Muzeul Comunismului – de la investigare la reenactment porno

TEMA: De ce un Muzeu al Comunismului?

În principiu, ideea unui muzeu național al dictaturii comuniste ar trebui să dea frisoane unui Guvern. Conform definiției adoptate de ICOM (International Council of Museums) încă de la înființarea din 1946 și reactualizată în timpul celei de-a 21 Conferințe Generale de la Viena din 2007, „A museum is a non-profit, permanent institution in the service of society and its development, open to the public, which acquires, conserves, researches, communicates and exhibits the tangible and intangible heritage of humanity and its environment for the purposes of education, study and enjoyment”[1]. Conform Legii nr. 311 / 8 iulie 2003 privind muzeele și colecțiile publice din România, definiția muzeului este motamotizată în felul următor: „Muzeu – instituția publică de cultură, aflată în serviciul societății, care colecționează, conservă, cercetează, restaurează, comunică și expune, în scopul cunoașterii, educării și recreării, mărturii materiale și spirituale ale existenței și evoluției comunităților umane, precum și ale mediului înconjurător”[2]. Din perspectiva legii, Muzeul Național al Dictaturii Comuniste din România ar trebui să fie așadar o instituție publică de cultură, aflată în serviciul societății române și a comunităților din interiorul ei, care colecționează mărturiile materiale și spirituale ale existenței și evoluției comunităților din România, precum și ale mediului înconjurător, din intervalul de timp scurs între 23 august 1944 și 22 decembrie 1989; care conservă aceste marturii și le restaurează de fiecare dată când este cazul, după care le comunică și le expune public, în scopul cunoașterii trecutului și a istoriei României, a educării și recreării umane din prezent. Un astfel de muzeu s-ar dovedi a fi o întreprindere de proporții uriașe, care să conțină între zidurile unei clădiri imense o megainstalație de ready-made-uri politice, a cărei funcție ar fi aceea de cunoaștere a trecutului și, prin el, a prezentului. MNDC ar fi, cu alte cuvinte, un kit de întrebări care să genereze dezbatere și un instrument de cercetare științifică menit să faciliteze percepția adecvată a realității.

Dar muzeul nu a fost dintotdeauna așa. Componenta cercetării active, de laborator, este o achiziție a secolului trecut, impostată în istoria muzeologiei de către Alfred H. Barr Jr. odată cu fondarea MoMA, când în paralel cu muzeele clasice, tradiționale, de exhibare a culturii naționale, încep să apară câteva structuri muzeale alternative implicate, de fiecare dată, în principalele dezbateri contemporane cu ele[3]. Pe de altă parte, lucrurile nu sunt tocmai atât de limpezi cum sună ele în teorie, muzeele contemporane persistând și în secolul nostru într-o confuzie muzeală ideologică, ce survine din incapacitatea cronică de a statornici o limită fermă între demersul de implicare socială și cel de promovare a culturii naționale[4]. În fapt, această situație interimară poate da naștere uneori unor dezbateri cvasiabsurde în sânul unor comunități, în care raportul de schizoidie oedipiană este direct proporțional cu pigmentul ideologic al sursei paterne de finanțare a muzeului. Cel mai paradigmatic exemplu în acest sens este MNAC (Muzeul Național de Artă Contemporană), care nu și-a rafinat poziția ideologică nici după aproape zece ani de la inaugurare, acest fapt atrăgând asupra instituției prezumția de legitimare a puterii și mefiența unei bune părți a artiștilor contemporani. Paradoxul în care s-a scufundat MNAC constă în faptul că, pe de o parte, avându-și sediul în fosta Casă a Republicii, actualul Palat al Parlamentului, se vede nevoit în permanență să performeze un discurs al delimitării de Putere, situație care nu poate dura la nesfârșit, iar pe de altă parte, că deși acest discurs al delimitării a fost exprimat transparent și parafat în scris, prin concursul unei onorabile asistențe internaționale[5], el nu poate avansa prea mult în direcția unei critici imediate, nici măcar atunci când subiectul care se cere criticat, așa cum este subiectul Catedralei Mântuirii Neamului, vizează însăși statutul și instituția muzeului. Iar acest paradox creează senzația că MNAC ar expune artă națională[6]. De aici şi problemele de raportare la propria colecţie permanentă, atunci când MNAC este somat să pună în discuţie spinoasa temă a achiziţiilor şi expunerii[7].

Așadar, înființarea MNDC la București se află sub incidența mai multor factori culturali & politici, meniți să probeze și să chestioneze utilitatea, veridicitatea și bonitatea unei astfel de întreprinderi publice, cu atât mai mult cu cât ea s-a dovedit a fi inițiativa unei alteia, IICCMER (Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc), aflată, ea însăși, în deficit de legitimare științifică, și cu atât mai mult cu cât există deja o astfel de instituție, la Sighetul Marmației, intitulată Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței.

Deloc surprinzător, principalele critici exprimate până în prezent la adresa recentei inițiative a IICCMER vizează orientarea ideologică pe care a adoptat-o MNDC încă dinainte să existe măcar. Ion Vianu și-a exprimat neîncrederea față de un muzeu exclusiv al comunismului, pledând totodată pentru unul al totalitarismelor, care să înceapă, cronologic vorbind, cu data de 27 februarie 1938, când a fost proclamată noua Constituție a lui Carol al II-lea, act care transforma monarhia constituțională în dictatură regală, și să se încheie cu data de 22 decembrie 1989, când are loc Revoluția Română[8]. Iulia Popovici a întreprins o comparație între ce se știe despre proiectatul MNDC și Terror Háza, la care Vladimir Tismăneanu s-a referit în mai multe rânduri, pledând pentru un discurs muzeal de antropologie a comunismului și sugerând absența imparțialității negocierii faptelor de istorie recentă. „Miza politică – spune Iulia Popovici – e criminalizarea teoretică și generică a comunismului și decriminalizarea practică și concretă a faptelor atribuibile unor persoane în carne și oase, eventual în viață.”[9] Marius Oprea a pus sub semnul supsonului buna credință și imaculata intenție a comitetului IICCMER, intenție care nu face altceva decât să dubleze inutil alte demersuri similare, cum sunt transformarea în muzeu a Fortului 13 de la Jilava (proiect demarat de Fundația Memoria, la inițiativa lui Banu Rădulescu), expoziția itinerantă Numitorul comun – moartea (2006-2010, curator: Gheorghe Petrov) sau, am putea adăuga alături de exemplele oferite de Marius Oprea, instalația Ciuma de la subsolul Muzeului Țăranului Român, autorul plasând la final înființarea MNDC pe seama unui „gest patetic” al echipei condusă de Vladimir Tismăneanu și Ioan Stanomir de a se regrupa în jurul Puterii[10]. În plus, Ana Bladiana însăși declara, într-un interviu acordat ziarului România liberă la începutul acestui an, că a solicitat Primăriei Capitalei un spațiu în care să realizeze „o replică esențializată a celor 50 de săli ale Memorialului”[11]. Însă aici devine transparentă sinonimia perfectă care se instaurează între un concept conotat transcedental, precum este „moartea”, şi unul denotat metafizic, aşa cum este „comunismul” în discursul mainstream asupra istoriei, în timp ce sondajele cele mai recente arată exact opusul, şi anume că între comunism şi petite histoire există o sinonimie graduală încă activă, 87% din populaţia României neechivalând în mod necesar şi absolut comunismul cu moartea, ba mai mult, făcându-l susceptibil de, ducă-se pe pustia neagră, un kalokagation nedorit, nesperat şi ca atare condamnabil ca ilegitim şi criminal.

