Dați-l afară pe Marius Bostan, ministrul Telecomunicațiilor

danLucru1“Mentalitatea comunistă a fost aşa: să primesc gratis educaţie. Atunci nu cer în partea cealaltă la ghişeu calitate. Să primesc gratis curent, de exemplu. Nu m-ar deranja foarte mult că s-ar opri curentul la ora 12,00. După părerea mea, orice serviciu trebuie plătit într-o formă sau alta. Pentru foarte mulţi părinţi dacă ar simţi că în fiecare lună dau ceva, o sumă, ar conştientiza că nimic nu e gratis. La noi, în mentalul colectiv, a intrat prea adânc gratuitatea. Atunci nimeni nu mai înţelege cum funcţionează statul de fapt. Ar trebui făcute seminarii despre funcţionarea statului. Atunci nu ar mai veni cu cereri care sunt de neîmplinit sau de nerezolvat. Spunem tot timpul “să se dea”. Nu avem în partea cealaltă “de unde”. Părerea mea este că e o reminiscenţă a celor 50 de ani de comunism”, a mai afirmat ministrul Comunicaţiilor, Marius Bostan”. (apud bursa.ro)

Un articol nesemnat Educația este hrană pentru minte, scumpă rău și diluată a fost publicat pe situl libertarian logec.ro. Nici celelalte articole nu sînt semnate, ca pe celălalt sit de dreapta, inliniedreapta.ro.

Educația (zice articolul) nu e gratuită și nu poate fi gratuită, cum nici sănătatea sau apărarea națională ori benzina nu sînt. Statul, afirmă articolul, plătește prea mult pe cap de elev – mai mult de 6000 de lei, aprox. 1370 de euro anual, dublu față de cît plătesc studenții în universitățile private. În plus, părinții elevilor mai cheltuiesc sume mari pentru manuale etc. Școlile de stat sînt ineficiente, fiindcă sînt de stat. Învățămîntul ar trebui să fie privat, și doar plătit de stat.

Monopolul statului în educație e ”cea mai nocivă interferență a statului în viața socială”. În școala de stat ”te prostești pe viață” . Reforma trebuie să înceapă cu ”legalizarea homeschooling-ului ” și ”desființarea manualelor naționale” și privatizarea educației. Părinții să primească vouchers cu care să aleagă orice instituție de învățămînt – etc.

Defectele învățămîntului privatizat, for profit, în România, s-au văzut. Universitatea Spiru Haret, și multe altele, au ajuns fabrici de diplome, trimise prin poștă oricui a achitat taxele școlare. În SUA, Trump University, o universitate care cică ar fi trebuit să transmită priceperea unică în business a lui Donald Trump, s-a dovedit o escrocherie.

În Texas, unde homeschooling e legal, un cuplu și-a retras cei trei copii de la școală, și nu-i învață decît Biblia, întrucît a doua venire a lui Mesia e iminentă. Iar un tribunal a confirmat dreptul părinților de‑ai educa pe copii cum cred de cuviință. Există în România o monstruoasă coaliție – monstruoasă, fiindcă reunește două ideologii complet opuse, libertarienii – care sînt atei – și rețeaua cultelor neo-protestante, care urăsc darwinismul predat în școli. Și libertarienii, și neo-protestanții promovează home-schooling. Dar nici unul din partizanii home-schooling încă n-a explicat cum va face față exigențelor universității un copil educat acasă, la gura sobei. Naziștii de diverse nuanțe promovează home-schooling : la școală copiii află că evreii au fost exterminați pe nedrept, pe cînd bunicul știe limpede că a fost doar o despăduchere necesară, o igienizare a societății de paraziții care îi sugeau sîngele.

Niște părinți ecologiști își vor învăța copiii că medicina e o escrocherie, că nu trebuie să ne vaccinăm, și că toate bolile trec cu ceaiuri, apă de piramidă, homeopatie și masluri. Cel mai invizibil rol al școlii e de a menține copiii în colectiv : un copil cu vînătăi va fi ignorat de două, trei ori, a patra oară părinții vor fi anchetați. Un control social asupra copiilor e necesar. Al doilea rol e cel de socializare : cînd copiii se joacă împreună e bine, cînd studiază împreună încep să colaboreze. Prieteniile bazate pe învățare în comun sînt mai trainice.

Există un motiv important pentru menținerea unui sistem unic de învățămînt mai degrabă decît unul cu două viteze, public și privat, adus de marele economist Albert O. Hirschman : dacă avem învățămînt public și privat (sau sănătate) copiii celor bogați și puternici vor migra spre sistemul privat, iar în cel public vor rămîne doar cei săraci. Politicienii, avînd copiii în școli private, nu vor mai avea nici un interes personal în menținerea sistemului public, și acesta se va degrada. Acest lucru s-a și întîmplat în diverse țări.

