi decât a privi o hartă. Aparent, o astfel de revelație este nu doar revoluționară, ci și profetică. În era geopoliticii ca știință maître și a liberei circulații a capitalului (cu toată armată de forță de muncă, mobilă și ea, care îi semnează demografic concentrarea), hărțile devin oracole. Ostensiv, totul devine cumva clar și predictibil: de la simple corelații între densitate demografică și centre de concentrare a capitalului, la deducția logică a rutelor de circulație a mărfurilor și persoanelor, până la o privire divină … Continuă să citești →
“Individul poartă în buzunar puterea sa socială, precum și legătura sa cu societatea” Marx, Grundrisse Oamenii de bine în luptă cu sărăcia “Pentru a achita doi litri de ulei, trei conserve de carne, două kilograme de făină și zece napolitane, tanti Lenuța, o femei cu doi copii de vârstă școlară, a călcat haine, a șters geamurile și a măturat, timp de patru ore”, ultima inocență complice a statului minimal românesc delirând în straie de socialism de secol 19. Acțiunea se petrece în 2015 anno domini în București, sectorul 6, unde Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția copilului a demarat proiectul SocialXchange pentru a stimula actele de caritate și sentimentul de responsabilitate al asistaților sociali. … Continuă să citești →
“But the Western canon is distinctive in its systematic mobilization of egalitarian doctrines and ideas of a universal human community in the justification of both class and imperial domination” (E.M. Wood) Debarcarea categoriilor Un spectru bântuie astăzi Europa, spectrul iluminismului radical. Săptâmâna trecută s-au înregistrat alți 300 de morți in Mediterană . Lampedusa adună deja de câtiva ani miile de cadavre care eșuează pe țărmurile sale sub privirile indignate ale capilor europeni și italieni. Bărcile pline ochi de lume, care fuge să supraviețuiască războaielor civile din Africa, dar și din Orientul Mijlociu, acostează în Italia în căutarea unei vieți noi. Sunt întâmpinați de varii programe europene sau italiene de salvare sau apărare a granițelor. Mare Nostrum … Continuă să citești →
Deși victoria Syrizei în Grecia a fost în fapt cronica unui succes deja anunțat, actualitatea realizării sale ascunde ceva mai mult decât lasă să se întrevadă simpla sa dezvăluire istorică. Pe de o parte, Syriza vine să articuleze interesul politic al unei mase de oameni pentru care distopia economico-socială a ultimilor ani de viață reală în Grecia trebuia sancționată într-un mod sau altul. De cealaltă parte, electoratul său e și unul de împrumut, de vot al negației, de vot anti. Portretul ideologic-partinic al votanților Syriza nu e nicidecum omogen. Syriza e partidul care a promis grecilor, iar acum cade în sarcina sa să și livreze, că va renegocia nici mai mult nici mai puțin decât europenizarea … Continuă să citești →
Clasa ca destin Nimic nu e mai real și mai abstract în același timp decât interesul de clasă. Clasa însăși e o abstracție reală, un ceva care, fără să fie o identitate, definește și condiționează statutul social și posibilitățile economice ale unei persoane. Fix umbra peste care nu poți sări. În capitalism clasa e destin, produsul său specific. Amânarea realizării prezenței la sine a acestei clase – cuplarea interesului său economic cu acțiunea politică – e marea reușită a capitalismului. Dacă clasa mijlocie pare să surmonteze acest impediment, clasa muncitoare nu o poate face. Mai mult, e aproape lipsită de orice avangardă intelectuală organică, tocmai fiindcă, din nou, clasa e destin, iar acest destin nu mai … Continuă să citești →
Un articol de Borbély András și Székely Örs. Articolul original în limba maghiară este disponibil aici. Recentele alegeri parlamentare din România au dat două rezultate spectaculoase, aparent neașteptate. Pe de o parte, succesul extremei drepte (9%), pe de alta, participarea extrem de redusă, de numai 31 %. .. 
