Articole de Ana Bazac

Despre Ana Bazac

Ana Bazac este profesor de filosofie la Universitatea Politehnica din Bucureşti. Cărţi: Critica politicii. (I). Elemente de epistemologie a politicii (1994), Confuzie şi speranţă (Opţiuni politice ale bucureştenilor şi unele probleme ale socialiştilor români) (1995), Reformismul socialist. Repere (1996), Anarhismul şi mişcarea politică modernă (2002), Puterea societăţii civile (2003), Geopolitică (I) Imperiul şi războiul şi Geopolitică (II) Războiul din Irak în contextul războaielor de după căderea cortinei de fier (2003), „Pacea” din Irak, după victoria decretată în 2003. Probleme internaţionale actuale (Dosare deschise şi o introducere despre comunicarea evenimentelor internaţionale) (2006). Coordonare: Comunicarea politică: repere teoretice şi decizionale (2006), Cultură şi adevăr. Studii despre filosofia lui Tudor Vianu (2007). Coordonare in colaborare: Logica şi provocările sociale. Omagiu profesorului Cornel Popa la 75 de ani (2008), Matrici filosofice şi concepte integrative. Volum omagial Angela Botez (2009), Filosofie şi cultură. In honorem Alexandru Boboc – octoginta annis (2010). Omul activ şi impersonalul "se" (Perspectivă de filosofie socială asupra unor pagini din istoria gândirii româneşti) 2010.

O observaţie despre alegerile universitare

S-au încheiat alegerile de rector în Universitatea Politehnica din Bucureşti. Mărturisesc că nu am participat la alegeri: sunt foarte, foarte ocupată cu diverse lucrări, dar dacă ar fi existat o raţiune democratică a momentului, şi deci a prezenţei mele, aş fi stat o noapte să lucrez în schimbul obolului meu pe altarul acestei raţiuni.  Din păcate, nu a existat. Un contra-argument la poziţia mea ar fi aceea că dacă nu ne alegem reprezentanţii – şi iată, avem toată libertatea să o facem – nu mai avem pe urmă nici obraz să îi criticăm şi nici nu putem să spunem că am fi responsabili în ceea ce priveşte înfăptuirea celei mai bune conduceri: doar nu am contribuit … Continuarea

Publicat în Enter | 9 comentarii

Cum stăm: (I) Încă despre criză

Cum privim capitalismul a) Perspectiva dominantă este aceea a economiştilor neo-clasici: capitalismul ar fi cea mai bună/raţională dintre lumi deoarece urmărirea profitului este benefică pentru toţi (pe baza mitului realizării binelui general prin câştigul privat (gen Mandeville)). Or, critica economiei neoclasice din perspectiva sistemică a ecologiei (ceea ce înseamnă inclusiv a energiei) arată că organizarea capitalistă este iraţională – prin consumul aberant şi prin canalizarea producţiei spre armament[1] – risipitoare a resurselor şi frânează cercetarea şi aplicarea ce nu converg cu interesele capitalului. Acumularea consecinţelor nefaste ale acestei organizări dezminte ideea că focalizarea economică fragmentată şi privată ar reuşi „până la urmă” să ajungă la un progres sistemic. Nu reprezintă oare această „inerţie” ideologică o frânare … Continuarea

Publicat în Enter | 12 comentarii

Despre proteste și reforme

TEMA: Protestele din ianuarie 2012 Reforme După cum ar trebui să se ştie, există două condiţii pentru ca un sistem socio-economic să dăinuie: în primul rând, categoriile conducătoare trebuie să iniţieze reformele de care are nevoie societatea (şi nu ele, sau nu numai ele) şi apoi, să nu se fi putut dezvolta/ să nu se poată dezvolta o clasă socială capabilă să preia ea conducerea. Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, contradicţiile nu se atenuează defel şi devin atât de acute încât cer o revoluţie care chiar poate să fie asumată şi dusă la bun sfârşit. Ca să exemplificăm, diferenţa dintre Franţa şi ţările germane în secolul al XVIII-lea explică de ce în prima s-a trecut … Continuarea

Publicat în Enter | 56 comentarii

Două Legi

Introducere  Abordarea managementului politic de către stânga cere mult discernământ. Căci, deoarece guvernarea este făcută de către dreapta sub toate formele dar, în acelaşi timp, aceste forme luptându-se pentru putere sub umbra diferitelor lozinci, stânga trebuie să fie atentă să nu intre în capcana de a susţine o dreaptă împotriva alteia. Adică să nu substituie politica reală a unei drepte cu lozincile pe care aceasta le flutură: să nu fie nominalistă, cu alte cuvinte[1]. De exemplu, dacă observă îndepărtarea unei drepte de lozinca anticorupţiei pe baza căreia a câştigat voturile populaţiei – lozincă ce este, evident, susţinută de către stânga – trebuie să sesizeze şi distanţa imensă, şi permanentă, dintre social-democraţie şi numele de stânga sub … Continuarea

Publicat în Enter | 24 comentarii

„Cel mai mic rău”

Toate îndemnurile de pe CriticAtac la organizare şi activism non-convenţional, toate excelentele deconstrucţii ale capitalismului şi ale noilor mişcări protestatare din lume au valoare până la coborârea pe terenul comportamentului nostru politic practic. Altfel spus, pe terenul real al politicii şi al atitudinii noastre politice. Este evidentă concluzia majorităţii că „aşa nu se mai poate” şi că trebuie să ne arătăm nu doar indignarea ci şi capacitatea de a protesta eficient (ceea ce înseamnă, în primul rând, de a ne auto-critica în încercările noastre). Dar cum? Dacă această poziţie nu se leagă de provocările politicii concrete, rămâne o etalare livrescă sau o experienţă particulară, importante pentru conştiinţa creatorilor şi participanţilor, dar cu o semnificaţie trecătoare sau … Continuarea

Publicat în Enter | 119 comentarii

19 de ani de la asasinarea lui Virgil Zbăganu

Pe 22 august 1992 am citit cu stupoare în Adevărul despre un fapt de neconceput: moartea, pe 21 august 1992, a unui anume Virgil Zbăganu – inginer de 38 de ani şi care voia să refacă partidul comunist – călcat de tren într-o localitate unde se afla pentru a strânge legături în vederea obiectivului de mai sus. Ziarul nu a vorbit de asasinat,  dar a descris neverosimilitatea unei întâmplări în care un tip tânăr şi motivat să se aşeze de bună voie pe şina de cale ferată şi să aştepte ca un tren să vină să îi curme înfiorător firul vieţii. Apoi, s-a aşternut cea mai neagră uitare peste acest fapt ce trebuia, în viziunea mai … Continuarea

Publicat în Insert | 51 comentarii

Violenţa oropsiţilor versus violenţa puterii capitaliste

 TEMA: Revoltele din Marea Britanie Violenţa oropsiţilor I Titlul de mai sus este destul de clar: la începutul lui august 2011 au loc două procese opuse şi revelatoare ale sistemului, revolta violentă a tinerilor britanici şi panica burselor şi pierderile masive ale valorii acţiunilor. Revolta tinerilor britanici face parte dintr-un lanţ de mişcări, unele de-a dreptul revoluţionare, ca acelea din ţările arabe, altele de protest hotărât continuu, ca în Grecia, altele de protest hotărât şi inedit în amploare, ca aceea a populaţiei israeliene[1], şi care reprezintă ultima formă a spiritului contestatar internaţional născut la cumpăna dintre milenii[2]. Motivaţia fundamentală a acestor mişcări nu este rasială sau etnică sau naţională, cum au căutat unii să le reducă … Continuarea

Publicat în Enter | 17 comentarii

“Ideologiile colectiviste” şi învăţămîntul superior

1) „Ideologiile colectiviste”, despre care s-a amintit aici pe CA de către unii cititori, nu propagă asimetria în relaţia dintre individ şi societate. Adică nu presupun deloc o obligaţie a societăţii, sau a statului, de a da individului o sinecură bine remunerată şi tot ce mai pică pe lângă doar pentru că altfel „ar exista exploatare” şi „nu ar mai exista drepturi”. Nu există nici măcar obligaţia de a da un loc de muncă, dacă nu există pregătire şi competenţe pentru acel loc. De altfel, eu nu pot să vorbesc la plural despre ideologiile de stânga. Nu numai pentru că sunt foarte diferite, chiar radical opuse, ci şi pentru că unele sunt de-a dreptul false. Ce … Continuarea

Publicat în Enter | 4 comentarii

“Democraţia acum” şi proprietatea privată

Principala problemă care a apărut în discuţiile prilejuite de mişcările populare din acest an şi reunite cumva sub sloganul-obiectiv ‘democraţie acum‘ este aceea a limitelor la care aceste mişcări ar trebui să se oprească. Entuziaştii care acordă semnificaţii mişcărilor ca atare nu au avut timp deocamdată să sondeze această problemă. Şi este firesc: deoarece semnificaţiile înseşi sunt de descoperit, după decenii de tăcere frământată a protagoniştilor. Dincolo de acestea, observaţiile scepticilor ne ajută să vedem că raţiunile acestor mişcări pot fi prelungite într-o practică revoluţionară – adică de intenţionată transformare a relaţiilor structurale – susţinută de un proces teoretic auto-dezvoltat prin control critic. În cele ce urmează, o să supun atenţiei, telegrafic, câteva aspecte ce îşi … Continuarea

Publicat în Enter | 28 comentarii

Monarhia salvează România?