Diverse voci au afirmat că atacul ministrului Comunicațiilor, Marius-Raul Bostan, contra sistemului de educație, e un act izolat, o digresiune din iunie 2016. Urmăresc conflictele de idei pe marginea învățămîntului în România de mult. Am scris, printre multe altele, un articol despre libertarieni și atacul lor asupra educației în 2007, ”Observatii privitoare la morfologia, hrănirea și ciclul de dezvoltare al coropișnitei Gryllotalpa hexadactyla var. Koch” un altul în 2010, ”În marginea fostei dezbateri despre învățămîntul din România” care a fost mult citit. N-aș fi menționat aceste articole mai vechi, dar e nevoie să dovedesc faptul că urmăresc fenomenul de cel puțin zece ani. Și, în mai bine de zece ani, am constatat un pattern : închiderea definitivă a Institutului de vaccinuri Cantacuzino, singurul din țară ; Ninel Peia, deputat PSD, afirmînd că vaccinurile îmbolnăvesc copiii ; toate blogurile ortodoxe și toate bidinelele cu Alzheimer din mănăstirile românești care ne avertizează că vaccinurile ucid copiii ; atacurile contra învățămîntului de stat, din partea lui Horia Roman Patapievici, a institutului von Mises, și a zeci de think-tank-uri conservatoare ori libertariene. Diferența dintre analfabetul Peia și Bostan e că PSD-ul a avut suficientă decență să-l dea afară din partid, pe cînd Raoul Bostan (numele astea, Eowyn Chirtoacă, Edmond Guzgan, Siegfried Anecșulesii, Adélaide Adumistrăchioaii, Raoul Bostan sînt specifice Vrancei) este – încă– pe post.

Dacă părinții își educă copiii acasă, le va fi foarte ușor să le explice că vaccinurile sînt nocive. Copiii, la rîndul lor, nu-și vor vaccina urmașii. Pentru romi, grup marginal și închis, mersul la școală e singura oportunitate de a întîlni copii români (iar pentru copiii români, singura ocazie să se pozeze lîngă un Bugatti Veyron).

Ministrul Bostan mai spune că ” La noi, în mentalul colectiv, a intrat prea adânc gratuitatea. Atunci nimeni nu mai înţelege cum funcţionează statul de fapt. Ar trebui făcute seminarii despre funcţionarea statului. Atunci nu ar mai veni cu cereri care sunt de neîmplinit sau de nerezolvat. Spunem tot timpul “să se dea”. Nu avem în partea cealaltă “de unde”. Părerea mea este că e o reminiscenţă a celor 50 de ani de comunism”.

Partidul țărănist în România, din care Bostan face parte, a fost la putere între 1996-2000, și a zburat de la putere direct în coșul de gunoi al politicii. Țărăniștii n-au fost în stare să conducă, iar pentru eșecurile lor, au dat vina pe comuniști – cripto-comuniști, neo-comuniști, sechelele comunismului în mentalitate. E și motivul pentru care electoratul i-a ignorat definitiv. Nu, populația nu vine cu cereri de neîmplinit și de nerezolvat, ci politicienii preferă să considere populația ca prostime năucă. Ca să refuze dialogul. Pentru Bostan, poporul român înseamnă șoferul lui, secretara lui, bucătăreasa, bona copiilor și grădinarul, înmulțit de nouășpe milioane de ori. ”Mahalaua ineptă” a lui Teodor Baconsky e din aceeași traistă.

Exit-Alt-Delete, Bostan.

 

Citește și http://www.criticatac.ro/28451/contestri-ale-minitrilor-propui-bostan-guseth/

 
  • Contraargumente

    Este indiscutabil că o deteriorare a sistemelor sociale – implicit și a învățămîntului – duce la o abrutizare a materialului uman. Și cui aparține materialul uman? Statului, cui altcuiva. Doar statul știe la ce folosește poporul său: de la munca productivă pentru creșterea avuției naționale pînă la trimiterea lui în război ”pentru apărarea țării”. În acest scop – și numai pentru asta – ca material uman al statului, așa zis ca ”personal”, are grijă statul de ”școlarizare” inclusiv grădiniță, școli de meserii, de formare profesională pînă la universități unde se formează ”elitele” care îi vor hotărî ”destinele” (ca de pildă miniștrii, nu?).

    Neglijarea școlii – ca și a celorlalte resorturi sociale – nu se datorește uitării sau proaste gestionări din cauza unui politician incapabil. Cauzele merg mult mai adînc: Principiul administrării capitaliste se numește aici cheltuieli neproductive pentru domeniul social, de care statul are grijă doar dacă are destule resurse, adică bani. Pe care trebuie să-i producă ”economia” lui. Care în cazul României nu prea există. Nici pentru clasa politică și a afaceriștilor nu aruncă această ”economie” destul. De clasa care ar trebui să se întrețină din munca ei nici vorbă, ea ”migrează” spre Vest unde muncește pe un salariu mic, cerșește, fură sau se prostituează. La sfîrșit stă România cu o ”economie de consum”, deci care nu produce nimic altceva decît profituri pentru capitalul străin. Dar evident, ăsta este rolul pe care trebuie să-l joace în economia europeană și mondială. Singură nu și l-a ales. Însă singură trebuie să-l ducă pînă la capăt.