Primul factor politic și cultural sub incidența căruia se află înființarea MNDC constă în dimensiunea oedipian-hortativă a condițiilor de existență ale acestui muzeu, ce plasează cercetarea trecutului comunist cu instrumentele muzeologiei în continuitatea ideologiei anticomuniste din Raportul Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România[12], act comandat de către Președintele României, Traian Băsescu, unei comisii condusă de Vladimir Tismăneanu, în scopul condamnării oficiale a comunismului, și nu în scopuri științifice, generând astfel platforme de legitimare teoretică și practică pentru atitudini politice dintre cele mai paradoxale, cum este, spre exemplu, aceea a anticomunismului postcomunist, ca să preluăm conceptul propus de către Daniel Barbu la sfârșitul anilor ’90 [13]. De altfel, contradicțiile și antinomiile Raportului Final… au fost discutate pe larg și deconstruite obiectiv și aplicat în volumul Iluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu (2008)[14]. Deducem că și MNDC va vehicula, cu instrumentele muzeologiei, de data aceasta cu argumentul sincronismului cultural de sorginte interbelică, aceleași poziții ideologice precum cele din Raportul Final…, căci unul din argumentele forte ale inaugurării muzeului nu este acela al imperativului cunoașterii, ci al absenței numai la București a unei astfel de instituții. Cu alte cuvinte, necesitatea cunoașterii științifice este împinsă în spatele falsei urgențe a sincronizării culturale, de data aceasta, nu cu Occidentul sau cu America precum altădată, ci cu marile capitale din Centrul și din Estul Europei. Retorica de tipul „Vrem să avem și noi faliții noștri” devansează exigența cercetării încă nedusă până la capăt, cu scopul explicit de a condamna și acuza public prin acte oficiale. De altminteri, diferența de nuanță poate fi sesizată încă din titulatura instituției, IICCMER producând un discurs de investigare a crimelor comunismului, și nu de cercetare științifico-academică a acestora, membrii instituției transpărând astfel în armură de procurori, și nu de cercetători și oameni de știință. Dar, așa cum a arătat Boris Buden, și acest aspect al demersului de legitimare muzeală este parte integrantă din retorica anticomunismului postcomunist est- și central-european[15]. Indiferent cum vor sta lucrurile în viitorul apropiat, toate aceste aspecte de nuanță nu ar conta atât de mult – în fond, ele țin de natura dezbaterii din sânul oricărei societăți civile postmoderne și, în plus, ele reiterează în plan contemporan un raport arhaic bine reprezentat în protocoalele de inaugurare muzeală, când principele întemeietor varsă pinacoteca alteței sale în contul unui muzeu național, pentru a pune bazele practice ale colecției permanente și pe cele teoretice ale ideologiei demne de urmat[16] –; dacă nu ar surveni la mijloc o trepidantă îngrijorare privind dimensiunea pedagogică a oricărei întreprinderi de tip muzeal. Căci, întorcându-ne la definiția muzeului, nu putem să nu ne întrebăm ce se va întâmpla cu mărturiile materiale și spirituale ale existenței și evoluției comunităților din România, precum și ale mediului înconjurător, din timpul comunismului autohton? Legea ne spune că acestea vor fi utilizate în scopul cunoașterii, educării și recreării. Noi ne întrebăm, în scopul cărei cunoașteri, a cărei educări și a cărei recreări?

Iar prin aceste întrebări ne apropiem de cel de-al doilea factor cultural și politic sub incidența căruia se plasează înființarea MNDC. „Am avut surpriza plăcută, de exemplu – spune Bogdan Cristian Iacob, secretarul consiliului științific al IICCMER, comentând un sondaj din 2010 realizat de CSOP (Centrul pentru Studierea Opiniei și Pieței) privind memoria comunismului – să descoperim sprijinul majoritar pentru Muzeul Național al Dictaturii Comuniste. O surpriză neplăcută a fost faptul că doar 13% din respondenți au declarat că ei sau membri ai familiilor lor au suferit în comunism. Acest indicator ne arată că populația României nu are o interpretare complexă a «suferinței» în regimul comunist. Revenim [astfel] la problema explicării, în vederea interiorizării, a naturii criminale a dictaturii.”[17] Așadar, un muzeu în vederea interiorizării naturii criminale a dictaturii comuniste? Nu aș intra în nici un muzeu care propagă interiorizarea de orice fel, nici măcar a pointilismului timpuriu, darămite a naturii criminale a regimurilor totalitare. Ne-am putea imagina bunăoară, printr-un scurt efort fabulatoriu, cum ar putea arăta un exponat dintr-un astfel de muzeu, menit să simbolizeze tortura sau turnătoria și dotat cu scopul de a face vizitatorul să interiorizeze natura criminală a torturii sau turnătoriei. Pentru a înțelege cât mai bine și a interioriza cât mai profund natura criminală a dictaturii comuniste, vizitatorul va putea fi invitat în sala de tortură unde va fi pus să semneze o notă informativă. La final i se va spune că totul a fost o înscenare, însă că în trecut totul a fost cât se poate de real, că, așa cum s-a exprimat un spectator în sala de cinema după vizionarea filmului lui Cristian Mungiu, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007): așa a fost pe vremea aia! Lăsând gluma proastă la o parte, declarația de intenție a IICCMER, prin afirmația secretarului său științific, trădează o viziune muzeală ce ar miza pe tehnica performativă a reenactmentului, practicată, între altele, și de Genocido aukų muziejus [Muzeul Victimelor Genocidului] din Lituania, în care vizitatorul este încurajat să participe activ la procesul de reactualizare și retrăire a istoriei recente, în vederea interiorizării naturii criminale a dictaturii comuniste. Hala Filaret ar fi, în consecință, un soi de black cube[18] al spectacolului istoriei, al autovictimizării și al condamnării postfactuale, în care managementul suferinței și procesul rememorării se desfășoară pe canapeaua roșie a girului prezidențial[19]. Evident simplistă din perspectivă muzeologică actuală, viziunea curatorială a celor doi conducători ai IICCMER, Vladimir Tismăneanu și Ioan Stanomir, este una de tip aristotelic, cu mari speranțe domiciliate în efectul mântuitor al catharsisului. Cu alte cuvinte, IICCMER privește istoria pe scena MNDC, precum odinioară Aristotel privea tragediile grecești. Cu singura diferență că gaze-ul aristotelic nu era ghidat de optica ori necesitățile politicii lui Alexandru Macedon, ci dimpotrivă. Optica de tip IICCMER, via MNDC, asupra comunismului românesc, ține mai degrabă de paraestetica de tip snuff sau porno, în care aparatul de filmat performează crima de dragul crimei, violența de dragul violenței și suferința de dragul suferinței, cu scopul explicit de interiorizare de către spectator a tribulațiilor macabre ori libidinale ale subiectului filmat. O excelentă sinteză conceptuală critică a demersului de acest tip a realizat curatorul și artistul maltez Raphael Vella, prin seria de montaje fotografice din 2009, intitulată Pornolitics, în care diversele capturi din filme pornografice se suprapun peste figurile contemporane ale politicii de la Valletta, narând optica prescriptibilă pe care politica o poate avea asupra societății în istorie. Și în cazul acestui al doilea factor, pornolitica MNDC prevalează cunoașterea, deposedând-o de menirea cu care o investise bunul și vechiul precept umanist, conform căruia prin cunoaștere devenim mai demni și mai liberi[20]. Dar obiectivele umaniste nu intră în vizorul MNDC, cel puțin nu la nivelul declarațiilor de intenție.

O întâmplare care ne încurajează să devenim superstițioși face ca hotărârea de Guvern privind propunerea PDL cu privire la înființarea MNDC, să fie anunțată de către Prim-vicepreședintele acestui partid, Teodor Baconschi, în data de 19 iulie 2011. Adică într-o zi de luni, când toate muzeele sunt închise. Altfel spus, lunea, când absolut toate muzeele de pe lumea asta se-nchid, PDL, asemenea personajului din animația lui Will Vinton și Bob Gardiner, decide să-l deschidă pe-al său. În animația din 1974, personajul plătește în schimbul acestei curiozități nestăpânite prețul metamorfozării lui în statuie. Deși pe ușă scria clar: Closed Mondays. Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu personajele din realitatea de după 2011.


[1] v. ICOM, Museum Definition, http://icom.museum/who-we-are/the-vision/museum-definition.html, accesat duminică, 31 iulie 2011. 