Introducere Nu ştiu dacă intenţia dlui Traian Băsescu a fost, atunci când i-a răspuns jurnalistului Ion Cristoiu la B1TV, să pună problema formei de guvernământ pe agenda publică, dar, în orice caz, a reuşit să facă populaţia să fie atentă, de acum înainte, la logica şi oferta politicienilor cel puţin în ceea ce priveşte subiectele majore. Căci protagoniştii Opoziţiei s-au întrecut în indignări, în subtile parti pris-uri pentru monarhie şi în înfierări ale preşedintelui care ar fi dat, şi prin declaraţia sa, motivul suprem pentru a fi alungat „cu furci”, ca să folosesc expresia candidatului la preşedinţie înfrânt în 2009. De ce am spus „parti pris-uri pentru monarhie”? Nu numai pentru că liderul PNL este, potrivit … Continuarea

Publicat în Enter | 122 comentarii

De ce nu social-democraţia?

Socialismul nu se putea realiza în secolul al XX-lea deoarece nu existau condiţii obiective pentru el: nivelul tehnologic specific celei de a doua revoluţii industriale (în care cibernetizarea şi robotizarea să excludă nu doar munca fizică grea – asta s-a înfăptuit deja în urma automatizării specifice ultimei faze a primei revoluţii industriale – ci şi munca de birou repetitivă şi fără să solicite creativitate de la lucrător, şi în care productivitatea imensă să ducă la posibilitatea abundenţei, deci la schimbarea fundamentală a bazei ontologice a societăţii omeneşti ab initio, raritatea (vezi Sartre, Critique de la raison dialectique)[1]. Desigur că nu existau nici condiţii subiective, dar condiţiile obiective sunt cele mai importante. Marx a arătat, astfel, că … Continuarea

Publicat în Enter | 142 comentarii

Ce fel de reformă?

Reforma modernă este legată mereu de modernizare. Asta înseamnă că trebuie să convenim nu doar asupra conceptului de modernizare, ci şi asupra modernizării în pas cu vremea, adică a susţine acelaşi tip de reforme ca în ţările cele mai avansate. Dar se poate? Şi chiar dacă se poate, ce relevanţă are faptul că la noi cheltuielile sociale sunt cele mai mici din Europa (deci se presupune că pot creşte încă, mai mult – că tocmai „stânga” va putea să crească aceste cheltuieli), când este clar că aceste cheltuieli mici nu sunt numai pentru ca cei de la putere să aibă mai mulţi bani pentru clientela lor birocratică, ci mai ales pentru ca ţara să fie „atrăgătoare” … Continuarea

Publicat în Enter | 19 comentarii

Demisia ministrului german acuzat de plagiat şi corupţia universitară din România

Demisia pe 1 martie a lui Karl-Theodor zu Guttenberg, ministrul Apărării din cabinetul creştin-democrat din Germania a trecut neobservată şi de media noastră şi de vocile oengiste şi politice de la noi. Şi este păcat, deoarece demisia nu a fost „de onoare” ci a premers inerentei demiteri care ar fi avut loc urgent, după ce Universitatea din Bayreuth i-a retras ministrului titlul de doctor în urma dovezilor irefutabile de plagiat. În media germană ministrul fusese poreclit Baron zu Googleberg[1] iar discuţiile de dinainte şi de după demisie au certificat poziţia unanimă a publicului de specialişti, de oameni obişnuiţi, de politicieni de a respinge imoralitatea din domeniul intelectual şi nu numai.  Scandalul tenace – care nu îşi … Continuarea

Publicat în Enter | 9 comentarii

Mai avem nevoie de criterii?

Dincolo de filosofia care cercetează ce anume permite ca oamenii să se înţeleagă asupra a ce vorbesc – deşi, desigur, ei vorbesc diferit despre aceleaşi lucruri –, oamenii sunt înmărmuriţi în faţa inadvertenţei dintre presupunerea lor că toţi ar gândi şi ar acţiona cu bună-credinţă respectând principiile raţionalităţii şi, pe de altă parte, dovezile de iraţionalitate, prostie, ticăloşie şi malversaţiune pe care le întâlnesc nu numai, sau nu atât, în lumea lor de zi cu zi, cât în clasa care îi conduce. Concret aici, principiile raţionalităţii sunt: legarea discursului de subiectul declarat, legarea premiselor de universul de discurs la care se face referinţă şi care este comentat, deducerea consecinţelor din premise, tragerea concluziilor referitoare exclusiv la … Continuarea

