[Pe scurt: protestul va avea loc în data de 30 octombrie 2014, ora 16:00, la Universitate, zona Statui – Coltul de la intersectia Regina Elisabeta cu Academiei.] La plecarea de acasă înspre Comisia de Adunări Publice de la Primăria Capitalei, am înşfăcat ciocolata pe care o primisem cadou de la sora mai mică acum câteva zile şi am aruncat-o în geantă din mers. Eram la intrarea în instituţie la 11h00, aşa cum mi se comunicase. Am ajuns la etajul 3 din Primărie pe la 11h15, pentru că în acest sediu al primăriei se aşteaptă foarte mult lifturile care circulă între cele 14 etaje şi rar prinzi liftul la parter, apoi acesta opreşte la toate etajele unde este chemat. Întru în antecamera Comisiei, care se

întruneşte în biroul secretarului general; doamnele care asigură secretariatul Comisiei mă roagă să mai aştept că încă e cineva înăuntru şi mă vor chema ei. Sigur, aştept, ştiu că întotdeauna se decalează întâlnirile. Peste 20 minute de aşteptare – împreună cu un domn care îi povestea la telefon cuiva despre FIFA şi cum denunţarea unilaterală a contractului nu e făcută niciodată de jucătorii de fotbal şi apoi ceva cu Piţurcă – apare pe hol un domn cu ochelari şi pulovăr roşu. – Auziţi… ăăăă… domnişoară, dumneavoastră sunteţi pentru protestul cu evacuații, nu? – Mai întârziem, că nu a venit domnul de la Rutieră. – Sigur, aştept. Probabil e prins în trafic, încerc eu o glumă. – Ah, nu-i problemă, că are din alea cu nino nino. Ok, traficul nu e o problemă pentru cel de la Rutieră, probabil va întârzia mai puţin decât un cetăţean obişnuit în condiţii similare. Domnul de la Rutieră ajunge şi sunt invitată înăuntru. În jurul mesei sunt 4 bărbaţi: domnul de mai devreme cu pulovăr roşu şi ochelari care m-a identificat drept domnişoara cu protestul pentru evacuaţi, domnul de la Rutieră (un tânăr înalt cu păr negru şi ochi albaştri, ar fi putut face reclame la Poliţia Rutieră pentru a atrage simpatie către această instituţie cu succes), un domn cu un pulover de trening şi blugi, şi un alt domn cu vestă de fâș. Începe să vorbească domnul cu vestă de fâș, şi din ce îmi spune îmi dau seama ulterior că e de la Jandarmerie, deoarece domnii aceştia nu se prezintă niciodată. – În primul rând, trebuie să ştiţi că nu puteţi înregistra această conversaţie. Sunt oarecum surprinsă de această introducere, dar nu vreau să intru în discuţii despre drepturi, instituţii publice, să le aduc aminte că sunt în serviciul cetăţeanului etc., vreau să terminăm mai repede, să trecem la subiect. Dar mă lămureşte chiar el: ne-am trezit o dată pe internet, că vorbeam, într-o înregistrare. Mă aflam la Comisia de Adunări Publice pentru că notificasem un marş pe următorul traseu: Str. Vulturilor 50 – Str. Parfumului – staţionare Parfumului nr. 2- 4 (sediu Primărie Sector 3) – Str. Matei Basarab – Bd. Corneliu Coposu – Bd. I.C. Brătianu – Piaţa Universităţii – Bd. Regina Elisabeta nr. 16 (sediu Administraţia Fondului Imobiliar, staţionare). – Am primit cererea dumneavoastră. Nu se poate să avem 2 proteste autorizate în acelaşi timp şi în acelaşi loc, zice domnul de la jandarmerie. Aproape mă pufneşte râsul, ştiu unde bate. Acum o lună jumătate, după evacuarea celor 100 de oameni de pe Vulturilor 50, 65 dintre ei au rămas în stradă şi cerusem autorizare de la primărie pentru un protest permanent la acea adresă. În aceeaşi comisie, nu s-a putut face asta în condiţii de siguranţă pentru oameni, aşa că cei de pe Vulturilor 50 au fost tot timpul în pericol de a fi evacuaţi cu forţa de către poliţia locală. Aşa că întreb: despre ce alt protest vorbim? – Păi ştiţi, cei de pe Vulturilor 50 care protestează acolo. – Eu ştiu că ei protestează dar… legal vorbind, nu e nici un protest acolo. Sursa