[2] Legea NR. 311 / 8 iulie 2003 privind muzeele și colecțiile publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 528, din 23 Iulie 2003, reprodusă pe http://www.mnir.ro/lege/311/1_dis_gen.htm, accesat duminică, 31 iulie 2011.

[3] v. Sybil Gordon Kantor, Alfred H. Barr, Jr. and the Intellectual Origins of the Museum of Modern Art, Massachusetts Institute of Technology, 2002.

[4] Pentru o analiză a expunerii din muzeele olandeze, din acest punct de vedere, v. Svetlana Alpers, The Museum as a Way of Seeing, în Ivan Karp, Steven D. Lavine (ed.), Exhibiting Cultures. The Poetics and Politics of Museum Display, Smithsonian Institution Press, Washington and London, 1991, pp. 25-32. „I started with hypothesis – spune Svetlana Alpers – that everything in a museum is put under the pressure of a way of seeing.”

[5] v., în acest sens, textele semnate de Ami Barak, René Block, Nicolas Bourriaud, Luchezar Boyadjiev, Heiner Holtappels, Anders Kreuger, Enrico Lunghi, Bartolomeo Pietromarchi, Marco Scotini, Laurence Bossé, Hou Hanrou, Hans Ulrich Obrist, Yung Ho Chang, Laurent Gutierrez, Valérie Portefaix, Jian Wei Wang, Michel Nuridsany, Fundong Yang, Charles Merewether în MNAC, catalog, București, 2004.

[6] Pentru maniera în care muzeele contribuie la consolidarea conceptului de „identitate națională”, v. Tamara Cărăuș, Capcanele identității, Editura Cartier, Colecția „Rotonda”, [Chișinău], [2011], pp. 100-119.

[7] Emblematică este, din acest punct de vedere, expoziţia Depozit – aceasta nu este o expoziţie (1 septembrie 2005 – 1 mai 2006, curator: Mihai Oroveanu).

[8] Ion Vianu, Pentru un muzeu al totalitarismului, articol publicat în revista 22, ediția scrisă din 19 Iulie 2011.

[9] Iulia Popovici, Muzeul ca politică, articol publicat în revista Observator cultural, nr. 587, din 12 august 2011.

[10] Marius Oprea, Muzeul „Vladimir Tismăneanu”, articol publicat în revista Observator cultural, Nr. 587, din 12 august 2011.

[11] Ana Blandiana, „Imaginea mea literară a fost întunecată de zoaiele vieții publice”, interviu realizat de Gabriela Lupu și publicat în România liberă, ediția de Joi, 3 martie 2011.

[12] În care se propunea, între altele, pe lângă condamnarea comunismului românesc ca fiind ilegitim și criminal, înființarea unui astfel de muzeu. Propunere susținută explicit de către Traian Băsescu în discursul din 18 decembrie 2006: „Susțin înființarea la București – rostește Traian Băsescu – a unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din România.”, în Discursul președintelui României, Traian Băsescu, prilejuit de Prezentarea Raportului Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (București, 18 decembrie 2006), publicat de către Departamentul de Comunicare Publică, în data de 18 decembrie 2006, apud http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=8288&_PRID=ag, accesat duminică, 14 august 2011.

[13] Daniel Barbu, Republica absentă. Politică și societate în România postcomunistă, Editura Nemira, [Colecția „Societatea”], [București], 1999, pp. 93-107.

[14] v., în special, contribuțiile semnate de Florin Abraham, Daniel Barbu, Alex. Cistelecan, Adrian-Paul Iliescu, Costi Rogozanu, Michael Shafir, Ciprian Șiulea, Andrei State, Ovidiu Țichindeleanu, în Iluzia anticomunismului…, Volum coordonat de Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ciprian Șiulea, Ovidiu Țichindeleanu, Editura Cartier, Colecția „Cartier Istoric”, [Chișinău], [2008].

[15] Boris Buden, În ghetele comunismului. Despre critica discursului postcomunist, publicat în Adrian T. Sîrbu, Alexandru Polgár (coord.), Genealogii ale postcomunismului, Editura Idea Design & Print, [Colecția „Refracții”], Cluj, 2009, pp. 59-77.

[16] Pentru o expunere teoretică a momentelor investiturii muzeale, v. Hans Sedlmayr, Pierderea măsurii. Arta plastică a secolelor XIX şi XX ca simptom şi simbol al vremurilor, Traducere de Amelia Pavel, Editura Meridiane, Colecţia „Biblioteca de artă. Teoria şi filozofia artei”, Bucureşti, 2001; pentru o descriere detaliată a tipurilor de pedagogie muzeală, v. Horst Bredekamp, Nostalgia Antichității și cultul mașinilor. Istoria cabinetului de curiozități și viitorul istoriei artei, Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, Idea Design & Print Editură, Colecția „Balcon”, Cluj, 2007.

[17] Bogdan Cristian Iacob, „Avem nevoie de o pedagogie a memoriei colective a trecutului comunist”, interviu realizat de Mirela Corlățan și publicat în Evenimentul Zilei, ediția de Vineri, 24 Septembrie 2010.

[18] Parafraza este, bineînțeles, la celebrul text al lui Brian O’Doherty, Inside the White Cube. The Ideology of the Gallery Space, citat după ediția extinsă („Expanded Edition”) publicată la University of California Press, Berkeley, Los Angeles, London, 1992.

[19] „Maestrul «artei conducerii» îl tutelează pe maestrul «artelor frumoase», abuzând de acesta pentru atingerea scopurilor sale”, spune Werner Hofmann în Fundamentele artei moderne. O introducere în formele ei simbolice, Vol. I, Traducere de Elisabeth Axmann-Mocanu și Bucur Stănescu, Prefață de Titus Mocanu, Editura Meridiane, Colecția „Biblioteca de artă”, Seria „Artă și gândire”, București, 1977, pp. 27-28, 25.

[20] Cf. Jean-François Lyotard, Condiţia postmodernă. Raport asupra cunoaşterii, Traducere şi cuvânt înainte de Ciprian Mihali, Idea Design & Print Editură, Colecţia Panoptikon, Cluj, 2003, pp. 37-53, p. 56, pp. 67-75

 

59 răspunsuri la Muzeul Comunismului – de la investigare la reenactment porno

  1. Nu am inteles fraza “87% din populaţia României neechivalând în mod necesar şi absolut comunismul cu moartea, ba mai mult, făcându-l susceptibil de, ducă-se pe pustia neagră, un kalokagation nedorit, nesperat şi ca atare condamnabil ca ilegitim şi criminal.”
    Repet, e nevoie de un muzeu de istorie si atit. Fara ideologie.
    Nu imi aduc aminte de un muzeu al crimelor capitaliste dinainte de 1989. Poate doar inchisoare Doftana. Pentru ea exista echivalentul de la Sighet. Und eun popa greco catolic face pelerinaje cu copiii sa ii indoctrineze de mici ce satane au fost comunistii.

    • Florian Liviu spune:

      Muzeul Comunismului este dovada cea mai vie că lupta de clasă nu a încetat şi nu va înceta niciodată, că Marx nu s-a înşelat în această privinţă şi că ea este într-adevăr “motorul istoriei”, că ne aflăm într-o fază a ofensivei burgheziei care încercă prin orice mijloace să-şi consolideze dominaţia economică şi culturală asupra proletariatului.

      Burghezia crede că prin acest muzeu îşi va spori dominaţia simbolică şi culturală asupra maselor de muncitori, că prin criminalizarea mişcării comuniste, prin îngrădiri legislative va scăpa de coşmarul comunist. Dar nu va scăpa niciodată. Mereu apar ca dintr-un pământ roditor, stropit din belşug cu inechităţile şi nedreptăţile sociale ale capitalismului noi şi noi generaţii de comunişti şi nu numai aici, ci în toată lumea.

