Articole de Ana Bazac

Despre Ana Bazac

Ana Bazac este profesor de filosofie la Universitatea Politehnica din Bucureşti. Cărţi: Critica politicii. (I). Elemente de epistemologie a politicii (1994), Confuzie şi speranţă (Opţiuni politice ale bucureştenilor şi unele probleme ale socialiştilor români) (1995), Reformismul socialist. Repere (1996), Anarhismul şi mişcarea politică modernă (2002), Puterea societăţii civile (2003), Geopolitică (I) Imperiul şi războiul şi Geopolitică (II) Războiul din Irak în contextul războaielor de după căderea cortinei de fier (2003), „Pacea” din Irak, după victoria decretată în 2003. Probleme internaţionale actuale (Dosare deschise şi o introducere despre comunicarea evenimentelor internaţionale) (2006). Coordonare: Comunicarea politică: repere teoretice şi decizionale (2006), Cultură şi adevăr. Studii despre filosofia lui Tudor Vianu (2007). Coordonare in colaborare: Logica şi provocările sociale. Omagiu profesorului Cornel Popa la 75 de ani (2008), Matrici filosofice şi concepte integrative. Volum omagial Angela Botez (2009), Filosofie şi cultură. In honorem Alexandru Boboc – octoginta annis (2010). Omul activ şi impersonalul "se" (Perspectivă de filosofie socială asupra unor pagini din istoria gândirii româneşti) 2010.

Trebuie să ne plătim datoriile?

’Da, desigur’, sună imediat răspunsul de bun-simț. ’Ei bine, și Grecia trebuie să o facă, iar grecii ar fi trebuit să se gândească înainte de a pretinde ștergerea datoriilor’, continuă inferența.   Și totuși această inferență este greșită. Dacă eu fac o datorie, tot eu trebuie să o și plătesc. Dar datoriile suverane (ale statelor) nu au fost făcute ’pentru țară’, deci răspunderea de a le plăti nu trebuie împărțită egal la toți cetățenii. Cine a beneficiat de ele, acela trebuie să le și plătească, nu?   După cum știm, criza datoriilor suverane a izbucnit după ce, odată cu anul 2008, așadar cu criza sistemelor bancare ’naționale’, statele au fost obligate să compenseze pierderile acestor sisteme. … Continuarea

Publicat în Enter | 63 comentarii

Un moment de strategie politică: ce înseamnă muncă pentru toţi?

Ideea nu este că Syriza nu trebuia să se alieze cu un partid de dreapta – deci ideea nu e să rămânem la nivel politologic –, ci că analiza economică, a fundamentelor, arată că: orientarea economică asumată de Syriza e cam falimentară şi că, dimpotrivă, orientarea radical de stânga e nu numai posibilă, ci şi singura soluţie.   Syriza ca model: de urmat sau de ne-urmat?   Deoarece a presupus că UE o va plăti totuşi pentru ca să nu producă un cutremur în sistemul european, marea problemă e că, deja înainte de alegeri[1], Syriza şi-a estompat obiectivele radicale de la începuturile sale, vorbind mai degrabă de „austeritate extremă” (în ton cu liberalii americani ce urăsc … Continuarea

Publicat în Enter | Comentariile sunt închise pentru Un moment de strategie politică: ce înseamnă muncă pentru toţi?

Un moment de sociologie (politică): Ce acoperă metafora 1%-99%?

De fapt, ea este doar o transcriere confuză a dorinţei de a controla conflictul de clasă de astăzi. Deoarece reduce complexa problemă a poziţiei de clasă mediate de relaţii economice şi de ideologii la antagonismul dintre vârfurile dominante şi restul populaţiei. Metafora a vrut să stimuleze protestul anticapitalist, sugerând că polarizarea – în ţările dezvoltate şi în lume – ar fi cantitativ extremă şi că poate fi inversată printr-un „asalt final”. În realitate, lucrurile sunt mai complicate, iar valoarea metaforei constă numai în sublinierea stadiului calitativ extrem al contradicţiilor sociale.   Altfel, în umbra acestei metafore am putea să credem că ar exista 99% din voturi pentru politica de stânga. Or, nu e aşa.   Cei … Continuarea

Publicat în Enter | Comentariile sunt închise pentru Un moment de sociologie (politică): Ce acoperă metafora 1%-99%?

Încă un moment de economie (politică): ianuarie 2015

Este doar prima parte a unei cercetări interesate de strategia posibilă a stângii, evidenţiată mai degrabă în partea a treia, prin discuţia asupra Syrizei.   Premise ale creşterii capitaliste şi măsurile din ianuarie 2015   A Creşterea economică de tip capitalist – adică pentru maximizarea profiturilor private – are nevoie de bani mai mulţi decât cei rezultaţi din vânzarea produselor ciclului anterior de producţie. Este vorba de banc-notele emise de bănci centrale („unele bănci”, spunea Marx în Capitalul, volumul III (1863-1883)), sau moneda de credit („anti-Numéraire”, spunea Anghel Rugină) care nu satisface cerinţele echilibrului economic: dar logica de maximizare a profitului indiferent cum nici nu este interesată întâi de echilibru, sau pur şi simplu îl subordonează, … Continuarea

Publicat în Enter | Comentariile sunt închise pentru Încă un moment de economie (politică): ianuarie 2015

