TEMA: Alegerile prezidențiale

Redacția
Texte selectate sau scrise de echipa redacţională: Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Florin Poenaru.

TEMA: Alegerile prezidențiale

imagesVM5A0LJMCine se plânge de oferta de candidați la prezidențialele din această toamnă și acuză imposibilitatea alegerii e chiar o persoană imposibil de satisfăcut. În fond, poate mai mult ca oricând, tura asta avem o paletă de personaje prezidențiabile care nu doar că acoperă toată gama de figuri politice relevante produse de epoca și contextul nostru, dar în care, mai mult de-atât, și tocmai spre deliciul alegătorului, unele din aceste figuri sunt dedublate, triplate, sau chiar ubicuizate. De-o parte, obișnuitul Tony Blair carpatin, exponentul neoliberalismului cu etichetă de centru-stânga, dar care s-a distins deja de avatarii săi europeni prin aceea că, acolo unde aceștia temperează direcția neoliberală din economie cu o direcție ceva mai progresistă în politicile culturale, el îneacă neoliberalismul măsurilor socio-economice într-un neoconservatorism viguros în materie de deschidere culturală. De partea cealaltă – deci tot la dreapta – avem nu mai puțin de trei urmași, mai mult sau mai puțini legitimi, ai apolitismului stat de drept + economie liberă, trei pretendenți la rolul de portavoce a societății civile: mai întâi, o dedublare a moștenirii prezidențiale, în care persoana (și unsul direct al) președintelui se despart fatal de vocația și discursul prezidențial, separate și reîncărcate așa cum se cuvine în figura unui independent; plus, pentru nostalgicii lumii fermecate a imperiului austriac și a modernității precomuniste, varianta de apolitism în haine de neamț responsabil și cumsecade și, mai important decât orice (pentru contrastul cu „sistemul ticăloșit”), complet lipsit de umor. În rest, naționalismul – lipsit de reprezentant direct – e împărțit frățește de cel puțin trei candidați din patru, iar antisistemul, așa cum îi stă bine, e proclamat la unison de toți candidații.

Pe scurt: Tony Blair, Carol I, Nelson Mandela și Elena Băsescu – niciodată lipsa de orizont politic nu a fost mai spectaculos reprodusă de figurile potențialilor prezidențiabili, niciodată neputința de auto-reprezentare și auto-guvernare a societății nu a fost mai pestriț transpusă în variantele de auto-reproducere pe care statu quo-ul ni le oferă cu generozitatea sa democratică. Și cum, în fond, alegerea adevărată, pură, e chiar cea care nu se poate agăța de vreun temei exterior ei, alegerile din această toamnă, prin deplina arbitrarietate și interșanjabilitate a figurilor prezidențiabile, duc, în sfârșit, libertatea politică și democrația românească la împlinirea lor. În sfârșit, alegerea e perfect liberă și perfect balansată pentru că orice am alege, cam tot aia e.

Prin urmare: cu ce ne vom plictisi și la ce ne vom gândi în timpul iminentelor alegeri prezidențiale? Așteptăm textele dumneavoastră începând din 1 octombrie.

Texte:

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole