Rezist? Rezist! De ce și cum?

Immanuel Wallerstein. Comentariul nr. 444, 1 Martie 2017

Din cele mai vechi timpuri, persoanele care s-au considerat oprimate și/sau ignorate de putere au rezistat împotriva autorităților. Rezistențele au dus adesea la schimbări, însă nu întotdeauna. Cauza rezistenței e considerată însă a fi virtuoasă în funcție de valorile și prioritățile fiecăruia.

În Statele Unite, în ultima jumătate de secol a apărut o rezistență latentă împotriva a ceea ce se considera a fi opresiunea “elitelor” care au promovat anumite schimbări ale practicilor sociale. Acestea ofensau anumite grupuri religioase și ignorau populațiile rurale și persoanele ale căror standarde de viață erau în scădere. La început, rezistența a luat forma retragerii din implicarea socială. Apoi a luat o formă mai politică, adoptând într-un final numele de Tea Party.

Tea Party a început să obțină succese electorale. Era însă o mișcare dispersată și fără o strategie clară. Donald Trump a observat problema și oportunitatea ce i se deschidea. S-a propus singur ca lider al acestui “populism” de dreapta și a catapultat mișcarea până la obținerea puterii politice.

Trump a înțeles că nu exista nicio contradicție între conducerea mișcării împotriva așa-zisei puteri încetățenite și urmărirea obținerii puterii statului, prin intermediul Partidului Republican. Din contră, unica modalitate de a-și îndeplini obiectivele sale nefaste era combinarea celor două.

Faptul că s-a bucurat de succes în interiorul celei mai mari puteri militare a lumii a încurajat grupurile cu mentalitate asemănătoare din toată lumea, care au început să urmeze căi similare, câștigând tot mai mulți aderenți.

Succesul lui Trump nu a fost înțeles nici până azi de majoritatea liderilor celor două partide mari din Statele Unite, care mai caută încă semne ce ar arăta că Trump va deveni ceea ce ei numesc “prezidențial”. Cu alte cuvinte, ei ar vrea ca Trump să își abandoneze rolul de lider al mișcării și să se restrângă la rolul de președinte și lider al unui partid politic.

Și se agață de cele mai mici semne care ar confirma acest lucru. Când el își înmoaie retorica pentru un moment (cum a făcut-o în discursul din 28 februarie în fața Congresului), ei nu înțeleg că au de-a face tocmai cu tactica înșelătoare a unui lider de mișcare. Din contră, se simt încurajați sau plini de speranță. Dar el nu își va abandona niciodată rolul de lider al mișcării, fiindcă dacă ar face-o, și-ar pierde puterea reală.

În ultimul an, confruntându-se cu realitatea succesului lui Trump, a apărut o contramișcare în Statele Unite (și în alte țări), ce a luat numele Rezist. Participanții au înțeles că trumpismul nu poate fi limitat și în cele din urmă învins decât de o mișcare socială ce susține valori diferite și priorități diferite. Acesta este “de ce”-ul mișcării Rezist. Mai dificil este “cum”-ul.

Mișcarea Rezist a crescut cu o rapiditate remarcabilă. A devenit atât de impresionantă, încât presa centrală a început să raporteze existența sa. Din acest motiv, Trump tună și fulgeră împotriva presei. Publicitatea îi priește oricărei mișcări, iar el face tot ce poate să zdrobească această contramișcare.

Rezist se confruntă însă cu o problemă: se află încă la etapa în care multiplele sale activități sunt dispersate și fără o strategie clară, sau cel puțin fără o strategie adoptată. Și nici nu beneficiază de o figură unificatoare, care ar juca același rol ca Trump pentru Tea Party.

Rezist au întreprins multiple acțiuni. Au organizat marșuri, au confruntat reprezentanții locali din Congres în întâlnirile lor publice, au creat sanctuare pentru persoanele amenințate de expulzările ordonate de stat, au perturbat transportul, au publicat denunțuri, au semnat petiții, au creat colective locale care se întâlnesc, studiază și decid următoarele acțiuni locale. Rezist a reușit să transforme multe persoane obișnuite în militanți, pentru prima oară în viața acestora.

Mișcarea se confruntă însă cu câteva pericole. Tot mai mulți participanți vor fi arestați și închiși. Militantismul e foarte solicitant, iar după o vreme mulți participanți obosesc. Și au nevoie de succese, mici sau mari, pentru a-și menține entuziasmul. Nimeni nu poate garanta că Rezist nu va dispărea. Tea Party a avut nevoie de decenii până a ajunge la nivelul de azi. Poate că și Rezist va avea nevoie de tot atâta vreme.

Ca mișcare, Rezist trebuie să conștientizeze că ne aflăm în mijlocul unei tranziții structurale istorice, de la sistemul-lume capitalist în care ne-am aflat în jur de 500 de ani, la un sistem succesor. Acesta din urmă ar putea fi un sistem noncapitalist care va păstra cele mai rele trăsături ale capitalismului (ierarhie, exploatare, polarizare), dar ar putea fi opusul acestuia, un sistem relativ democratic și egalitarist. Numesc aceasta lupta între spiritul de la Davos și spiritul de la Porto Allegre.

Ne aflăm în situația confuză, haotică a tranziției. Aceasta are două consecințe asupra strategiei noastre colective. Pe termen scurt (să zicem până la trei ani), trebuie să ținem minte …că toți trăim pe termen scurt. Toți vrem să supraviețuim. Toți avem nevoie de alimente și adăpost. Orice mișcare ce vrea să crească trebuie să îi ajute pe oameni să supraviețuiască, sprijinind ceea ce limitează durerea celor aflați în suferință.

Pe termen mediu (să zicem 20-40 de ani), minimizarea durerii nu schimbă însă nimic. Trebuie să ne concentrăm lupta cu cei care reprezintă spiritul de la Davos. Nu încape loc de compromis. Nu există nicio versiune “reformată” de capitalism care ar putea fi edificată.

Astfel se clarifică și “cum”-ul mișcării Rezist. Avem nevoie, la nivel colectiv, de mai multă claritate, de alegeri etice mai hotărâte, de strategii politice mai pătrunzătoare. Trebuie să construim această combinație. Știm că o altă lume e posibilă, într-adevăr, însă trebuie să fim conștienți că nu e inevitabilă.

Traducere de Ovidiu Țichindeleanu

Copyright by Immanuel Wallerstein, distributed by Agence Global. For rights and permissions, including translations and posting to non-commercial sites, and contact: rights[at]agenceglobal.com, 1.336.686.9002 or 1.336.286.6606. Permission is granted to download, forward electronically, or e-mail to others, provided the essay remains intact and the copyright note is displayed. To contact author, write: immanuel.wallerstein[at]yale.edu.
Copyright Immanuel Wallerstein, distribuit de Agence Global. Pentru drepturi și permisiuni, incluzînd traduceri și publicarea pe site-uri non-comerciale, și contact: rights[at]agenceglobal.com, 1.336.686.9002 or 1.336.286.6606. Se acordă permisiunea de a înregistra și transmite eseul altor persoane, în formă digitală sau prin e-mail, cu condiția ca textul să rămână intact iar nota de copyright să fie afișată. Pentru a contacta autorul, scrieți la: immanuel.wallerstein[at]yale.edu.