Adevărata blasfemie. Slavoj Žižek despre Pussy Riot

Membrele Pussy Riot sunt acuzate de blasfemie şi ură faţă de religie? Răspunsul e simplu: adevărata blasfemie este însăşi acuzaţia statului, ce transformă într-un delict de instigare la ură religioasă ceva ce fusese în mod clar un act politic de protest împotriva clicii aflate la conducere. Amintiţi-vă de vechea replică a lui Brecht, din Cerşetorul: „Ce mai înseamnă jaful unei bănci, în comparaţie cu înfiinţarea uneia noi?” În 2008, Wall Street-ul ne-a oferit versiunea ei adusă la zi: ce mai înseamnă furtul câtorva mii de dolari, pentru care se merge la închisoare, în comparaţie cu speculaţiile financiare ce lipsesc zeci de milioane de oameni de case şi economii, recompensate apoi de stat cu sublimă magnanimitate? Acum, avem parte de o nouă variantă, venită, de această dată, din partea puterii statale ruseşti: Ce-nseamnă modesta provocare obscenă proferată de Pussy Riot într-o biserică în comparaţie cu acuzaţiile care-i sunt aduse, această imensă şi obscenă provocare a aparatului de stat, ce dovedeşte un dispreţ suveran faţă de orice formă decentă de lege şi ordine?

A fost actul celor de la Pussy Riot unul cinic? Există două feluri de cinism: cinismul amar al celor oprimaţi, ce demască ipocrizia celor de la putere, şi cinismul asupritorilor înşişi, care nu se feresc să-şi încalce pe faţă propriile principii. Cinismul celor de la Pussy Riot intră în prima categorie, în vreme ce acela al celor de la putere – de ce n-am intitula brutalitatea lor autoritară o Prick Riot (Revolta Puţelor) – face parte din mult mai primejdioasa categorie secundă.

În 1905, Lev Troţki caracteriza Rusia ţaristă drept o „combinaţie nefastă între cnutul asiatic şi bursa europeană.” Oare această definiţie nu devine, pe zi ce trece, din ce în ce mai uşor de aplicat şi Rusiei zilelor noastre? Nu anunţă ea, oare, apariţia unei noi faze a capitalismului, un capitalism cu valori asiatice (care, evident că nu are nimic de-a face cu Asia, ci cu tendinţele antidemocratice ale capitalismului global de azi)?

Dacă înţelegem cinismul sub forma nemilosului pragmatism al puterii, ce-şi râde într-ascuns de propriile-i principii, atunci Pussy Riot sunt încarnarea însăşi a spiritului anti-cinic. Mesajul lor este: IDEILE CONTEAZĂ. Ele sunt adevăraţi artişti conceptuali, în cel mai nobil sens al cuvântului – artişti care întruchipează o Idee. De-asta şi poartă cagule: măşti ale dezindividualizării, ale anonimităţii eliberatoare. Mesajul cagulelor lor e că nu contează care dintre ele a fost arestată – ele nu reprezintă indivizi, ci Idei. Panica celor de la putere – ilustrată de ridicolul reacţiei lor excesiv de brutale – este pe deplin justificată. Cu cât mai brutal vor reacţiona, cu-atât mai important va deveni simbolul reprezentat de Pussy Riot. Încă de pe-acum, rezultatul acestor măsuri opresive este că Pussy Riot a devenit un nume cunoscut literalmente în întreaga lume.

E datoria noastră sacră, a tuturor, să nu lăsăm aceste fiinţe curajoase care fac parte din Pussy Riot să plătească pe viu preţul pentru faptul că au devenit un simbol mondial.

Traducere de Alexandru Macovei

Pe temă: Rugăciunea-punk care aruncă Rusia într-un război-civil cultural, religios şi politic fără precedent / de Vasile Ernu

 

Comentariile sunt închise.

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.