Alegerile pierdute

Un comentariu de la Dan Neumann pe care îl reproducem aici

 

20161206_205039În apropierea alegerilor din 12 decembrie, 2016, elitele se schimbă între ele, precum cărțile de joc. Bandiții se ridică de pe scaun și alții, la fel de buni, le iau locul. Puterea se transferă în pace, iar democrația se simte satisfăcută. Conștiințele răsuflă ușurate încă o dată. Plebea înghite în sec, prădătorii statului caută legitimări, iar capitalul străin are o cotă de popularitate pentru care nu a făcut nici un efort. Proletarii salută imperialismul marelui capital global. Ce ne facem tovarăși? Cu cine votez?

1) Nu votez cu PSD. Este partidul răspunzător de distrugerea economiei socialiste între 1990-1996. E locul în care burghezia roșie s-a adunat şi a prădat, prin privatizare aberantă, economia României. Ion Iliescu nu este un comunist, ci un carierist egoist, însetat de putere şi dezideologizat, ca mai toată nomenclatura PCR-ului ceaușist. Anii 2000-2004 au fost cei de jaf sălbatic din buget pentru ştabii PSD. Atunci au ieșit la rampă bogații de carton ca să o facă pe marii capitalişti ai patriei. PSD e un paradox pe două picioare: pe de o parte se hrănește, într-un mod patriarhal, dintr-un naționalism desuet (ersatzul naționalismului ceauşist) şi din misticismul superstițios al unei populații sărace şi analfabete, pe de altă parte a avut numai politici propiață, procapitaliste de la Revoluție încoace. PSD a pus umărul la exodul milioanelor de români plecate la muncă în afară. Privilegiul şi renta este visul PSD-ului. Este partidul capitalului autohton, crud, violent şi primitiv. ALDE este debaraua PSD-ului.

2) CDR, PD, PDL sau PNL reprezintă același lucru ca PSD, doar că este mai sincer. Este PSD-ul cinic, cu motorul turat la maxim. Din 1989 încoace, liberalii sau dreapta românească s-au compus din nomenclatura vocală, cei care înainte de Revoluție lucrau pentru regim, dar îl înjurau din amor pentru capitalism. Sunt bișnițarii, speculanții, funcționarii înalţi cu stagii în Occident de dinainte de 1989, cei care s-au prins primii că Ceașescu e nebun și sistemul său nu producea ca la Paris, New York, Antwerp sau Milano. Snobii cu ceva bani, cei cu studii superioare, cei cu venituri bunicele, orășenii aşezaţi au simpatizat cu ,,dreapta” după 1989 pentru că erau frustrați de regimul Ceaușescu. Toți credeau că regimul le stătea în cale şi nu se puteau realiza pe cât meritau. Practic, averile acestora put la fel de rău ca cele ale PSD-ului. Ei sunt amatorii de privilegii fără jenă. Ei vor să fie stăpâni și să poată disprețui în voie. Ei sunt ,,social-democrații” agresivi și rasiști. Ce ținea România pe loc în ceaușism? Muncitorii bețivi și inepți şi frații lor, activiștii de partid. Ce o ţine azi? Populația rurală retardată. E un discurs updated. Dușmanul de clasă e tot acolo.

3) Fenomene de etapă, de cincinal, precum USR-ul actual sunt liberalii turbați, care pe lângă furie socială, au ce se cheamă obsesii salvatoare, finaliste: România va fi mântuită prin intelectuali și specialiști (anii ’90), prin morală, cinste și integritate (GDS), prin capitalul extern și statul minimal (PDL), prin anticorupție (Iohannis) și alte soluții finale. Trupul social trebuie electrocutat zdravăn, mai ales la nivelul ,,gloatei inepte” și al elitelor PSD-iste, pline de hoți, securiști și comuniști. Sunt partide neoliberale care se află prinse într-o vânătoare de vrăjitoare dementă, care au mulți oportuniști, impostori și penali printre papagalii vociferanţi.

Statul este capturat de aceste trei ideologii antidemocrate și manevrat în funcție de interesele acestor partide.