Articole de Costi Rogozanu

Despre Costi Rogozanu

S-a nascut în 1977. A absolvit Liceul „Unirea” din Focsani, specializarea informatica. A urmat cursurile Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti. I-au aparut la Editura Polirom volumul de critică “Agresiuni, digresiuni” (2006) şi culegerea de proză scurtă “Fuck the cool. Spune-mi o poveste” (2007). A coordonat împreună cu Şiulea, Ernu şi Ţichindeleanu antologia “Iluzia anticomunismului”, apărută la Editura Cartier.

Corporația vs. ”ai noștri”. Noi soluții de dezinfectant ideologic. ANAF?

Costi Rogozanu pe voxpublica Ce mai înseamnă tehnocrația? Lupte pe față. Un guvern slab, fără spate politic extins, nu mai poate ascunde chestii știute de toți și ținute tradițional sub preș. Asta e o insuficiență care ne ajută în transparență. Dar ne devolează și chestii mai complicate de care nimeni n-are nevoie. Pentru că după cum văd, bacteriile ideologice funcționează perfect. Avem scandaluri cu salvări private și urlăm la stat. Avem sisteme supte de privați  mult mai puternici și nu înțelegem complicitatea statului ca societate pe acțiuni / statul e o firmă de consultanți și intermediari. Tot soiul de critici închipuiți trăiesc de fapt din această industrie care atinge presă, ONG-uri, oci publice diverse și se … Continuarea

Publicat în Insert | Comentariile sunt închise pentru Corporația vs. ”ai noștri”. Noi soluții de dezinfectant ideologic. ANAF?

We are not WikiLeaks

Printre primele lucruri care au sărit în ochi după explozia PanamaPapers a fost o raportare polemică foarte clară la Wikileaks. Nici nu apăruseră bine filmulețele, schemele, primele nume din mega producția PanamaPapers (o desfășurare de forță estetică, cu multă grafică, informație foarte bine structurată, prezentată clar cu date clare, povești/anecdotă, personaje de banc, vezi violoncelistul), că într-o prezentare a operațiunii șeful ICIJ,  Gerard Ryle, declară clar: Ryle says that the media organizations have no plans to release the full dataset, WikiLeaks-style, which he argues would expose the sensitive information of innocent private individuals along with the public figures on which the group’s reporting has focused. „We’re not WikiLeaks. We’re trying to show that journalism can be … Continuarea

Publicat în Enter | Comentariile sunt închise pentru We are not WikiLeaks

Extrema dreaptă de consum (deocamdată) și populismul util care a fost omorît în Est

Zilele astea cîștigătorul etapei românești a Eurovisionului a ținut pe scena din Baia Mare un discurs despre țărișoara oropsită și supusă de forțe diverse și a urlat „noi suntem lupi, noi suntem daci”. Urla probabil împotriva vînduților care cîntă dance, pop și ignoră filonul autentic de „rock”. Asta în timp ce el și trupa lui erau costumați în vikingi, că doar era de la sine înțeles că trebuie să pupi în cur noua gazdă a finalei, Suedia. Zilele astea am văzut un scandal cum că a cîntat hip-hoperul Cedry2k într-un club precum Control (bastionul distracției „luminate” bucureștene), de pe noul album, niște versuri „tari” în care se lua de „sorosiști” și de „bulangii”. Cedry2k înțeleg că … Continuarea

Publicat în Enter | 1 comentariu

Trădarea lui Iohannis. Moartea de rîs e deja ameninţare geopolitică

Moartea din cauza rîsului nervos e deja ameninţare geopolitică. Să rîzi atît de mult într-o ţară defrişată social e cumva tragic. NU avem încotro. Ieri s-a întîmplat un cutremur. Iohannis, şi cumva în aceeaşi gamă dar mai reţinut, Cioloş, au recunoscut o suprareacţie în cazul ANAF. Dramă. Preşedintele putea fi criticat pentru felul în care se poziţionează în negocierile în cazul Brexit. Dar văd pe Realitatea un telespectator din Londra care, în loc să se îngrijoreze de ce ar putea obţine Cameron în defavoarea angajaţilor români din UK, e foarte indignat că a zis Iohannis ceva calm despre Antene. Demenţa e totală. Antena 3, cu talentul ei de lipit de diverse puteri, a fost entuziasmată de … Continuarea

Publicat în Insert | 1 comentariu

Statul de drept al angajatorului. Justiţia Big Brother şi cazul Bărbulescu

Nu vă uitaţi doar la criza reprezentării în politică, doar la crize economice, doar la inflaţia serviciilor. Statul de drept arată din ce în ce mai interesant, devenind parte dintr-un angrenaj autoritar care merită urmărit. Cu paşi hotărît-discreţi (sic!) invadarea spaţiului intim devine ireversibilă. Viaţa privată e viaţa privatizată. Nu e vorba doar despre curţile de arbitraj şi influenţa lor crescîndă în favoarea corporatismului. Să privim chestii ceva mai mărunte. Anul trecut, Curtea Constituţională venea cu o confirmare a morţii sindicale. S-a betonat şi prin această hotărîre statutul sindicalistului, de oaie neagră a companiei sau om al patronatului, după cît îl duc pe fiecare puterile. O hotărîre total în favoarea angajatorului: “Plenul Curtii Constitutionale, investit in … Continuarea