În fața crizei

Aşa e criza Este, cum a apărut deja, o criză economică totală: nu doar financiar-bancară, ci şi a economiei reale. Mai mult (şi ca o ilustrare a teoriei lui Gödel despre demonstrarea adevărului unui sistem doar în afara sistemului), cauza ultimă a crizei financiar-bancare se află în economia reală: concurenţa rezultată din urmărirea profitului privat este atât de mare – din moment ce fiecare capital şi fiecare ţară vrea să vândă pe piaţa mondială produse şi servicii iar această ofertă a anulat deja modelul avantajului comparativ al lui David Ricardo, în care Anglia câştiga prin produsele ei industriale în timp ce Portugalia obţinea venituri prin vinul de Porto; deoarece, prin generalizarea invenţiilor tehnice, toate ţările sunt … Continuarea

Publicat în Enter | 34 comentarii

Noua criză

Teoretic, valoarea unei economii naţionale – cât produce/câtă valoare nou adăugată produce – se răsfrânge în valoarea monedei sale. Adică o monedă are valoare mai mare – deci poate cumpăra mai mult – dacă are la bază o economie puternică: multele mărfuri de orice fel obţinute cu acea monedă. Tradiţional, aceste mărfuri erau cele din statul respectiv şi cu cât mărfurile erau mai multe şi mai variate, cu atât moneda avea o valoare mai mare. Tot tradiţional, sectorul monetar-bancar era în serviciul economiei reale. De aceea, pe de o parte, baterea de monedă – inflaţia – era determinată dar şi limitată de nevoile acestei economii reale (nevoi transpuse în aurul băncii naţionale – acesta este „etalonul … Continuarea

Publicat în Enter | 9 comentarii

De ce se adresează Victor Ponta electoratului de dreapta şi nu de stânga?

Orice “catindat” doreşte să atragă cât mai mulţi votanţi. Promite verzi şi uscate cui stă să-l asculte, de te şi miri cum de este registrul alegerilor împănat cu personaje atât de perfecte „pentru familia noastră”.   Lăsând la o parte zeflemeaua, sunt 2 întrebări care ar trebui să dea de gândit: cea din titlu şi cea despre semnificaţia şi consecinţele comportamentului candidatului Victor Ponta. Nimeni nu crede că ajutoarele pentru cei foarte săraci sunt măsuri de stânga: teoretic, ele fac parte din arsenalul creştinismului social iar practic, din al oricărui partid democratic de până acum în faţa unor situaţii ce trebuie gestionate şi cu zăhărelul, tocmai pentru a nu se ajunge la răzmeriţe. S-a mai spus … Continuarea

Publicat în Enter | 10 comentarii

Soluțiile noastre

Captatio? 1)    Vedem că – să ne reamintim Raportul CIA despre proiecţiile până în 2030 – 60% din populaţia lumii va suferi de lipsa apei[1]; – că problemele ecologice, alimentare – ce antrenează o şi mai mare disperare şi violenţă, – ca şi acapararea discreţionară a bunurilor publice[2], cresc[3] până la un nivel insuportabil şi de către habitatul omului şi de către el[4]; (că obiectivele Millenium-ului au fost amânate puţin, iar eradicarea sărăciei extreme se va face, să sperăm, într-o generaţie[5]); – că nici măcar financiarizarea – aici, tot felul de speculaţii care „ne pot îmbogăţi dacă investim” – nu a reuşit să oprească criza; – că irosirea unor noi şi noi resurse, într-o manieră extensivă … Continuarea

Publicat în Enter | 30 comentarii

Soluțiile clasei politice

I Soluţiile lor şi… Avertisment În cele ce urmează, vreau să relev două idei: Prima este că nu ne mai putem baza pe vreo înlocuire viitoare a fazei actuale a capitalismului, în care interesul privat a dus la autonomizarea şi puterea atât de mare a capitalului – căci ce reprezintă altceva financiarizarea? – încât a ajuns să anuleze orice apărare a societăţii, cu vreo fază de genul welfare state keynesian a compromisului „într-o ţară” cu sindicatele. Nu avem ce să aşteptăm – dar oare mai putem astăzi să nu vizualizăm ce înseamnă în mod concret pentru atâţia oameni aşteptarea noastră într-o teorie ruptă de viaţa reală, amânarea? – : pentru că nivelul actual de concentrare şi … Continuarea

Publicat în Enter | 46 comentarii

Bifurcaţia

Gazele de şist… Gazele de şist ca resursă (deci exploatată, de vreo 10 ani) fac parte din noile rezerve de gaz – alături de cele de petrol – descoperite atunci când era evident că rezervele de petrol şi gaze exploatate tradiţional se diminuează drastic şi definitiv. Mai înainte începuseră şi investiţiile în energia regenerabilă – apă, soare, vânt, nuclear, maree –, iar aceste investiţii au părut a conduce la un proces de reducere a emisiilor de carbon/ a încălzirii globale, deci la un răspuns la criza ecologică deja cunoscută şi a cărei cauză antropică principală este emisia de gaze în urma producerii şi folosirii industriale şi în transporturi a combustibililor fosili. Ideea unor rezerve nesfârşite de … Continuarea

Publicat în Enter | 130 comentarii