Articole de Ana Bazac

Despre Ana Bazac

Ana Bazac este profesor de filosofie la Universitatea Politehnica din Bucureşti. Cărţi: Critica politicii. (I). Elemente de epistemologie a politicii (1994), Confuzie şi speranţă (Opţiuni politice ale bucureştenilor şi unele probleme ale socialiştilor români) (1995), Reformismul socialist. Repere (1996), Anarhismul şi mişcarea politică modernă (2002), Puterea societăţii civile (2003), Geopolitică (I) Imperiul şi războiul şi Geopolitică (II) Războiul din Irak în contextul războaielor de după căderea cortinei de fier (2003), „Pacea” din Irak, după victoria decretată în 2003. Probleme internaţionale actuale (Dosare deschise şi o introducere despre comunicarea evenimentelor internaţionale) (2006). Coordonare: Comunicarea politică: repere teoretice şi decizionale (2006), Cultură şi adevăr. Studii despre filosofia lui Tudor Vianu (2007). Coordonare in colaborare: Logica şi provocările sociale. Omagiu profesorului Cornel Popa la 75 de ani (2008), Matrici filosofice şi concepte integrative. Volum omagial Angela Botez (2009), Filosofie şi cultură. In honorem Alexandru Boboc – octoginta annis (2010). Omul activ şi impersonalul "se" (Perspectivă de filosofie socială asupra unor pagini din istoria gândirii româneşti) 2010.

Jaful adus la zi: responsabilitatea „specialiștilor”

La mai mult de 26 de ani de la contra-revoluția din decembrie 1989, oamenii se miră cum de distrugerea unei imense părți din avuția națională nu doar că a avut loc, dar a fost și promovată cu entuziasm și „competență” de către „specialiști”. Aceștia au umplut întregul spațiu public cu mesajele lor, și nu atât că dădeau argumente prea grozave – nu dădeau – ci, pur și simplu, nu mai era nimic altceva, atât la nivelul discursului cât și la cel al puterii politice, care să critice acest curent dominant, încât ei, oamenii simpli s-au luat după „leadership”. De sus nu au existat doar insinuări, doar sugestii, ci idei repetate fără oprire despre binefacerile proprietății private. … Continuă să citești

În categoria Enter | Comentariile sunt închise pentru Jaful adus la zi: responsabilitatea „specialiștilor”

Și din nou despre criză: a cui e panica și ce ne așteaptă?

„E criză (economică), aoleu, scape cine poate”, este vestea dată în media din întreaga lume[1]: și ca și cum criza ar fi o chestiune absolut separată de războaiele oribile și de starea de război mondială. Dar de ce e criză? Lucruri deja spuse dar, iată, ce trebuie să fie reamintite Dacă legea economică fundamentală a economiei capitaliste ar fi cererea și oferta, nu ar fi criză. Dacă oamenii ar avea nevoie, să zicem, de prăjituri, s-ar face cu bucurie câte prăjituri doresc ei. Dar legea este cerere solvabilă și ofertă profitabilă: degeaba există cererea de prăjituri, dacă oamenii nu au bani să le cumpere, nici nu li se va oferi. Oamenii vor rămâne cu buza umflată, … Continuă să citești

În categoria Enter | Comentariile sunt închise pentru Și din nou despre criză: a cui e panica și ce ne așteaptă?

Moment de etică de sfârșit de an

„Uitați ce analiză isteață, priviți ce punct de vedere interesant vă ofer!” Asta, din păcate, este poziția celor mai mulți intelectuali actuali. Ei condamnă relele din societate, unanim recunoscute drept rele, le arată chiar și unele cauze, dar când să ajungă la alternative, la soluții, se opresc. Bună și poziția asta, bine că există, nu?   Dar ne amintim cu toții cât de bine am primit și noi, cei de la CA, scurtul eseu al lui Stephane Hessel Indignați-vă! (2010). De ce am avut această atitudine? Deoarece eseul a denunțat caracteristica și, în același timp, mesajul majorității lucrărilor despre societate: conformismul, acel „e bine cum e/bine că e cel puțin așa/nu există alternative” și, în același … Continuă să citești

În categoria Enter | Un comentariu

Este extrem de greu, dar nu imposibil ca tinerii să își ia țara înapoi

Am auzit această expresie – ‘vrem să ne luăm țara înapoi’ – la o fată între miile de protestatari. Și e cea mai sintetică, adevărată și frumoasă declarație despre situația actuală. Că este și va fi foarte greu – este clar. Că fostele categorii conducătoare de dinainte de 1990 – acei “activiști și securiști” care aveau privilegii, dar a căror confiscare a puterii economice de la întregul popor nu putea merge până la capăt tocmai din cauza valorilor comuniste ce stipulau că proprietatea asupra mijloacelor de producție era comună, și nu privată – au avut grijă, alături de capitalul extern, să își șteargă urmele în jefuirea întregii avuții a statului, este evident. Și-au revândut de n … Continuă să citești

În categoria Enter | 4 comentarii

Punct și de la capăt

Tsipras a obținut, cu ajutorul partidelor explicit de dreapta din parlamentul elen, dar și cu ajutorul Syrizei care nu s-a opus mistificărilor nici de-a lungul celor 6 luni de guvernare și nici acum – deci și cu ajutorul aliaților de dreapta din Syriza (Anel/ Grecii independenți), și cu ajuttorul chiar al acelora care se opuseseră verbal în ultimele zile: votarea de către parlament a acordului cu troica. A fost încălcarea cinică a votului popular la 10 zile după acest vot. Iar ca semn fizic al cinismului, folosirea poliției împotriva protestatarilor[1]. *** Continuarea, ca să nu mai vorbim de asprirea, planului de austeritate nu va rezolva nimic. Nu va însănătoși băncile, deoarece austeritatea nu va impulsiona împrumuturile, … Continuă să citești

În categoria Enter | Un comentariu

Trebuie să ne plătim datoriile?