Publicat în Enter | 1 comentariu

Nu poți schimba realitățile folosind aceeași retorică

Revoltele post-Colectiv. 3-4 noiembrie 2015. Am tot ieșit în stradă anii ăștia și una dintre cele mai frustrante chestii e lipsa completă de schimbare în zona retorică. În ciuda unei pretinse creativități a tinerimii frumoase bucureștene sau clujene. Am făcut criticile la fiecare moment, de fiecare dată s-a creat panică. Ba ONG-uri cu rol de jandarm-negociator care au urlat că să nu fim prea radicali că ne dă lumea vestică afară de la clasa zero, ba tot felul de scrupule care vin din structura intimă a mulțimilor care ies în București, clasă de mijloc scăpătată sau nu cu ambiții mai mult de status decât remedii sociale reale (pentru că aceste categorii se calmează atunci când le … Continuarea

Publicat în Enter | 18 comentarii

Două fronturi care produc scîntei şi care, din cînd în cînd, omoară

“Corupţia ucide”, aceasta pare să fie cea mai populară concluzie după tragedia de la clubul Colectiv, din 30 octombrie. Preşedintele a emis clar ideea că tocmai corupţia autorităţilor şi a instituţiilor e cea care omoară. Autorităţi şi instituţii. Nu putem fi mulţumiţi doar cu atît. Trebuie să subliniem totuşi că tensiuni mult mai puţin vizibile şi explozive stau dincolo de faţade civice şi indignări normale de moment. Sînt două fronturi de influenţă, bani, putere care se ciocnesc într-un oraş bogat precum Bucureştiul. Sînt acele fronturi care lasă oameni pe stradă cu sutele, care aprobă bugete sociale de nimic, care scumpesc în cîrdăşie utilităţile etc. Sînt tabere care intră uneori în conflict sau pur şi simplu produc … Continuarea

Publicat în Enter | 5 comentarii

„Schimbarea” PSD

Să nu lăsăm nenotată marea schimbare PSD de la congresul din 18 octombrie 2015. A fost ceea ce se cheamă „schimbare de imagine”. Adică un festival de simboluri şi nimic esenţial schimbat. Un fost mare şef PSD a fost reales: irelevant, am mai văzut în partide româneşti voturi covîrşitoare în favoarea schimbării, apoi tocmai lipsa lor de acoperire în politica reală. Ponta a ieşit din scena conducerii PSD înainte de vreme, forţat de DNA cu un dosar – asta ar fi fost relevant, dar văd că pesediştii acceptă schema ca fiind un soi de „dat” european. 2012 a lăsat semne. După congres, cu ce rămînem? Cu o solidă automistificare despre ce înseamnă problemele PSD, automistificare producătoare … Continuarea

Publicat în Enter | 2 comentarii

Al şaselea mogul rău din media: rapoartele despre presă şi ce uită ele să spună

A mai apărut un raport despre presa de la noi. E aici, şi cu un comentariu sprijinitor în The Guardian, omul are o scuză, că n-are decît astfel de rapoarte la îndemînă din Estul îndepărtat. Şi poate e timpul s-o mai spunem o dată tare: presa din România are mari probleme, cu unele am făcut obsesii (moguli, influenţă politică, influenţă guvernamentală), cu altele însă sîntem foarte tăcuţi. Prima grijă a unui raportor din această galerie (zonă oengistică, academică, diaspora şi ce mai vreţi voi) este sublinierea fantomei comunismului. Să se ştie că sîntem după 25 de ani virusaţi, de aia avem presă slabă. Deci ăsta e preludiul: fără “javre comuniste” nu începi raportul. Un ochi pepeisto-european … Continuarea

Publicat în Enter | 4 comentarii

Violenţa politică a extremismului tehnocrat. Lecţii după încă o săptămînă de criză grecească

Update. Un acord a fost încheiat. Inutil de spus, totul e de făcut de acum înainte. Pînă una alta, aşteptăm detaliile. Aflăm din cnferinţa de presă că va fi nevoie de acordul unor parlamente din zona euro. NU e vorba doar despre greci. Va exista pînă la urmă un fond coordonat extern pentru privatizări şi reducerea datoriilor. Deja rînjesc soluţiile care pînă aseară păreau imposibile cu unele anestezice: banii vor fi gestionaţi 50-50 de guvernul grec şi fondul respectiv. Text iniţial. O nouă săptămînă cu Grecia şi negocieri cu creditorii. Şi multe noi întrebări, dar mai ales lămuriri în legătură cu ce reprezintă UE şi eurozona. Cîteva lecţii: tehnocraţia şi-a arătat colţii încă de la începutul … Continuarea

Publicat în Enter | 10 comentarii