      Într-o bună zi aceste noi generaţii vor duce capitalismul la muzeul de vechituri alături de războiul de ţesut manual şi alte artefacte scoase din uz, nu este decât o chestiune de timp.

      • Andrei spune:

        Rofl :)) voi vorbiti serios pe-aici sau faceti baza :))

        • Nautilus spune:

          Judecă singur dacă ei vorbesc serios.

          Eu îţi dau două indicii:

          1. din “clasa muncitoare” sau “clasa comuniştilor” (foşti funcţionari de partid) au fost mulţi care au zis că “nu era aşa de rău Ceaşcă”, dar niciunul care să vrea să existe din nou ceea ce a fost pe vremea lui, cu toate amănuntele. De fapt, singurul lor obiectiv în prezent e “să câştige bani şi să trăiască bine” sau “mai bine ca acum”.

          În schimb, clasa profesorească e comunistă până în măduva oaselor, dacă era după ei mâine ne băgau pe toţi la un Canal care să înceapă de la intrarea Dunării în ţară şi să ajungă la mare.

          2. Miliardarul Patriciu e şi profesor la Arhitectură, încă din 1975 :)

          ~Nautilus

      • vgeorgicas spune:

        Eu am impresia ca dupa distrugerea fizica a TOT sau aproape tot (retelele electrice, soselele nu le-au putut distruge ca ar fi aratat chiar ca dracu totul) ce s-a construit in 50 de ani, urmeaza si distrugerea ideatica. Asta se incearca cu muzeul acela. Generatia noastra va dispare in curind. Numai in amintirea noastra mai sint lanurile fara sfirsit de griu din mijlocul verii, de porumb in toamna, livezile pline de fructe intinse pe dealuri si vai, orasele infloritoare si orasele care s-au nascut peste noapte (Onestiul de ex.) marile intreprinderi in care munceau zeci de mii de oameni si magazinele pline de haine din care puteai alege ce vrei ca erau de toate pentru toti, copii, tineri si batrini de toate dimensiunile… librariile pline e carti si cinematografele pline de oameni, teatrele…
        Ce, mai…
        Ca iar ma apuca stenahoria.

        • Mihai Andreescu spune:

          Nu zau… Te pomenesti ca acum romanii umbla dezbracati pentru ca nu se mai gasesc haine pe toate marimile si gusturile? Te pomenesti ca in librarii bate vantul pentru ca nu se mai gasesc “Omagiu” si “Raport la Congresul XIV”? Te pomenesti ca nu mai merge lumea la teatru pentru ca nu mai e frig si intuneric in sala?

          Ce-i drept, sunt unele chestii care au ramas doar in amintire: cozile uriase la paine, oua si benzina, ratiile de ulei si zahar, lipsa acuta de hartie igienica si lame de ras, intreruperile frecvente si lungi de curent electric, caldura si gaze, autobuzele si tramvaiele rarissime si supraaglomerate, TelejurNicul de doua ore, granitele inchise etc etc etc.

          Ziceti mai bine si mai cinstit ca va e dor de tineretea pierduta, pe care s-a intamplat sa v-o traiti in comunism, in loc sa veniti cu povesti despre cat de bine era atunci.

        • flic spune:

          astea toate unde erau? in Germania? ca in Romania sigur nu….

          ” lanurile fara sfirsit de griu din mijlocul verii, de porumb in toamna, livezile pline de fructe intinse pe dealuri si vai, orasele infloritoare ….si magazinele pline de haine din care puteai alege ce vrei ca erau de toate pentru toti, copii, tineri si batrini de toate dimensiunile… librariile pline e carti si cinematografele pline de oameni, teatrele…

          • vgeorgicas spune:

            Sigur in Romania.
            Numai ca domniile voastre vor cu tot dinadinsul sa se faca ca au uitat.
            Cit priveste magazinele cu haine, incearca mata sa te imbraci decent si ieftin daca nu ai dimensiunile uni curve de pe coperta unui tembeloid si atunci sa-mi raspunzi.
            Orase… Chiar nu vezi ca majoritatea sint moarte sau pe moarte… Iar satele sint moarte de tot.
            Daca chiar nu stii, afla ca cel putin 1/4 din pamintul arabil al R este DEJA in proprietatea strainilor (in contextul in care se intrevede o severa criya alimentara la nivel mondial). Iar un imbecil, pa numele sau Radulescu dar cunoscut printre oamenii de aceeasi specialitate ca Piticu (si pentru faptul ca distrus doua CAP-uri ai un IAS)incearca sa ne faca sa credem ca OMG-urile (organismele modificate genetic) sint salvarea mondiala.

        • Gopo spune:

          Regret ca nu am posibilitatea sa va ofer o calatorie in timp, pana in 1986, sa zicem, prin satul bunicilor mei, undeva pe langa Copsa Mica. Numele asta va zice ceva ? Daca nu, va ajut putin : fabrica mare, socialista, multi oameni ai muncii (onoare ! grija fata de om ! comunismul, visual de aur al omenirii !), mult negru de fum, filtre putine sau lipsa, mult negru de fum pe garduri, pe clante, pe usi, pe cani, pe obrazul unui copil care sta mai mult de o ora pe afara, in plamani, mult tusit, scuipat, samd. Dar va rog, nu va ganditi prea mult, ca dauneaza grav sanatatii si urii proletare pentru “odiosul sistem capitalist”. Ca tot ala o fi vinovat pentru cosurile alea scuipand fumul 24/7 …

        • SIgur că asta se încearcă, dar oamenii au început să facă ochi. Greu, dar au început.

        • ioana tomsa spune:

          si atunci mama mea de ce nu a avut pampersi pt mine, ci fierbea scutece, daca tot “erau di tate”? de ce femeile isi innadeau ciorapii rupti, daca erau “de toate pentru toti” si inca “din belsug”? Si ce facem cu taranii impuscati pe loc, care au fost pretul lanurilor “fara sfarsit de grau”? (vedeti, nu zic nimic de “elitele reactionare”). Din nou, in fata unui astfel de regret, va invit sa nu mai fiti trist, ci sa va alaturati grabnic luptei anti-imperialiste ce se duce printr-o greva a foamei generalizate in Coreea de Nord. Din fericire, acum traiti intr-o tara cu forntiere deschise.

      • Gopo spune:

        Sigur ca da … si porcii vor zbura. In aceeasi zi :))

      • Grig spune:

        Din păcate pentru Omenire Karl Marx s-a născut mai devreme cu 200 de ani decât ar fi trebuit, ideile sale sunt de viitor, dar deocamdată nu put fi puse în practică!

      • ioana tomsa spune:

        ce pionier bun ai fi fost tu, scuipand cu voluptate pe cadavrul putrezit al imperialismului burghez, de parca nu tot din oameni de carne sange si pisat ca tine, ca mine, ca noi nu ar fi si ei. Evident, motorul istoriei a pus la cale un maaare complot in care oamenii muncii (din care fabrici? deci corporatiste – of, saracii?) sunt striviti de Louboutinii simbolico-culturali ai burgheziei bolnave si elitiste (da’ nu mai moare o data – sau stai, se-aud deja ultimele suspine ale clasei mijlocii, rapusa nu de proletari, ci de insasi ideologia consumerismului putred). Sa fim seriosi, o astfel de paradigma “lemnoasa” blocheaza orice fel de raspuns la intrebarea esentiala oricarei evolutii umane: What next? Sa nu-mi zici ca “revolutia si dictatura proletara” (again, ce e aia proletariat in sec 21?), ca am mai incercat, si n-o mers…si daca pe proprii tai cetateni incercati nu ii crezi, fa o tura in Cuba, ca in Coreea de Nord nici nu vei putea intra.

    • Ghita Bizonu' spune:

      Da ce crezi ca Igor are habar ce a scris acolo ?! Sau in gnl ce a vrut sa zica?
      Pre vremea Junimii se zicea “betie de cuvinte” si era considerata un defect.
      Azi se numeste textualism, postmodernism sau nu mai stiu ce ism si e “cool” (mi se pare ca asta inseamna misto sau bestial ori criminal).

