TEMA: Precariatul XXI. Despre sărăcie
Spectrul sărăciei este tot mai prezent în lume, datorită crizei economice, a creşterii preţului la produse alimentare, a încălzirii globale şamd. Cu toate acestea, sărăcia absolută s-a diminuat simţitor în ultimii 20 de ani la nivel global, conform statisticilor existente; nu acelaşi lucru se poate spune însă şi despre sărăcia relativă, care a crescut inclusiv în unele state membre ale Uniunii Europene. Aceste discrepanţe, precum şi criticismul adus conceptului de sărăcie relativă scot în evidenţă necesitatea unei dezbateri aprofundate despre semnificaţiile sărăciei, subiect tratat superficial sau la modul anecdotic în spaţiul public şi mediatic din România. Nici abordarea politicilor publice nu a fost mai consistentă, în pofida diverselor strategii guvernamentale, fenomenul sărăciei rămânând a fi printre cele mai acute din Europa. Astfel, dacă în 2008, la nivelul UE 17% din populaţie era expusă depravărilor materiale, în România ponderea acestei categorii se ridica la 50%, cu doar un procent mai mult decât în Bulgaria şi cu mult peste Ungaria (37%) şi Letonia (35%), următoarele ţări din clasament.
Politicile de protecţie socială par să aibă un efect modest asupra diminuării sărăciei, iar noua Lege a asistenţei sociale, adoptată la finele anului trecut nu va face decât să aprofundeze fenomenul, conform opiniei mai multor experţi. Lupta împotriva sărăciei pare să fi fost substituită de o luptă împotriva săracilor, fapt confirmat şi prin atitudinea promovată de guvernanţi vis a vis de categoriile cele mai defavorizate, portretizate ca leneşi sau cerşetori. Nici munca – concept promovat intens de ideologii de dreapta, ca reprezentând soluţia ieşirii din sărăcie – nu pare să reprezinte o soluţie eficientă, 17% dintre angajaţi confruntându-se cu privaţiuni serioase şi constituind, astfel, ceea ce se cheamă „working poor”. În acest context, o dezbatere consistentă şi aplicată devine o urgenţă ce nu poate fi amânată şi un imperativ major.
CriticAtac îşi propune să aducă în discuţie şi să încerce conturarea unui răspuns la următoarele provocări:
– Ce înseamnă sărăcia în secolul 21, cum o definim şi cum o măsurăm? Sărăcie absolută versus sărăcie relativă.
– Care a fost evoluţia sărăciei în România după 1989 şi care sunt cauzele ei? Grupuri vulnerabile, zone sărace, riscuri.
– Care este impactul crizei economice asupra fenomenului sărăciei? Percepţii şi tendinţe.
– Cum poate fi combătută eficient sărăcia? Este creşterea economică suficientă pentru a atenua fenomenul, sunt actualele politici din România adecvate pentru atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020?
Textele temei:
- Paradigme păguboase ale sărăciei şi necesitatea unui partid socialist în Parlament / de Ciprian Domnisoru
- Sărăcia – trei note de subsol nepopulare / de Cristina Rat
- Capcanele sărăciei: sărăcie absolută versus sărăcie relativă şi mizele politice ale fiecărui concept / de Victoria Stoiciu
- Neoliberalismul şi mitul convergenţei mondiale / de Ray Kiely
- Este filantropia o datorie? / de Vladimir Bortun
- Noii săraci / de Corina Tulbure