Publicat în Enter | 1 comentariu

În legătură cu ultima dispută dintre democraţi privind legionarismul

De vreo două luni am fost atât de ocupată încât am vrut să mă deconectez de chestiunile publice zilnice. Ca urmare, doar acum câteva zile, când a apărut pe CriticAtac articolul de răspuns al dlui Ion Vianu[1], m-am dus pe net pentru a vedea despre ce este vorba. Importanţa problemelor este mare deoarece ele au început printr-o poziţionare publică, şi încă la televiziunea naţională. De aceea, dl. Andrei Pleşu nu are dreptate atunci când îi reproşează dlui Ion Vianu caracterul public al răspunsului domniei sale: doar şi Scrisoarea domniei sale şi a celorlalţi intelectuali liberali[2] este tot publică. Dar de ce să ne deranjeze publicitatea când aceasta este o trăsătură a democraţiei moderne şi, în acelaşi … Continuarea

Publicat în Enter | 44 comentarii

Ziua naţională şi Codul muncii

Sărbătoarea este un prilej de întărire a legăturilor, un prilej de solidaritate. Dar aceasta se poate limita doar la cercul familiei şi prietenilor. De aceea, de la mesele lungi din vechimea gentilico-tribală, oamenii au simţit nevoia să-şi lărgească sentimentul de apropiere de ceilalţi mult mai mulţi ca număr. Sărbătorile religioase au jucat un asemenea rol. Alături de acestea au fost marcate, însă, şi cele laice. Istoric, sărbătoarea naţională a unei ţări – sărbătoare laică – a fost iniţiativa burgheziei victorioase în revoluţia ei. Ea a vrut să-şi consfinţească triumful, echivalând propria bucurie, propria imagine despre sine  şi propria concepţie despre om cu bucuria, imaginea despre sine şi concepţie a fiecărui locuitor al ţării. De aceea, ziua … Continuarea

Publicat în Enter | 3 comentarii

Secretul lui Polichinelle, Newspeak-ul lui Orwell şi trecerea în uitare

Titlul pompos şi lung nu vrea decât să redea ideile din articolul foarte scurt ce urmează. WikiLeaks a dat la iveală ‘jde mii de informaţii „diplomatice”, inclusiv părerea unor factori decidenţi americani despre politicienii de vârf din lume, inclusiv relaţii de şantaj, inclusiv proiecţii murdare ale vieţii internaţionale. Dar ce, consilierii din ambasade şi şefii lor, care au fost autorii celor mai multe dintre informaţii, sunt factori decidenţi? O, da, din moment ce tot ceea ce am văzut în arena internaţională cel puţin în ultimele decenii arată exact aşa cum au fost ele dezvăluite şi aici. Desigur, funcţionarii din ambasade fac parte din sfera serviciilor (în sensul economic al cuvântului, şi nu în cel de servicii … Continuarea

Publicat în Enter | 70 comentarii

Nu numai capitalul, ci şi birocraţia

Ca şi alte concepte făcute celebre mai degrabă de către stânga, şi cel de birocraţie suferă procesul de confiscare a sa de către dreapta. Birocraţia este – dincolo de folosirea termenului pentru evidenţa scriptică a lucrurilor, mutarea hârtiilor degeaba şi auto-aprecierea acestei activităţi drept mai importantă decât procesele înseşi de rezolvare a problemelor – categoria socială care este legată de şi stăpâneşte tot acest fenomen. Deşi foarte stratificată, birocraţia ocupă un loc intermediar între burghezia stăpânitoare de drept a mijloacelor de producţie ale societăţii şi proletariatul care nu le stăpâneşte. Ea se ocupă cu evidenţa şi controlul resurselor, inclusiv cu celelalte servicii făcute economiei/obţinerii profitului/burgheziei: educă forţa de muncă şi are grijă de sănătatea ei, o … Continuarea

Publicat în Enter | 7 comentarii

Cu privire la raportul ICCV din 10 iunie 2010

Şi degringolada economică şi, mai ales, lupta pentru putere au condus la o euforie a „criticii” stării actuale a României. Deoarece guvernul actual de dreapta explicită, pe de o parte, nu face decât să continue logica de până acum a economiei – căci ar fi greu să se susţină că dezindustrializarea, retragerea statului, îndatorarea, formarea „primului milion despre care nu este cazul să-i chestionezi mijloacele de înfiripare” (Ion Iliescu) prin exploatarea, da, exploatarea forţei de muncă ar fi o creaţie a lui Boc sau a lui Băsescu – iar pe de altă parte, caută să reducă privilegiile unor categorii birocratice care au constituit împreună cu noua mare burghezie iscată din sânul lor corupt sistemul de putere … Continuarea

Publicat în Enter | 1 comentariu