      Pre bune daca nu ar fi atat de obsedati sa citeze auctorii recepte de autoritate so ontre ei ar putea sa se acopere doar cu Brezinky care nu mai stiu pe unde a zis ca socialismul a fost fo9losit ca mijloc de promovare sociala ptr multa lume . Acu daca si fostu sef la trilateralei o fi fost comunist …(adica observatia lui este cam neideologica). So deci multa lume nu se simte prea multe motive de autovictimiare – ce au dat pe mere (pamantu la cooperativa d eex) au luat pe pere (copii trimisi la scoala …)

      Oricum aceasta Daciada a bocelii concurs cine a fots mai belit (io ! io ca nu am avut decat Trabant se plange cate un fost tov de nadejede) este o dovada de … aculturatie … p incercare de modificare a etosului romanesc calchiind un alt model .

      • vgeorgicas spune:

        Nici eu n-am inteles prea multe din ce a scris nenea de mai sus. Dar ma gindeam ca este de vina mintea obosita din seara asta. Dupa cum spui si matale, este vorba de logica insasi a textului. Care nu-i :lol: :grin:

    • Igor spune:

      Era o interpretare ironica a sondajului realizat de CSOP.

      • Igor spune:

        @ gheorghita zbaganu – Era o interpretare ironica a sondajului realizat de CSOP.
        @Ghita Bizonu’ – Imi pare rau ca te-ai oprit la cuvinte. Mai incearca.
        @vgeorgicas – Ce parte n-ai inteles? Pot relua. Cu conditia sa si citesti.

        • Ghita Bizonu' spune:

          Igor

          cine nu poate vorbi clar nu are ce zice . Sau crede ca nu are ce zice .
          Si ce zic eu : muzeul ala e o tampenie, fiibndca:
          1)va face ca doctrina comunista sa para ca fiind pur romaneasca. Inexact. A fost importata din Ocident ca ultima moda intelectuala.
          2)este pretextul de a papa bani. Pretext folosit de copii imbuibati ai fostilor activisti. De UASCRisti recicalati.
          3(denurmrea muzeu va fi incorecta. Scoala de propaganda nu este muzeu.

        • vgeorgicas spune:

          igor
          La modul in care scrii dumneata, nu promit sa citesc.

      • Adica 87% din populatie daca ar vedea muzeul lui Tismaneanu ar fi apucati de regrete pentru ceea ce era frumos si bun in “comunism”? (kalo + agathion) . Posibil. Asa e si la Budapesta, la muaeul ala din are liber. Se vind(sau, mai bine zis se vindeau in 2006, cind am fost acolo, martor la manifestatia aia a lor semifascista din octombrie) in draci cd-uri cu muzica comunista, tricouri cu CCCP si cu Che Guevara… Oamenii au totusi memorie, dar sunt comozi. Ar vrea sa vina Mesia sa la aduca inapoi un socialism bun, dar ei sa nu faca nimic pentru asta.

        • Igor spune:

          Adica daca ne luam dupa sondaje si in contra asteptarilor IICMER, 87% de romani nu echivaleza in mod necesar comunismul cu moartea. Bunul si frumosul era un imprumut din limbajul curatorilor MNDC.

  2. Scarabeus Sacer spune:

    “Optica de tip IICCMER, via MNDC, asupra comunismului românesc, ține mai degrabă de paraestetica de tip snuff sau porno, în care aparatul de filmat performează crima de dragul crimei, violența de dragul violenței și suferința de dragul suferinței, cu scopul explicit de interiorizare de către spectator a tribulațiilor macabre ori libidinale ale subiectului filmat”. Interesanta observatie, care ar merita sa fie dezvoltata.

    Personal cred ca mai degraba un asemenea muzeu ar apela la un alt registru emotional, si anume la frica. Ca o strategie de reprezentare a puterii, rolul ar fi, pe de-o parte de a preveni orice angajament radical serios – ‘uitati unde se ajunge cu lupta impotriva status-quo-ului’ (si nu era oare Stalin acela care spunea ca URSS este de o mie de ori mai democratica de cat orice alta tara?!). Pe de alta, acela de a produce o noua moarte in efigie a comunismului (mortul care refuza sa moara, o buna intrebare ar fi de ce?). Insidios, s-ar putea ca un asemenea muzeu al ‘terorii’ sa glorifice, poate neintentionat, forta statului asupra cetatenilor. Altfel spus, puterea sa ne sopteasca, istoric asa ceva a fost posibil, deci aveti grija…

    Cat despre dimensiunea ‘pornografica’, s-ar putea ca ea sa tina mai degraba de modul cum muzeul se va organiza. Tinand cont de modul in care ideologia anticomunista construieste ‘comunismul’ tind sa cred ca sunt sanse mari sa avem de a face cu o reprezentare a terorii de tip ‘McDonalds’, asa cum filme de serie B utilizeaza imaginea nazismului, doar de dragul de a da un look tenebros unui film politist de duzina.

    In rest, un articol interesant.

    • Igor spune:

      @ Scarabeus Sacer – Mersi. Logica reinscenarii ar putea fi foarte bine aplicat si in expunerea muzeala 3D.

    • Nautilus spune:

      1. URSS nu era o ţară democratică, era o ţară militarist-birocratică aşa cum este şi Rusia modernă (condimentată cu nişte oligarhi).

      2. Regimul cel mai democratic din ultimul secol a fost regimul lui Ceaşcă din ultimii 10 ani ai domniei lui, fiindcă a fost singurul regim în care nu mai exista împărţirea tradiţională a puterii pe clase sociale, avere, venituri, diplome universitare şi funcţii. Oricine, până la cele mai înalte funcţii din Stat, putea fi turnat, persecutat, demis, declasat şi deposedat, sub cine ştie ce acuzaţie absurdă, iar singurul care nu avea nimic de pierdut era cel care “nu avea” nimic (şi care nu avea nicio responsabilitate când îi turna pe ceilalţi, din moment ce el oricum nu avea nimic de pierdut). Proverbul strămoşesc “azi e, mâine nu mai e” revenise dintr-o dată la modă.

      Când s-a pomenit de modificarea Constituţiei pentru a uşura procedeul confiscării averilor, Curtea Constituţională a respins ideea. Dar nu au făcut-o fiindcă ţineau prea mult la proprietate, sau fiindcă erau preocupaţi de binele poporului. Motivul lor oficial a fost insecuritatea care s-ar produce atunci când oricine ştie că va avea sabia deasupra capului – nu e foarte greu să acuzi pe cineva de ceva şi să fabrici nişte probe.

      Cvasi-totalitatea judecătorilor de la CC erau maturi şi aveau o carieră în spate la Loviluţie. Ştiau foarte bine ce şi cum a fost atunci şi ştiau cine era adevăratul duşman cu care se confruntau: insecuritatea. Ironic pentru un stat care se sprijinea pe Securitate :)

      ~Nautilus

  3. Ghita Bizonu' spune:

    Muzeu al comunismului ….?!

    Na alta de cum se zice si cum este viata.
    Inainte vreme cei de la Personal erau cam detestati , dispretuiti si nitel (da numai nitel) temuti ca cica Securitatea . Insa erau platiti cam .. modic (nu credti ? cautati liste cu salarii din acele vremuri ).
    Azi insa sunt cica la Human Ressoruces si un dorector de personal este un bashtan care isi da cu parerea si unde nu are de ce (inainte vreme veriica actele da nu si comtepentele .. ca deh se stia ca nu se pricep!) si este bine platit. Tocami auz de unu din astia care castiga numa 16.000 lei (noi, RON) pe luna. Director de personal …. mai tare ca in”comunism”!

