Ceea ce se întâmplă în “Piaţă” este, pentru mine, misterios. O mână de oameni, la urma urmelor, revendicări confuze, din care se evidenţiază oroarea faţă de “sistem”. Omul de rând percepe ansamblul partidelor ca pe un singur organism nediferenţiat. El este de expulzat. Ei bine, această ultraminoritate este temută pană acolo încât, dacă este prost tratată, insultată, şeful guvernului se vede silit să revoce un ministru. O sută de oameni valorează azi cât o sută de mii. Ce lecţie despre fragilitatea puterilor!
Poate că ecourile acestei mişcări se vor stinge… deşi nu cred. Dar nu pot să nu-mi amintesc despre Jan Patočka, filosoful mort în timpul unei anchete a poliţiei politice cehoslovace, în 1977. El vorbea despre “puterea celor fără de putere“. Nu însă în sensul puterii maselor (pe care au studiat-o, ca literaţi si filosofi, Hermann Broch şi Elias Canetti). Nu, nu este vorba despre puterea enormă a masei umane, în care individul îşi pierde identitatea pentru a dobândi o energie uriaşă. Este vorba despre oameni puţini, umili, cu idei nu prea clare, care pot totuşi să creeze unei puteri constituite (şi chiar contraputerii, reprezentate de opoziţia oficială) un sentiment de inconfort, de şubrezenie… cum erau şi oamenii pe care-i întâlneam la Goma, în 1977, care fără excepţie voiau să plece din ţară. Oameni simpli fără ideologie, doar exasperaţi. “Indignados” de azi sunt “disidenţii” de ieri… Şi totuşi atunci a început totul. Au urmat “Sindicatul liber”, grevele din Valea Jiului… umila scânteie a aprins o flacără.
Din Norvegia vine ştirea că Anders Breivik, cel care a omorât din fanatism antislamic aproape 80 de oameni vara trecută şi care fusese declarat iresponsabil de experţi (această concluzie urmând să fie însuşită şi de ministerul public), va fi reexpertizat. E interesant cum revine tentaţia “psihiatriei politice” intr-o ţară democratică. Cu ocazia asta s-a amintit că Knut Hamsun, Premiu Nobel pentru literatură norvegian, a fost şi el declarat nebun şi iresponsabil, fiindcă fusese hitlerist. A petrecut ani lungi într-un spital psihiatric, până cu puţin înainte de-a muri. Şi Ezra Pound, marele poet american care îşi înjura ţara de la un post mussolinian din Italia în timpul războiului al doilea mondial, a stat ani de zile într-un spital de psihiatrie din Washington DC. Protocronişti rămân ruşii: Sub Nicolae I, la începutul secolului al 19-lea, contele N. Ceadaiaev a deplâns starea de înapoiere a culturii ruseşti. Textul a ajuns pe masa ţarului, care a scris pe margine:
oare este nebun?
Ulterior a ordonat medicului curţii să treacă zilnic pe la nefericitul conte spre a-l întreba de sănătate. La urmă Ceadaiev a cerut iertare ţarului, scriind “apologia unui nebun”.
Procedurile judiciare şi în special procesele nu există numai pentru acuzat. Ele au un rol terapeutic pentru societate, ajuta la risipirea confuziei, la instalarea unei jurisprudenţe, în sensul larg al termenului: dupa violenţă vine un moment de reflecţie. De aceea găsesc ca, în afara unei evidenţe totale de maladie mintală, expertul nu trebuie să lipsească societatea de judecată.
“Nu, nu este vorba despre puterea enormă a masei umane, în care individul îşi pierde identitatea pentru a dobândi o energie uriaşă. Este vorba despre oameni puţini, umili, cu idei nu prea clare, care pot totuşi să creeze unei puteri constituite (şi chiar contraputerii, reprezentate de opoziţia oficială) un sentiment de inconfort, de şubrezenie”
asta e una dintre cele mai frumoase si interesante descrieri ale “indignatilor” si ale celor din Piata; nu e deloc o descriere “de stanga”; si dl Vianu, care stie ce a insemnat totalitarismul, gaseste asemanarile acolo unde sint si nu in alte parti (adica nu peroreaza aiurea despre “curaj”, ca nu e cazul)
Fratilor nu este vorba de ideologie ( idei ) sau doctrina ( metode de punere in practica a ideilor ) ci este vorba de constientizare. Nu stiu daca ati auzit de acumulari cantitative si salt calitativ. Poporul a ajuns la concluzia ca a fost mintit , 300 de parlamentari inca de acum 7 ani -si nu s-a facut nimic in afara de mimare , sa traiti bine si viata este din ce in ce mai grea, vinovati vor plati dar vinovati sunt alti ( o cere F.M.I-ul sau Uniunea Europeana) si mai ales s-a trecut la dictatura autocrata, in locul democratiei.
Acestea sunt motivele pentru care reprezentantii poporului din Piata Universitatii si din alte peste 60 de orase cer sa plece cei ce i-a condus ( Basescu si toata gruparea sa pe care o reprezinta caci pe poporul mintit nu-i mai reprezinta ) Va rog sa luati in considerare, amploarea nationala a nemultumirilor comune si nu numarul manifestantilor punctuali.
Nici vorba domnule Vianu… adevàrat disidenti au luat riscuri fizici adevàrat… indignati în afàrà de dictaturà de tip Pinochet improbalilà deocamdata, sunt suportabili pentru puteriile postmoderne… Politia militarizatà, armatà profesionistà, forte de politia europeanà la dispozitia Staelor din UE.. si mai mult dàcà trebuie (cf ce s-a întimpla cu Albania, altfel cu Serbia)… În cela mai ràu caz un indignat riscà sà capat o palmà de un jandarm… În ani 50, disitenti adevàrati (care nu sunt prieteni mei politici), cei de la munte, fosti legionari, liberali, preoti greco-catolici, au riscat sà fi pur si simplu împuscati… difenreta e mare…
domnule Karnoouh, amintirile dumneavoastra puse in slujba dispretului nu au nimic de a face cu ce se intampla in realitate. dumneavoastra sunteti cel care predicati de la distanta curajului de vitrina. poate ar trebui sa va bombardam cu videouri cu ce inseamna a fi batut de jandarmi. in mod evident asta e sclipici postmodern.
Catre Andrei si toti care cred ca ROMANIA este in exclusivitate capitala Romanilor Bucuresti.
Protestul asa cum este el, a uimit lumea internationala prin :
1) Durata in conditii vitrege ( bataie de la fortele de represiune pana la gerul deosebit)
2) Unitatea de idei a tuturor protestatarilor din intreaga tara( jos Basescu, Alegeri anticipate si numai pe locul trei jos Guvernul )
3) Faptul ca masa de manifentanti este eterogena ca pregatire ( de la profesori universitari pana la muncitori direct productivi )
4) Masa de manifentanti nu are o varsta preponderenta.
5) Masa de manifentanti reprezinta castiguri de la sarac la bogat si nu reprezinta cerintele unui anumit grup.