’Da, desigur’, sună imediat răspunsul de bun-simț. ’Ei bine, și Grecia trebuie să o facă, iar grecii ar fi trebuit să se gândească înainte de a pretinde ștergerea datoriilor’, continuă inferența.   Și totuși această inferență este greșită. Dacă eu fac o datorie, tot eu trebuie să o și plătesc. Dar datoriile suverane (ale statelor) nu au fost făcute ’pentru țară’, deci răspunderea de a le plăti nu trebuie împărțită egal la toți cetățenii. Cine a beneficiat de ele, acela trebuie să le și plătească, nu?   După cum știm, criza datoriilor suverane a izbucnit după ce, odată cu anul 2008, așadar cu criza sistemelor bancare ’naționale’, statele au fost obligate să compenseze pierderile acestor sisteme. … Continuă să citești

În categoria Enter | 63 comentarii

Un moment de strategie politică: ce înseamnă muncă pentru toţi?

Ideea nu este că Syriza nu trebuia să se alieze cu un partid de dreapta – deci ideea nu e să rămânem la nivel politologic –, ci că analiza economică, a fundamentelor, arată că: orientarea economică asumată de Syriza e cam falimentară şi că, dimpotrivă, orientarea radical de stânga e nu numai posibilă, ci şi singura soluţie.   Syriza ca model: de urmat sau de ne-urmat?   Deoarece a presupus că UE o va plăti totuşi pentru ca să nu producă un cutremur în sistemul european, marea problemă e că, deja înainte de alegeri[1], Syriza şi-a estompat obiectivele radicale de la începuturile sale, vorbind mai degrabă de „austeritate extremă” (în ton cu liberalii americani ce urăsc … Continuă să citești

În categoria Enter | Comentariile sunt închise pentru Un moment de strategie politică: ce înseamnă muncă pentru toţi?

Un moment de sociologie (politică): Ce acoperă metafora 1%-99%?

De fapt, ea este doar o transcriere confuză a dorinţei de a controla conflictul de clasă de astăzi. Deoarece reduce complexa problemă a poziţiei de clasă mediate de relaţii economice şi de ideologii la antagonismul dintre vârfurile dominante şi restul populaţiei. Metafora a vrut să stimuleze protestul anticapitalist, sugerând că polarizarea – în ţările dezvoltate şi în lume – ar fi cantitativ extremă şi că poate fi inversată printr-un „asalt final”. În realitate, lucrurile sunt mai complicate, iar valoarea metaforei constă numai în sublinierea stadiului calitativ extrem al contradicţiilor sociale.   Altfel, în umbra acestei metafore am putea să credem că ar exista 99% din voturi pentru politica de stânga. Or, nu e aşa.   Cei … Continuă să citești

În categoria Enter | Comentariile sunt închise pentru Un moment de sociologie (politică): Ce acoperă metafora 1%-99%?

Încă un moment de economie (politică): ianuarie 2015

Este doar prima parte a unei cercetări interesate de strategia posibilă a stângii, evidenţiată mai degrabă în partea a treia, prin discuţia asupra Syrizei.   Premise ale creşterii capitaliste şi măsurile din ianuarie 2015   A Creşterea economică de tip capitalist – adică pentru maximizarea profiturilor private – are nevoie de bani mai mulţi decât cei rezultaţi din vânzarea produselor ciclului anterior de producţie. Este vorba de banc-notele emise de bănci centrale („unele bănci”, spunea Marx în Capitalul, volumul III (1863-1883)), sau moneda de credit („anti-Numéraire”, spunea Anghel Rugină) care nu satisface cerinţele echilibrului economic: dar logica de maximizare a profitului indiferent cum nici nu este interesată întâi de echilibru, sau pur şi simplu îl subordonează, … Continuă să citești

În categoria Enter | Comentariile sunt închise pentru Încă un moment de economie (politică): ianuarie 2015

În fața crizei

Aşa e criza Este, cum a apărut deja, o criză economică totală: nu doar financiar-bancară, ci şi a economiei reale. Mai mult (şi ca o ilustrare a teoriei lui Gödel despre demonstrarea adevărului unui sistem doar în afara sistemului), cauza ultimă a crizei financiar-bancare se află în economia reală: concurenţa rezultată din urmărirea profitului privat este atât de mare – din moment ce fiecare capital şi fiecare ţară vrea să vândă pe piaţa mondială produse şi servicii iar această ofertă a anulat deja modelul avantajului comparativ al lui David Ricardo, în care Anglia câştiga prin produsele ei industriale în timp ce Portugalia obţinea venituri prin vinul de Porto; deoarece, prin generalizarea invenţiilor tehnice, toate ţările sunt … Continuă să citești

În categoria Enter | 34 comentarii