    Sau de vreti alta. Azi junii se inghesuie la cacademia de politie. Slujba dorita si plina de cinstire. Acu 30 de ani Militao avea ceva dificultai in angajare …. ca mai toti se ferau de ea ca dracu de tamaie …

  4. andrei_i spune:

    lasand la o parte diversele controverse ideologice, cred ca o “pedagogie” e foarte necesara in ce priveste comunismul (ca si in ce priveste fascismul -lui Antonescu, in speta-). Stiu ca nu e deloc “politically correct” ce spun acum, dar cred ca oamenii ar trebui educati in asa fel incat sa simta o repulsie “instinctiva” (intre ghilimele, pt ca oamenii nu au un astfel de instinct “natural”, el trebuie creat) fata de orice dictatura si fundamentalism. Asta s-a intamplat in Germania (nu e intamplator ca atat neonazistii cat si extrema stanga -oribilul partid “die Linke”- au cel mai mare succes in fosta RDG, unde o astfel de educatie a lipsit pana in ’90), asta s-a intamplat si in Japonia, in schimb nu s-a intamplat in Rusia si nu s-a intamplat nici in Romania. Cred ca ar fi o idee buna un muzeu care sa obiectiveze, sa “puna in fata” oamenilor modul de functionare al regimului comunist si consecintele acestui mod de functionare (nu atat crimele cat mai ales foamea, frigul, dezastrul economic, frica, duplicitatea etc). Cred ca asta i-ar putea face pe oameni sa constientizeze anumite lucruri de care poate ca nu si-au dat seama foarte bine atunci cand le traiau (nu e suficient sa vezi cozile kilometrice de la alimente de baza -ca alte alimente nici nu prea erau- ca sa-ti dai seama ca ele sint produsul unnui sistem -si nu doar al unor oameni-; pt asta e nevoie sa ai anumite cunostinte, o anumita cultura si o obisnuinta a interogatiei pe care cei mai multi oameni -sa fim cinstiti- nu le aveau si din pacate nu le au nici azi -aici cred ca sta vina principala a “anticomunismului postcomunist”, in faptul ca nu a reusit sa foloseasca un limbaj adecvat “maselor largi” pentru a explicace e in neregula cu comunismul si cu dictatura). In rest, intelectuali asa-zis “subtili” care sa ne explice ca nu e vreo diferenta importanta intre Gulag si Supermarket vor exista mereu (ne amintim de acel ilustru filozof german care echivala camerele de gazare cu uzinele industriale).

    • gheorghitazbaganu spune:

      Exagerezi. Perioada socialista a avut si bune, si rele. Oamenii pot compara. Dacă vrei să îi educi (cu ce drept?) rişti un efect de bumerang. Aşa cum a păţit fosta putere de dinainte de 1989. Perioada socialistă se va mitiza în viitor, din ce în ce mai mulţi vor respinge monismul pieţei.
      Comparatia fascism – comunism este o facatura ideologica menita a convinge prostimea ca nu ai alternativa la capitalism. Ori rîie, ori păduchi. Dar poate că oamenii nu vor nici rîie nici păduchi. Merge o vreme. Cum era în “Ferma animalelor”? “Vreţi să se întoarcă Jones?”
      Poate că Jones deja s-a întors. Actuala nomenclatură este mult mai numeroasă decît cea de dinainte de ’89 şi cu un apetit excelent.
      Sau, cum excelent puncta Florian Liviu, această comparaţie este menită să demoralizeze şi, eventual să culpabilizeze ceea ce a mai rămas din clasa muncitoare. Deocamdată merge.

      • andrei_i spune:

        @gheorghitazbaganu: apropierea fascism-comunism e de domeniul evidentei pt cam toti istoricii de incredere; nu si pt cei din “Noua Dreapta” sau pt nostalgicii ca matale…

        • Cezar spune:

          Numeste citiva istorici de incredere. Voi numiti socialismul real, comunism substituind partea intregului. E ca si cum ai spune ca toti comunistii sint anarhisti (denumirea data in mod curent comunistilor libertari) cind in realitate se poate discuta despre socialism nu despre comunism. Romania ca stat a avut denumirea oficiala de RPR dupa plecarea regelui pina in 65 daca nu ma insel apoi s-a numit RSR. Nu s-a numit RCR adica Republica Comunista Romania pentru ca nu era comunism ci socialism. Telul conducatorilor tarii devenise socialismul multi lateral dezvoltat, nu comunismul pe care il vedeau ca pe un ideal. In materie de politica si Dej si Maurer si Ceausescu erau suficient de bine instruiti astfel incit sa nu faca niste confuzii care astazi se fac cu usurinta.
          De cealalta parte, fascismul la nivel teoretic nici nu este foarte bine inchegat motiv pentru care adesea se pot face confuzii si apropieri care sint de multe ori distantate de fascismul real.

        • vgeorgicas spune:

          Poate ca fascismul era mai bun decit actualul capitalism.
          In G, nivelul de trai a scazut abia in a doua jumatate a razboiului. Numai faptul ca Hitler a pierdut razboiul, l-a transformat intr-un monstru. Daca il cistiga ar fi fost un zeu dalat de toata lumea. Inclusiv de dumneata.
          Poate nu de mine sau Gh. Zbagnu sau de Liviu Florian, dar dumneata, sigur.

      • vgeorgicas spune:

        Din nefericire, clasa muncitoare, in R nu prea mai exista.

    • Ghita Bizonu' spune:

      mde si inainte de 89 unii ne aiai la cap cu rolul crescand al conntsiintei sociale socialiste in etepa de dezvoltare a societatii socialiste multilateril dezvoltate.
      Si pana la urma stim ce a ieist.
      Sa iti intre in cap : cat timp omu considera ca o duce nemeritata d egreu/rau samd isi baga picerele in ea de democratie.
      Nemtii din vest o duc mai bine dact6 cei din est. Enetii din est o duc mai prost si se simt desconsiderati . Asaca voteza cum voteaza …
      Oricum in inutila ta autoaprecierew ca cum terebuie sa ia o anumiata nu stiu ce ai uitat sa precizezi cum se face ca excat aia care se presupune ca ar avea o anume cultura accepta senini incalcarile democratiei de catre Bassolini. Pesemne cas in vidul dintre urechile lor conteshte doar ca ei au azi deschis la excursii in vest si posturi bine remunerate.

      • Mihai Andreescu spune:

        Am un prieten grec al carui bunic, fermier independent, sustine sus si tare ca grecii au trait cel mai bine pe vremea dictaturii coloneilor…

        • Ghita Bizonu' spune:

          Mihai Andreescu

          posibil . Cazuri si cazuri . ca in bancul cu batrnaica care era intrebata cum poa zice ca a fost nemaipomenit de bine in timpul Marii Epurari :
          “Da dar aveam 18 ani!”

          Ca si la noi …. iata exemplul meu. Prin 83-88 traiam mult mai bine deact azi . Nu aveam televizor color (nici nevoie de el!), video si masina (sa catig si la Loto lozu cel amre trebuie sa ma abtin .. motivele ma privesc), in rest aveam tot ce trebuia intr-o casa. Mergeam in concedii la Felix (18 zile hotel I si meniu a la cart) , cumoaram oirce carte imi doream .. Eram la medie sau nitel peste .. Peste mai aveam 18 pulovere de lana si alte asiderea. In 90 mi-am permis sa imi zugravesc casa .. Azi .. canci concedii , puloverele s-au cam terminat, altele idem , nu mai pot strange un ban . Am televizor color (al doilea, ambele de ocazie ), masina de spalat este una data afara de un vecin , bani nu mai pot sa strang samd. A da nu mai stau la cozi dar altii rad de mine ca cumpar cele mai ieftine lucruri si ca ma bucur cand imi iau niste pantofi din Obor. Azi fumez Viceroy sau Kent da nu se mai gasesc nici Carpati nici Dacia sa nu zi ca a disparut si Snagovul 9care la pret se cam alinia cu Viceroy) si trebuie sa ma las de fumat si fiindca nu mai ma ajung cu banii. tunci faceam frigul ca “nu se dadea” – acum 3 ani m-am imbolanavit destul de nasol fiindca economiseam .Carti nu mai cumpar ca nu am bani . Cele nspe programe la TV repeta in bucla aceleasi filme …. Ma plasez la partea mai de jos a scoietatii .

          Deci ptr mine om simplu (ma rog daca te intrereseaza am si studii superioare) traind din leafa , fara sa am Pile Rudenii Cunostinte era mai bine acum 25 ani !
          Si ca mine, puhoi …

          Acu ia incepe si imi explica despre maretele realizari si cat de fericit sunt eu ca tu mergi la Antalya sau ca ai Golf de ocazie .

          • Mihai Andreescu spune:

            Eu nu puteam sa-mi cumpar orice carte doream, pentru ca autori precum Tocqueville, Raymond Aron sau Hayek nu se gaseau in librarii.

            Cumparam in schimb la greu discuri de vinil, cele mai multe Electrecord. Cand puneam mana pe cate un Supraphon, Opus sau Polskie Nagrania (cu pile la vanzatoare) ziceam ca l-am apucat pe Dumnezeu de picior.

            In concedii mergeam si eu, de doua ori pe an, la mare si la munte (ma rog, concedii erau pentru ai mei, eu eram in vacanta). Astazi nu mai merg la mare ca mi-e sila de litoralul romanesc, dar muntele a ramas in program. Am inlocuit marea cu excursiile in strainatate, de regula cu autocarul pentru ca sunt mai ieftine. Cu avionul, doar in luna de miere si pe la rude, ca sa evit cheltuielile de cazare.

            N-am Golf de ocazie, am un Hyundai Accent cumparat de nou acum 7 ani (nu, nu din salariu ci cu banii stransi timp de un an in Olanda).

            Stau cu chirie intr-o garsoniera si sunt somer de un an si jumatate.

            Pentru mine, nascut in 1972, fara Pile Cunostinte Relatii nici atunci, nici acum, este mult mai bine astazi. Vreau o carte, oricare? Ma duc la librarie sau o comand online. Vreau un CD, oricare? Asijderea. Am chef la ora doua noaptea sa-mi cumpar o paine, un salam si o sticla de vin? Ma duc la coltul strazii si s-a rezolvat. Mi s-a pus pata sa plec poimaine la Madrid sau la Florenta? Imi iau bilet de avion / autocar si drum bun. Vreau sa-mi fac blog anti-Basescu, anti-capitalism si anti-liberalism? In juma’ de ora e up and running. Samd.

            Cat despre asigurarea fericirii altora, nu este treaba mea. Atat timp cat traiesc cinstit si in limitele moralei traditionale cred ca am dreptul sa-mi satisfac gusturile si placerile personale asa cum cred de cuviinta, fara a da socoteala nimanui. Asa cum eu nu impun altcuiva ce sa gandeasca si sa faca, pretind sa mi se respecte la randul meu libertatea de a fi eu insumi. Gresesc cumva?

            Asa, pot si eu sa rastorn sensul si sa va intreb: cat de fericit eram eu ca toata lumea statea la bloc (tip de locuinta pe care il detestam inca de pe atunci) si avea un loc de munca (mai mult sau mai putin fictiv) daca eu nu puteam sa vad Parisul sau sa-l citesc pe Soljenitin?

          • Ghita Bizonu' spune:

            Si din ce bani traiesti ?
            Si sa nu iti inchipui ca nu erau carti pe care mi le doream si nu le aveam (incepand cu Fundatia. ) Sau sa vad portle lui Ghilberti .
            te dai destept da nu esti decat un imgamfat limitat. Si dfierenta dintre tine si aia cu lantu de 1 kil vazuti azi la Costetsi este minima . Aceialsi comportament de parvenit .. macat aia sunt naturi!]
            Si la ce iti foloseste sa citesti ce nu pricepi ? (a se vedea ineptia ta atidata mai jos )

          • vgeorgicas spune:

            Inainte de 89 mergam o data pe an in concediu la mare cu copiii. 14 zile, parca, doua bilete si jumatate. Costa un salariu. Unul (1). Cazare si masa. Unl raminea. In ultimii 5 ani nu am mai fost niciodata. Cu un singur salariu m-as putea duce numai eu, de ex vreo 7 zile. Restul ar sta acasa. In ultimul an nu mi-am cumparat nimic. Si ma uit de 5 ori in punga inainte de a face piata de la sfirsit de saptamina.
            Copiii sint mari si cistiga (dupa doua facultati lungi si grele) ceva mai putin decit salariul minim pe economie unul si salariul minim pe economie al doilea. Cu siguranta nu ar putea supravietui daca nu i-as ajuta eu. Si sint aproape le 30 de ani amindoi.
            La sfirsitul facultaii am avut post. Unul dintre copii a stat acasa un an inainte de a reusi sa se angajeye iar al doilea se specializeaza pentru ca dupa 5 ani sa devina somer…
            Nu pot comanda carti on line pentru ca nu am card.

  5. Ghita Bizonu' spune:

    Tovaraseilor anticomunisti cica teletuali samd

    bai tovarasi este perfect adevarat ca fascismul are radacini socialiste . Ca fascismul a contestat liberalismul a outrance . Samd .
    INSA marea diferenta intre fascism si “comunism” (socialismul real cum se zicea in Europa) este ca fascismul a fost sprijinit de marii industiasi si bancheri . Inclus la noi Malaxa avea legaturi cu Legiunea nu cu PCR . Sa nu zic de alinierea plina de fidelitate a majoritatii industroasilor germani la NSDAP (culmea Willy Messerschmidt care era evreu era nazist ! Cu insigna de aur a Partidului si garda SS pusa la dispozite de Kamaradenpartei Himnler Reichsführer-SS!!) . Ca Mussolini a venit la puere si gratie sprijinului finantei si industriei italiene.
    Asa ca desi exista asemanri baza este fundasmental diferita. Fascismul este capitalism . IA rparte a cintestatiei capitaliste reprezentatae de fascism a fost preluata de crestin democratie .
    Cine nu inteleg asta este un prost. Sau libertarian- adica prost la patrat !!

    • Mihai Andreescu spune:

      “fascismul a fost sprijinit de marii industiasi si bancheri”

      Intocmai ca si comunismul.

      http://www.reformed-theology.org/html/books/bolshevik_revolution/chapter_11.htm

      • Ghita Bizonu' spune:

        Ce zici Franz?

        Agneli comunist? Rochefeller? Ai nu ma inebuni .

        • Mihai Andreescu spune:

          Bizoane, un om inteligent si onest intai citeste si dup-aia raspunde, daca are ce. Altfel cade de bizon la propriu.

          • Ghita Bizonu' spune:

            Andreescule acu ar trebui sa intelegi ca este o mica diferenta intre tratamentil lu Agneli sub fascisti si a lu Messerschmidt .. padon asata era nazist si arian de onaore .. si sa zicem Krupp sub nazisti si cel aplicat “burghezilor” de catre guvernele conduse de comunsti.

            Ptr edificarea ta imi zici si mie care mare industrias roman a continuat sa fie propreiatrul fabricii sale dupa nationalizare? Da in URSS? te pomnesti ca in Polonia?
            Asa ca ce sa citesc ma tovarase? Sau crezi ca nu stiu de sprijinul intial primkt mai ales de Trotchi din partea capitalului american ?

            Ma inteligent pe pcte cu derogare multi au sprijinit revolutia rusa- in primul rand cea burghezo-democratica – din reticente ptr fata de tar . Asta nu iseamna ca bolsevivii s-au bucucart exact de acelasi sprijin ca si fascismul . Mai ales din cazua ca la scurt timp bolsevicii au dezamagait crunt investotorii straini ai revolutiei – ai auzit de inteervemyia straina impotriva bolsevicilor ?!
            .Cine dracu te-a mintit ca ai fi inteligent ?!

      • Este o mare diferență între oamenii de afaceri care fac afaceri chiar cu „dușmanul de clasă” (din altă țară) și cei care se implică direct în politica națională. Amicii URSS de care vorbește autorul au avut pe plan domestic cele mai reacționare poziții (un bun exemplu este H.Ford).

        • Ghita Bizonu' spune:

          Una din doua . Ori ai scuza ca de unde nu e nici Yahwe nu poa cere , ori nu vrei sa intelegi.
          Fascismul l a colaborat cu bogatasii din tara fascizata. Si invers .
          Comunismu i-a distus pe capitalisti locali (RP China a tolerat un numar de capitalsti da atat)
          Si Hery I ul Ford ca un bun capitalist vindea cui platea. Si Stalin platea bine ….

          • andrei_i spune:

            @Ghita Bizonu: bre, matale esti atat de spalat pe creier de “fascismul cu fata umana” (cum numea Susan Sontag comunismul) ca nu poti intelege ca exista lucruri mai rele decat detinerea fabricilor de catre capitalisti (de ex. : “economia planificata”, care a fost un faliment total peste tot; ca dovada ca toti au renuntat la ea, acum chiar si Cuba; mai ramane Coreea de Nord). Oricum, eu ma bucur sincer ca Romania e condusa de o clica de mafioti (ma refer la toate partidele) si nu de niste cretini psihopati cu idei cretze ca tine. Ma bucur ca existi, imi dai motive de usurare, ma faci sa ma gandesc ca “se putea si mai rau”…

          • De fapt e pentru Andrei, care s ecrede mare destept “de ex. : “economia planificata”, care a fost un faliment total peste tot; .”
            Singura poveste de succes a ultimilor 30 de ani (China) e o economie planificata. Andrei ar putea de exemplu sa se uite aici
            http://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_the_People%27s_Republic_of_China
            si sa nu mai bata cimpii. Nu orice plan e um era la noi inainte de 1989.

          • Ghita Bizonu' spune:

            andrei_i

            tu se pare ca ori nu vrei sa intelegi ori nu te duce capul. Poa amndoua la un loc.

            Eu ziceam decat ca fascismul a colaborat cu burghezia si ca a protejat propria burghezia. fata de socialism care a distrus burghezia (atat ca clasa sociala cat si fizic ) Cine drracu e duminca aia nu stiu si nici nu imi pasa .. adevarul este ca Krupp, Agnelli , Malaxa au avut parte de comenzi de stat. Insa socialismul a bagat in puscarie majoritatea marilor industiasi pe care a pus mana (si nu toti au supravietuit).Ba dupa cum se stie a bgata la canal si chiaburii … Cati chiaburi a bagat in lagra Hitler doar ptr simplu motiv ca erau chiaburi ?(pardon nu a folosit termenul.. fiindca deh nedistigandu-i nu avea neboie sa ii eticheteze!) daca tu nu intelegi asta esti un cretin. Daca Sontag nu face aceasta diferenta este o cretina!

            In alta ordine de idei marii planificatori ai lumii au fost , in ordine alfabetica: cireesni (de suc), Japonezii si taiwanezii. in 1990 s-au dus niste economisti in Coreea de Sud sa invete marile lectii ale capitalismului Au renuntata atunci cand gazdele au inceput cu ” acum noi suntem in al N ulea plan cincinal”.

            Oricum intrebarea care se merita a fi pusa este cum dracu ati parut voi care va folosti de o biblioteca intreaga ca sa negati realitatile evidente … de genul ca Krupp nu a fost nationalizat si nici bagat in lagar. Sa zic asa voua vi s-0a facut clisma la creier …

          • vgeorgicas spune:

            Cum vine aia cu economia planificata un esec !!!
            Pa, ca, mama ma-sii fac ai de la Drager si Simnes si Pfiezer ( ca pe astia in stiu) daca nu planificare economina de 3, 5 si n-spe ani!!! Doar ca nu-i zice planificare, ii zice strategie….

  6. Mihai Andreescu spune:

    Bizoane, impartind insulte in stanga si-n dreapta nu faci decat sa demonstrezi ca esti chiar mai prost decat pari. Probabil un ingineras de duzina cu studii la seral si o bruma de lecturi de la biblioteca muncitoreasca de cartier, agramat, badaran si semidoct cu ifose . Produs tipic al comunismului, pe care nu ma mir ca il regreti. Sa lasam eufemismele si s-o spunem p-a dreapta: nu bizon, ci bou sadea.

    • Ghita Bizonu' spune:

      Mihai Andreescu
      Ptobabil ca matele mare filozof te crezi mai presus decat inginerasii care au facut/ proiectat/condus fabricarea calculatorului pe care il folosesti, programelor cale le folosesti, electricitatea pe care o folosesti, mijloacele de transport pe care le utilizezi samd.Adica niste boi care trebuie s amunceasca ptr un aristocrat al spiritului ca tine !

      Insa nimeni nu te insulta mai rau decat cum o faci singur atunci cand nu vrei sa observi mica diferenta intre fascism si comunism : atitudinea fata de proprietatea privata asupra mijlocelor de productie. Sau macar a celor principale .
      Daca nu esti in stare de macar atat – cestie la indemana oricarui ins cu studii medii – la ce iti servesc lecturile filosofice? Doar ca sa iti drapezi nula ?!

      Si iti multumesc ptr faptul ca imi zici semidoct. Insa ma suprapareciezi, nu sunt nici centodoct (1/100 dintr-un doct) si de abia ajung acum la o apreciere vaga a imensitatii nestiintei mele. Insa si aceasta imi permite sa apreciez ca matale nu esti nici atat , atunci cad te pretinzi a fi .. doct .

      • Mihai Andreescu spune:

        “Ptobabil ca matele mare filozof te crezi mai presus decat inginerasii care au facut/ proiectat/condus fabricarea calculatorului pe care il folosesti, programelor cale le folosesti, electricitatea pe care o folosesti, mijloacele de transport pe care le utilizezi samd.”

        Cei pe care ii pomenesti nu erau inginerasi de duzina, stimabile, ci ingineri adevarati, in anumite cazuri chiar genii. Inginerasi de duzina sunt cei ca tine, care-si ascund insignifianta in spatele lor: “Ba, Radu Priscu a proiectat Vidraru, vezi ca si eu am facut Hidrotehnica, asa ca ai grija cum vorbesti cu mine!”. E ca si cum orice betiv de la crasma din coltul strazii s-ar crede Mussorgsky, pentru ca si asta bea pe rupte.

        • Ghita Bizonu' spune:

          Mai betivan de la crasma cuvintelor
          voi astia care morlfoliti cuvinte despre cuvinte si va credeti coborati cu harzobul din cerul filozofiei sa lamuriti “prostimea” nu faceti decat sa traiti de pe urma ei . Inainte ne iecspliicati ce matret si bun e “comunsimu” si acu ce rau era… atata e de rostu si folosu vostru.
          Restu – mai ignoranti, mai fara lecturi “recepte” macar fac ceva …util. Inclus utilitatile voastre! Acu ia zi daca matele l-ai citit – poate ! – pe Kant asta te face egal cu marii filozofi ?!

          Ca dupa cate te vaz ignorantule toata inteligenta lu matale este sa imi arati un link care imi spune ce stiu – revolutia bolsevica a avut sponsori de pe Wall Strret. Da zi ma inteligentule genial Sikorsky (ala care a proeictat primul cavdrimotor din istorie- in Rusia , la Sant Petrersburg ) ce cauta sa faca elocopteru in SUA ? De ce Messerschmidt capitalismu semit lucra in Reich ptr Reich , (Herren)Volk si Fuher in loc sa emigreze precum Seversky ?! De ce Agnelii nu a fost nationalizat, bagat in lagar insa Malaxa si Auschnit au plecat din tara daca socialsimu real este egal cu fascismu? Hai da-mi un link unde o tampita delireaza despre modul in care au prosperat capitalistii sub conducere stalinista …. (si nu ma lua cu Deng !)
          “Geniule”!

          Stii macar povestea aia cu filozoful grec si barcagiul ?!

          Ma diferenta dintre noi este ca io mai fac pe prostu …. da tu esti !

  7. Pingback: Muzeul Comunismului – de la investigare la reenactment porno « drafturi critice

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>